1Dem Musikmeister, von David. Der HERR ist meine Zuflucht; wie dürft ihr zu mir sagen: »Fliehet in euer Gebirge wie Vögel!2Denn seht, die Gottlosen spannen den Bogen, legen ihren Pfeil auf die Sehne, um im Dunkel zu schießen auf schuldlose Herzen.3Wenn die Grundpfeiler niedergerissen werden, – was kann da der Gerechte noch leisten?«4Der HERR ist in seinem heiligen Palast, der HERR, dessen Thron im Himmel steht; seine Augen halten Ausschau, seine Blicke prüfen die Menschenkinder.5Es prüft der HERR den Gerechten und den Gottlosen, und wer Gewalttat liebt, den haßt seine Seele.6Er läßt auf die Gottlosen Schlingen[1] regnen; Feuer und Schwefel und Glutwind sind ihres Bechers Teil (das ihnen zukommende Teil oder Los).7Denn gerecht ist der HERR, ein Freund gerechten Tuns: die Redlichen werden sein Angesicht schauen.
1În DOMNUL mă adăpostesc! Cum puteți spune sufletului meu: „Fugi la muntele vostru, ca o pasăre“?2Iată, cei răi își încordează arcul, își potrivesc săgeata pe coardă, ca să‑i țintească pe întuneric pe cei cu inima dreaptă.3Când temeliile se surpă, ce mai poate face cel drept?4DOMNUL este în Templul Său cel sfânt, DOMNUL este pe tronul Lui din ceruri. Ochii Lui privesc și pleoapele Lui îi cercetează pe fiii omului.5DOMNUL îl cercetează pe cel drept, dar sufletul Lui îi urăște pe cel rău și pe cel ce iubește violența.[1]6Peste cei răi va face să plouă cu lațuri[2], foc și sulf; un vânt dogoritor este cupa de care au parte.7Căci DOMNUL este drept, iubește dreptatea, iar cei drepți vor privi fața Lui.