1Als Jesus nun die Volksscharen sah, ging er ins Gebirge[1] hinauf, und nachdem er sich dort gesetzt hatte, traten seine Jünger[2] zu ihm.2Da tat er seinen Mund auf und lehrte sie mit den Worten:3»Selig sind die geistlich Armen, denn ihnen wird das Himmelreich zuteil!4Selig sind die Bekümmerten, denn sie werden getröstet werden! –5Selig sind die Sanftmütigen, denn sie werden das Land ererben[3]!6Selig sind, die nach der Gerechtigkeit hungern und dürsten, denn sie werden gesättigt werden! –7Selig sind die Barmherzigen, denn sie werden Barmherzigkeit erlangen!8Selig sind, die reinen Herzens sind, denn sie werden Gott schauen!9Selig sind die Friedfertigen, denn sie werden Söhne Gottes heißen! – (Mt 5,45)10Selig sind, die um der Gerechtigkeit willen Verfolgung erleiden, denn ihnen wird das Himmelreich zuteil!11Selig seid ihr, wenn man euch um meinetwillen schmäht und verfolgt und euch lügnerisch alles Böse nachredet!12Freuet euch darüber und jubelt, denn euer Lohn ist groß im Himmel! Ebenso hat man ja auch die Propheten vor euch verfolgt.«13»Ihr seid das Salz der Erde[4]! Wenn aber das Salz fade[5] geworden ist, womit soll es wieder gesalzen werden[6]? Es taugt zu nichts mehr, als aus dem Hause geworfen und von den Leuten zertreten zu werden (Mk 9,50; Lk 14,34-35). –14Ihr seid das Licht der Welt! Eine Stadt, die oben auf einem Berge liegt, kann nicht verborgen bleiben.15Man zündet auch nicht ein Licht an und stellt es unter den Scheffel, sondern auf den Leuchter[7]: dann leuchtet es allen, die im Hause sind (Mk 4,21; Lk 8,16; 11,33).16Ebenso soll auch euer Licht vor den Menschen leuchten, damit sie eure guten Werke sehen und euren Vater, der im Himmel ist, preisen.«
Um Erfüllung der Gebote handelt es sich
17»Denkt nicht, daß ich gekommen sei, das Gesetz oder die Propheten aufzulösen[8]! Ich bin nicht gekommen aufzulösen, sondern zu erfüllen[9].18Denn wahrlich ich sage euch: Bis Himmel und Erde vergehen, wird vom Gesetz nicht ein einziges Jota[10] und kein Strichlein vergehen[11], bis alles in Erfüllung gegangen ist.19Wer also ein einziges von diesen Geboten – und wäre es das geringste – auflöst[12] und die Menschen demgemäß lehrt, der wird der Geringste[13] im Himmelreich heißen; wer sie aber tut und (die Menschen) so lehrt, der wird groß im Himmelreich heißen.20Denn ich sage euch: Wenn es mit eurer Gerechtigkeit nicht weit besser bestellt ist als bei den Schriftgelehrten und Pharisäern, so werdet ihr nimmermehr ins Himmelreich eingehen!«
Das wird an einigen mosaischen Geboten gezeigt
21»Ihr habt gehört, daß den Alten[14] geboten worden ist (2.Mose 20,13; 21,12): ›Du sollst nicht töten‹, wer aber tötet, soll dem Gericht verfallen sein.22Ich dagegen sage euch: Wer seinem Bruder auch nur zürnt, der soll dem Gericht verfallen sein; und wer zu seinem Bruder ›Dummkopf‹ sagt, soll dem Hohen Rat verfallen sein; und wer ›du Narr‹[15] zu ihm sagt, soll der Feuerhölle[16] verfallen sein.23Wenn du also deine Opfergabe zum Altar bringst und dich dort erinnerst, daß dein Bruder etwas gegen dich hat,24so laß deine Gabe dort vor dem Altar und gehe zunächst hin und versöhne dich mit deinem Bruder; alsdann geh hin und opfere deine Gabe!25Sei zum Vergleich mit deinem Widersacher[17] ohne Säumen bereit, solange du mit ihm noch auf dem Wege (zum Richter) bist, damit dein Widersacher dich nicht dem Richter übergibt und der Richter dich dem Gerichtsdiener (überantwortet) und du ins Gefängnis gesetzt wirst.26Wahrlich ich sage dir: Du wirst von dort sicherlich nicht herauskommen, bis du den letzten Pfennig bezahlt hast. (Lk 12,58)27Ihr habt gehört, daß (den Alten) geboten worden ist (2.Mose 20,14): ›Du sollst nicht ehebrechen!