Psalm 71 | Menge Bibel :: ERF Bibleserver

Menge Bibel

1 Bei dir, HERR, suche ich Zuflucht: laß mich nimmermehr enttäuscht werden! 2 Nach deiner Gerechtigkeit rette und befreie mich, neige dein Ohr mir zu und hilf mir! 3 Sei mir ein schützender Fels, zu dem ich allzeit fliehen kann; du hast ja geboten, mich zu retten, denn mein Fels und meine Burg bist du. 4 Mein Gott, errette mich aus des Gottlosen Hand, aus der Faust des Frevlers und Gewaltmenschen! 5 Denn du bist meine Hoffnung, HERR, mein Gott, du meine Zuversicht von Jugend an. 6 Auf dich hab’ ich mich gestützt seit meiner Geburt; aus dem Mutterschoß hast du mich ans Licht gezogen: dir hat mein Lobpreis immer gegolten. 7 Wie ein Wunder^[1] komme ich vielen vor, doch du bist meine starke Zuflucht. 8 Mein Mund ist deines Ruhmes voll, allzeit voll von deiner Verherrlichung. 9 Verwirf mich nicht in den Tagen des Alters, beim Schwinden meiner Kraft verlaß mich nicht! 10 Denn schon verhandeln meine Feinde über mich, und die den Tod mir wünschen, beraten sich zusammen 11 und sagen: »Gott hat ihn verlassen: verfolgt und ergreift ihn, denn er hat keinen Retter!« 12 O Gott, bleib du nicht fern von mir, mein Gott, eil’ mir zu Hilfe! 13 Es müssen enttäuscht und vernichtet werden, die mich befeinden! Laß alle in Schmach und Schande sich hüllen, die mein Unglück suchen! 14 Ich aber will immerdar harren und all deinen Ruhm noch mehren. 15 Mein Mund soll deine Gerechtigkeit künden, allzeit deine Heilserweise, denn ich vermag sie nicht zu zählen. 16 Kommen will ich mit den Machttaten Gottes des HERRN, will preisen deine Gerechtigkeit, dich allein. 17 Du hast mich, o Gott, von Jugend auf gelehrt, und bis hierher habe ich deine Wunder verkündet; 18 doch auch bis zum Greisenalter und grauen Haar verlaß mich nicht, o Gott, auf daß ich deinen Arm^[2] verkünde den Zeitgenossen und allen, die noch kommen werden, deine Macht^[3]. 19 Gott, deine Gerechtigkeit reicht bis hoch an den Himmel; der du große Dinge getan, o Gott, wer ist dir gleich? 20 Du hast viel Not und Leid uns fühlen lassen: du wirst uns auch wieder beleben und aus den Tiefen der Erde empor uns führen. 21 Du wirst mich um so höher erheben und mit Trost dich wieder zu mir wenden. 22 So will denn auch ich dich preisen mit Saitenspiel, für deine Treue dir danken, mein Gott; ich will auf der Zither dir spielen, du Heiliger Israels. 23 Jubeln sollen meine Lippen, wenn ich dir spiele, und zugleich meine Seele, die du erlöst hast; 24 auch meine Zunge soll allezeit von deiner Gerechtigkeit reden, denn enttäuscht, denn schamrot sind geworden, die mein Unglück suchten.

Noua Traducere Românească

von Biblica

1 În Tine, DOAMNE, mă adăpostesc! Să nu fiu dat de rușine vreodată! 2 În dreptatea Ta, izbăvește‑mă și scapă‑mă! Pleacă‑Ți urechea spre mine și mântuiește‑mă. 3 Fii pentru mine o stâncă, o locuință, la care să vin mereu. Tu poruncești să fiu izbăvit, căci Tu ești stânca mea și fortăreața mea. 4 Dumnezeul meu, scapă‑mă din mâna celui rău, din brațul celui nedrept și crud. 5 Tu ești speranța mea Stăpâne DOAMNE, ești încrederea mea încă din tinerețea mea. 6 M‑am sprijinit pe Tine încă din pântec: Tu m‑ai desprins din pântecul mamei mele; în Tine este lauda mea mereu. 7 Am ajuns ca o minune pentru mulți, dar Tu ești adăpostul meu cel trainic. 8 Gura‑mi este plină de lauda Ta; toată ziua vorbesc despre splendoarea Ta. 9 Nu mă lepăda la bătrânețe! Când îmi va fi trecut puterea, nu mă părăsi, 10 căci dușmanii mei vorbesc împotriva mea și cei ce caută să‑mi ia viața uneltesc împreună, 11 zicând: „L‑a părăsit Dumnezeu! Urmăriți‑l și prindeți‑l, căci nu mai are scăpare!“ 12 Dumnezeule, nu Te îndepărta de mine! Dumnezeul meu, vino degrabă în ajutorul meu! 13 Să fie făcuți de rușine! Să piară potrivnicii sufletului meu! Să‑i înfășoare disprețul și rușinea pe cei care îmi vor răul. 14 Eu însă voi continua să sper și Te voi lăuda tot mai mult. 15 Gura mea va povesti dreptatea Ta și mântuirea Ta toată ziua, chiar dacă nu le cunosc marginile. 16 Voi veni și voi proclama isprăvile Tale, Stăpâne DOAMNE, voi aminti dreptatea Ta și numai a Ta. 17 Dumnezeule, m‑ai învățat încă din tinerețea mea, iar eu continui să vestesc minunile Tale până în ziua de azi. 18 Dumnezeule, nu mă părăsi nici chiar când voi fi bătrân și cărunt; nu mă părăsi până voi vesti puterea Ta generației următoare și tăria Ta tuturor celor ce vor veni. 19 Dreptatea Ta, Dumnezeule, ajunge până la cer! Tu ai înfăptuit lucruri mari. Dumnezeule, cine este ca Tine? 20 Deși m‑ai făcut să văd necazuri multe și amare, Tu îmi vei da din nou viață. Chiar și din adâncimile pământului mă vei scoate din nou. 21 Îmi vei mări cinstea și mă vei mângâia. 22 Iar eu Îți voi mulțumi cu harfa pentru credincioșia Ta, Dumnezeul meu! Voi cânta spre lauda Ta din liră, Sfântule al lui Israel! 23 Buzele mele vor striga de bucurie când voi cânta spre lauda Ta, iar sufletul meu, pe care l‑ai răscumpărat, va cânta și el. 24 Limba mea, de asemenea, va vesti toată ziua dreptatea Ta, căci cei ce‑mi voiau răul au fost făcuți de rușine și de râs.