1Ein Gebet Davids. Höre, o HERR, die gerechte Sache, merk’ auf mein lautes Rufen, vernimm mein Gebet von Lippen ohne Trug!2Von dir soll das Urteil über mich ergehn: deine Augen sehen untrüglich.3Prüfst du mein Herz, siehst du nach mir bei Nacht, durchforschest du mich: du findest nichts Böses; mein Mund macht sich keines Vergehens schuldig.4Beim Treiben der Menschen hab’ ich nach deiner Lippen Wort gemieden die Pfade der Gewalttätigen.5Meine Schritte haben sich fest an deine Bahnen gehalten, meine Tritte haben nicht gewankt.6Ich rufe zu dir, denn du erhörst mich, o Gott: neige dein Ohr mir zu, vernimm meine Rede[1]!7Erweise mir deine Wundergnade, du Retter derer, die vor Widersachern Zuflucht suchen bei deiner Rechten!8Behüte mich wie den Stern im Auge, birg mich im Schatten deiner Flügel9vor den Frevlern, die mir Gewalt antun, vor meinen Feinden, die voll Gier mich umringen!10Ihr gefühlloses Herz halten sie verschlossen, ihr Mund stößt vermessene Reden aus.11Auf Schritt und Tritt lauern sie jetzt uns auf, richten ihr Trachten darauf, uns zu Boden zu werfen;12sie gleichen dem Löwen, der gierig ist zu rauben[2], und dem jungen Leu, der da lauert im Versteck.13Erhebe dich, HERR, tritt ihm entgegen, strecke ihn nieder! Errette mein Leben mit deinem Schwert vor dem Frevler,14mit deiner Hand, o HERR, vor den Menschen, vor den Leuten dieser Welt, deren Teil im Leben ist! Mit deinem Aufgesparten[3] fülle ihren Bauch! Mögen ihre Söhne satt daran werden und ihren Überrest wieder ihren Kindern hinterlassen!15Doch ich in Gerechtigkeit[4] darf dein Angesicht schauen, darf satt mich sehn beim Erwachen an deinem Bilde[5].
1Ascultă‑mi, DOAMNE, cauza dreaptă, ia aminte la strigătul meu! Pleacă‑Ți urechea la rugăciunea mea nerostită de buze înșelătoare!2Să vină dinaintea Ta sentința dată mie! Ochii Tăi să vadă ceea ce este drept!3Când mi‑ai cercetat inima, când m‑ai vizitat noaptea, când m‑ai verificat, n‑ai găsit nimic. Gura mea n‑a trecut dincolo de ceea ce‑am gândit.4Cu privire la faptele omului, m‑am păzit de căile celor violenți, după cuvântul buzelor Tale.5Pașii mei au stat neclintiți pe cărările Tale; nu mi s‑au clătinat picioarele.6Eu Te chem, căci îmi răspunzi, Dumnezeule! Pleacă‑Ți urechea spre mine! Ascultă‑mi cuvântul!7Arată‑Ți marea îndurare, Tu, Care prin dreapta Ta, îi scapi de împotrivitorii lor pe cei ce caută adăpost.8Păzește‑mă ca pe lumina ochilor, ascunde‑mă la umbra aripilor Tale9de cei răi, care vor să mă spulbere, de dușmanii mei de moarte, care mă înconjoară.10Ei sunt plini de grăsime; gurile lor vorbesc cu aroganță.11Acum îmi urmăresc pașii, mă înconjoară, mă pândesc ca să mă doboare la pământ.12Parcă ar fi un leu care tânjește să sfâșie, un pui de leu care așteaptă în ascunziș.13Ridică‑Te, DOAMNE, înfruntă‑l și trântește‑l! Scapă‑mi sufletul de cel rău cu sabia Ta!14Scapă‑mă DOAMNE, cu mâna Ta, de oameni, de oamenii acestei lumi, a căror parte este în viața aceasta! Tu le umpli pântecele cu comoara ta. Fiii le sunt sătui și lasă copiilor lor belșugul[1] lor.15Însă eu, în dreptate, voi vedea fața Ta! Când mă voi trezi, mă voi sătura de înfățișarea Ta.