‹28Ich dagegen sage euch: Wer eine Ehefrau auch nur mit Begehrlichkeit anblickt, hat damit schon in seinem Herzen Ehebruch an ihr begangen.29Wenn dich also dein rechtes Auge ärgert[18], so reiß es aus und wirf es weg von dir; denn es ist besser für dich, daß eines deiner Glieder (dir) verloren geht, als daß dein ganzer Leib in die Hölle geworfen wird.30Und wenn deine rechte Hand dich ärgert[19], so haue sie ab und wirf sie weg von dir; denn es ist besser für dich, daß eines deiner Glieder (dir) verloren geht, als daß dein ganzer Leib in die Hölle geworfen wird. –31Ferner ist (zu den Alten) gesagt worden (5.Mose 24,1): ›Wer seine Ehefrau entläßt[20], der soll ihr einen Scheidebrief geben!‹32Ich dagegen sage euch: Wer sich von seiner Frau scheidet – außer auf Grund von Unzucht –, der verschuldet es, daß dann Ehebruch mit ihr verübt wird; und wer eine entlassene[21] Frau heiratet, der begeht Ehebruch.33Ihr habt weiter gehört, daß den Alten geboten worden ist (3.Mose 19,12; 4.Mose 30,3-4): ›Du sollst nicht falsch schwören‹, ›sollst aber dem Herrn deine Eide erfüllen!‹34Ich dagegen sage euch: Ihr sollt überhaupt nicht schwören, weder beim Himmel, denn er ist Gottes Thron,35noch bei der Erde, denn sie ist der Schemel seiner Füße, noch bei Jerusalem, denn es ist die Stadt des großen Königs[22].36Auch bei deinem Haupte sollst du nicht schwören, denn du vermagst kein einziges Haar weiß oder schwarz zu machen.37Eure Rede sei vielmehr ›ja ja – nein nein‹; jeder weitere Zusatz ist vom Übel[23].38Ihr habt gehört, daß (den Alten) geboten worden ist (2.Mose 21,24; 3.Mose 24,19-20): ›Auge um[24] Auge und Zahn um[25] Zahn!‹39Ich dagegen sage euch: Ihr sollt dem Bösen[26] keinen Widerstand leisten; sondern wer dich auf die rechte Wange schlägt, dem halte auch die andere hin,40und wer mit dir einen Rechtsstreit anfangen und dir den Rock nehmen[27] will, dem überlaß auch noch den Mantel,41und wer dich zu einer Meile Weges nötigt[28], mit dem gehe zwei.42Wer dich (um etwas) bittet, dem gib, und wer (Geld) von dir borgen will, den weise nicht ab!43Ihr habt gehört, daß (den Alten) geboten worden ist (3.Mose 19,18); ›Du sollst deinen Nächsten lieben, und deinen Feind hassen!‹44Ich dagegen sage euch: Liebet eure Feinde und betet für eure Verfolger,45damit ihr euch als Söhne (bzw. Kinder) eures himmlischen Vaters erweist. Denn er läßt seine Sonne über Böse und Gute aufgehen und läßt regnen auf Gerechte und Ungerechte.46Denn wenn ihr (nur) die liebt, die euch lieben, welches Verdienst habt ihr da[29]? Tun das nicht auch die Zöllner?47Und wenn ihr nur eure Freunde grüßt, was tut ihr da Besonderes? Tun das nicht auch die Heiden?48Darum sollt ihr vollkommen sein, wie euer himmlischer Vater vollkommen ist.«
1Când a văzut Isus mulțimile, a urcat pe munte.[1] După ce S‑a așezat jos, ucenicii Lui s‑au apropiat de El. (Lk 6,20)2El Și‑a deschis gura și a început să‑i învețe, zicând:3„Fericiți sunt cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția Cerurilor!4Fericiți sunt cei ce jelesc, căci ei vor fi mângâiați!5Fericiți sunt cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul[2]! (Ps 37,1; Ps 37,11; Ps 73,1)6Fericiți sunt cei flămânzi și însetați după dreptate, căci ei vor fi săturați!7Fericiți sunt cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă!8Fericiți sunt cei curați în inimă, căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu!9Fericiți sunt cei împăciuitori, căci ei vor fi numiți fii ai lui Dumnezeu!10Fericiți sunt cei persecutați din cauza dreptății, căci a lor este Împărăția Cerurilor!11Fericiți sunteți voi, când, din cauza Mea, oamenii vă insultă, vă persecută și spun tot felul de lucruri rele, mințind împotriva voastră.12Bucurați‑vă și veseliți‑vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri! Căci tot așa i‑au persecutat și pe profeții dinaintea voastră.
