1Dem Musikmeister; vom Knechte des Herrn, von David.2Eingebung der Sünde beherrscht den Frevler, so läßt es im Innern meines Herzens sich hören: kein Zagen vor Gott steht ihm vor Augen; (Röm 3,18)3denn sie[1] verblendet ihn mit Schmeichelreden, daß er in Verschuldung gerät, indem er Haß ausübt (?).4Was er ausspricht, ist Unheil und Trug; aufgehört hat er, verständig zu sein, um gut zu handeln.5Unheil sinnt er auf seinem Lager, tritt hin auf den Weg der Bosheit, das Schlechte verabscheut er nicht.6O HERR, bis zum Himmel reicht deine Gnade[2], deine Treue bis hin an die Wolken;7deine Gerechtigkeit steht fest wie die Gottesberge, deine Gerichte gleichen dem weiten[3] Weltmeer; Menschen und Tieren hilfst du, o HERR.8Wie köstlich ist deine Gnade[4], o Gott, daß Menschenkinder sich bergen im Schatten deiner Flügel!9Sie laben sich an den reichen Gütern deines Hauses, und du tränkst sie mit dem Strom deiner Wonnen;10denn bei dir ist der Brunnquell des Lebens, und in deinem Lichte schauen wir Licht.11Erhalte deine Gnade[5] denen, die dich kennen, und deine Gerechtigkeit den redlich Gesinnten!12Laß den Fuß des Hochmuts mich nicht treten und die Hand der Frevler mich nicht vertreiben!13Einst werden die Übeltäter gefallen sein, niedergestürzt und können nicht wieder aufstehn.
1O rostire cu privire la fărădelegea celui rău se află înăuntrul inimii mele: Nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lui![1]2Căci se măgulește în ochii săi ca să‑și mai găsească nelegiuirea și s‑o urască.3Cuvintele gurii lui sunt rele și înșelătoare; a încetat să mai fie înțelept și să facă binele.4Plănuiește nelegiuirea chiar și în așternutul său, stă pe o cale care nu este bună și nu respinge răul.5DOAMNE, îndurarea Ta ajunge până la ceruri și credincioșia Ta – până la nori!6Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu și judecata Ta – ca adâncul cel mare! DOAMNE, Tu dai izbăvire atât oamenilor, cât și animalelor!7Cât de scumpă este îndurarea Ta, Dumnezeule! La umbra aripilor Tale se adăpostesc fiii omului.8Ei se satură de belșugul casei Tale, și Tu le dai să bea din râul desfătărilor Tale.9Căci la Tine este izvorul vieții și, prin lumina Ta, vedem lumina.10Continuă să‑Ți arăți îndurarea față de cei ce Te cunosc, și dreptatea față de cei cu inima dreaptă!11Să nu vină la mine piciorul celui mândru, iar mâna celor răi să nu mă facă să rătăcesc ca un fugar!12Au și căzut cei ce săvârșesc nelegiuirea! Au fost aruncați și n‑au putut să se mai ridice!