Psalm 107 | Menge Bibel :: ERF Bibleserver

Menge Bibel

Fünftes Buch (Ps 107-150)

1 »Danket dem HERRN, denn er ist freundlich, ja, ewiglich währt seine Gnade«: 2 so sollen die vom HERRN Erlösten sprechen, die er befreit hat aus Drangsal^[1] 3 und die er gesammelt aus den Ländern vom Aufgang her und vom Niedergang, vom Norden her und vom Meer^[2]. 4 Sie irrten umher in der Wüste, der Öde, und fanden den Weg nicht zu einer Wohnstatt; 5 gequält vom Hunger und vom Durst, wollte ihre Seele in ihnen verschmachten^[3]. 6 Da schrien sie zum HERRN in ihrer Not, und er rettete sie aus ihren Ängsten 7 und leitete sie auf richtigem Wege, daß sie kamen zu einer bewohnten Ortschaft: – 8 die mögen danken dem HERRN für seine Güte und für seine Wundertaten an den Menschenkindern, 9 daß er die lechzende Seele gesättigt und die hungernde Seele gefüllt hat mit Labung. 10 Die da saßen in Finsternis und Todesnacht, gefangen in Elend und Eisenbanden – 11 denn sie hatten Gottes Geboten getrotzt und den Ratschluß^[4] des Höchsten verachtet, 12 so daß er ihren Sinn durch Leiden beugte, daß sie niedersanken und keinen Helfer hatten –; 13 da schrien sie zum HERRN in ihrer Not, und er rettete sie aus ihren Ängsten; 14 er führte sie heraus aus Finsternis und Todesnacht und zersprengte ihre Fesseln: – 15 die mögen danken dem HERRN für seine Güte und für seine Wundertaten an den Menschenkindern, 16 daß er eherne Türen zerbrochen und eiserne Riegel zerschlagen. 17 Die da krank waren infolge ihres Sündenlebens und wegen ihrer Verfehlungen leiden mußten – 18 vor jeglicher Speise hatten sie Widerwillen, so daß sie den Pforten des Todes nahe waren –; 19 da schrien sie zum HERRN in ihrer Not, und er rettete sie aus ihren Ängsten; 20 er sandte sein Wort, sie gesund zu machen, und ließ sie aus ihren Gruben^[5] entrinnen: – 21 die mögen danken dem HERRN für seine Güte und für seine Wundertaten an den Menschenkindern; 22 sie mögen Opfer des Dankes bringen und seine Taten mit Jubel verkünden! 23 Die aufs Meer gefahren waren in Schiffen, auf weiten Fluten Handelsgeschäfte trieben, 24 die haben das Walten des HERRN geschaut und seine Wundertaten auf hoher See. 25 Denn er gebot und ließ einen Sturm entstehn, der hoch die Wogen des Meeres türmte: 26 sie stiegen empor zum Himmel und fuhren hinab in die Tiefen, so daß ihr Herz vor Angst verzagte; 27 sie wurden schwindlig und schwankten wie Trunkne, und mit all ihrer Weisheit war’s zu Ende: – 28 da schrien sie zum HERRN in ihrer Not, und er befreite sie aus ihren Ängsten; 29 er stillte das Ungewitter zum Säuseln, und das Toben der Wogen verstummte; 30 da wurden sie froh, daß es still geworden, und er führte sie zum ersehnten Hafen: – 31 die mögen danken dem HERRN für seine Güte und für seine Wundertaten an den Menschenkindern; 32 sie mögen ihn erheben in der Volksgemeinde und im Kreise der Alten ihn preisen! 33 Er wandelte Ströme zur Wüste und Wasserquellen zu dürrem Land, 34 fruchtbares Erdreich zu salziger Steppe wegen der Bosheit seiner Bewohner. 35 Wiederum machte er wüstes Land zum Wasserteich und dürres Gebiet zu Wasserquellen 36 und ließ dort Hungrige seßhaft werden, so daß sie eine Stadt zum Wohnsitz bauten 37 und Felder besäten und Weinberge pflanzten, die reichen Ertrag an Früchten brachten; 38 und er segnete sie, daß sie stark sich mehrten, und ließ ihres Viehs nicht wenig sein. 39 Dann aber nahmen sie ab und wurden gebeugt durch den Druck des Unglücks und Kummers; 40 »über Edle goß er Verachtung aus und ließ sie irren in pfadloser Öde«. (Hi 12,21) 41 Den Armen aber hob er empor aus dem Elend und machte seine Geschlechter wie Kleinviehherden. 42 »Die Gerechten sehen’s und freuen sich, alle Bosheit aber muß schließen ihren Mund«. (Hi 5,16; Hi 22,19) 43 Wer ist weise? Der beachte dies und lerne die Gnadenerweise des HERRN verstehn!

Noua Traducere Românească

von Biblica

1 Mulțumiți DOMNULUI, căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui! 2 Așa să zică răscumpărații DOMNULUI, cei pe care i‑a răscumpărat din mâna vrăjmașului, 3 pe care i‑a adunat de pe cuprinsul țărilor: de la răsărit și de la apus, de la nord și de la mare. 4 Ei rătăceau prin pustie, pe o cale neumblată, fără să găsească o cetate în care să locuiască. 5 Flămânzi și însetați, li se lihnise sufletul în ei. 6 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a scăpat din necazurile lor. 7 I‑a călăuzit pe o cale dreaptă, ca să meargă spre o cetate unde să locuiască. 8 Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului! 9 Căci El a potolit sufletul însetat și a săturat sufletul flămând cu bunătăți. 10 Celor ce locuiau în întuneric și în umbra morții, legați în chin și în fiare, 11 pentru că se răzvrătiseră față de mesajele lui Dumnezeu și disprețuiseră sfatul Celui Preaînalt, 12 El le‑a smerit inima prin necaz; ei se clătinaseră și nu era nimeni să‑i ajute. 13 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a izbăvit din necazurile lor. 14 I‑a scos din întuneric și din umbra morții și le‑a rupt legăturile. 15 Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului! 16 Căci El a zdrobit porți de bronz și a tăiat zăvoare de fier. 17 Ei ajunseseră nebuni^[1] din cauza fărădelegii lor și se nenorociseră din cauza nelegiuirilor lor. 18 Sufletul lor se dezgustase de orice hrană și ajunseseră la porțile morții. 19 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a izbăvit din necazurile lor. 20 Le‑a trimis Cuvântul Lui, i‑a vindecat și i‑a scăpat din gropile lor. 21 Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului! 22 Să aducă jertfe de mulțumire și să povestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie! 23 Cei ce coborau pe mare cu corăbiile, cei ce făceau negoț pe ape mari, 24 au văzut ei înșiși lucrările DOMNULUI și minunile Lui din adâncuri. 25 Când a grăit El, s‑a iscat un vânt năprasnic, care a ridicat talazurile mării. 26 Se suiau spre ceruri și coborau în adâncuri; sufletul li se înmuiase din cauza nenorocirii. 27 Se clătinau și se mișcau ca un om beat; toată înțelepciunea lor fusese înghițită. 28 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a izbăvit din necazurile lor. 29 A liniștit furtuna, iar valurile s‑au potolit. 30 Ei s‑au bucurat că acestea s‑au liniștit, iar El i‑a condus la limanul dorit. 31 Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului! 32 Să‑L înalțe în adunarea poporului și să‑L laude în adunarea bătrânilor! 33 El preface râurile în pustiu, izvoarele de ape în pământ uscat, 34 și pământul roditor în pământ sterp, din cauza răutății locuitorilor țării. 35 El preface pustia într‑un iaz, și pământul uscat în izvoare de ape. 36 Așază acolo pe cei flămânzi, iar ei își întemeiază o cetate în care să locuiască, 37 își seamănă ogoare, își plantează vii și au recolte bogate. 38 El îi binecuvântează, astfel încât se înmulțesc foarte mult, iar vitele nu li le împuținează. 39 Când sunt împuținați și umiliți din cauza asupririi, a necazului și a durerii, 40 El revarsă dispreț asupra nobililor și‑i face să rătăcească prin pustietate fără drum. 41 Îi ridică însă pe cei nevoiași din întristare și le înmulțește familiile ca pe o turmă. 42 Cei drepți văd și se bucură, și orice nedreptate își închide gura. 43 Cine este înțelept, să păzească aceste lucruri și să ia aminte la marea îndurare a DOMNULUI!