Sarea pământului și lumina lumii
13Voi sunteți sarea pământului. Dar, dacă sarea și‑a pierdut puterea de a săra, prin ce va fi făcută din nou sărată?! Nu mai este bună la nimic, decât să fie aruncată afară și călcată în picioare de oameni. (Mk 9,50; Lk 11,33; Lk 14,34)14Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate fi ascunsă.15Și nimeni nu aprinde o candelă ca s‑o pună sub un obroc[3], ci o așază pe un sfeșnicar și astfel luminează pentru toți cei din casă.16Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să‑L slăvească pe Tatăl vostru Care este în ceruri.
Isus și împlinirea Legii
17Să nu credeți că am venit să distrug[4] Legea sau Profeții[5]. Nu am venit să distrug, ci să împlinesc. (Lk 16,17)18Căci adevărat[6] vă spun că, atâta vreme cât nu vor trece cerul și pământul, nici măcar o iotă[7] sau o parte a vreunei litere[8] nu vor fi înlăturate din Lege, înainte să se întâmple toate lucrurile.19Prin urmare, oricine încalcă una dintre cele mai mici din aceste porunci și îi învață pe oameni astfel, «cel mai mic» va fi numit acesta în Împărăția Cerurilor. Dar oricine le împlinește și îi învață pe oameni astfel, «mare» va fi numit acesta în Împărăția Cerurilor.20Căci vă spun: dacă dreptatea voastră nu o va întrece pe cea a cărturarilor și a fariseilor, nicidecum nu veți intra în Împărăția Cerurilor.
Despre mânie și ucidere
21Ați auzit că li s‑a zis celor din vechime: «Să nu ucizi!»[9] Oricine ucide va fi supus judecății. (2Mo 20,13; 5Mo 5,17; Lk 12,58)22Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele[10] său fără motiv va fi supus judecății și oricine îi va zice fratelui său: «Prostule[11]» va fi supus Sinedriului[12]; iar cel ce‑i va zice: «Nebunule[13]» va fi supus focului Gheenei[14]. (2Kön 23,10; 2Chr 28,3; 2Chr 33,6)23Așa că, dacă îți aduci darul la altar și acolo îți amintești că fratele tău are ceva împotriva ta,24lasă‑ți darul acolo, înaintea altarului. Du‑te, mai întâi, împacă‑te cu fratele tău și apoi vino și adu‑ți darul.25Încearcă să te împaci repede cu acuzatorul tău, câtă vreme ești cu el pe drum, ca nu cumva acuzatorul tău să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului și să fii aruncat în închisoare!26Adevărat îți spun că nu vei ieși de acolo până când nu vei fi plătit și ultimul codrant[15]! (Mt 10,29; Mt 20,2)
Despre adulter
27Ați auzit că s‑a zis: «Să nu comiți adulter!». (2Mo 20,14; 5Mo 5,18; Mt 18,8; Mk 9,43)28Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s‑o poftească, a comis deja adulter cu ea în inima lui.29Deci, dacă ochiul tău cel drept te face să păcătuiești, scoate‑l afară și aruncă‑l, căci este spre folosul tău să‑ți piară unul dintre mădulare, și să nu‑ți fie aruncat tot trupul în Gheenă.30Iar dacă mâna ta cea dreaptă te face să păcătuiești, taie‑o și arunc‑o, căci este spre folosul tău să‑ți piară unul dintre mădulare, și să nu‑ți meargă în Gheenă tot trupul.
Despre divorț
31S‑a mai zis: «Oricine divorțează de soția lui să‑i dea o scrisoare de despărțire»[16]. (5Mo 24,1; Mt 19,9; Mk 10,11; Lk 16,18)32Dar Eu vă spun că oricine divorțează de soția lui, dintr‑un alt motiv decât cel al curviei[17], o împinge să comită adulter, iar cel ce se căsătorește cu o femeie divorțată, comite adulter[18]. (Mt 10,11; Mt 16,18)
Despre jurăminte
33Din nou, ați auzit că li s‑a zis celor din vechime: «Să nu juri fals, ci să împlinești față de Domnul jurămintele tale»[19]. (3Mo 19,12)34Dar Eu vă spun să nu jurați deloc: nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu,35nici pe pământ, pentru că este scăunașul[20] pentru picioarele Lui, nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat. (2Chr 9,18; Ps 110,1)36Să nu juri nici pe capul tău, pentru că nu poți face nici măcar un fir de păr alb sau negru.37Vorbirea voastră să fie«Da! Da!» și«Nu! Nu!»[21]. Ce trece peste aceste cuvinte este de la cel rău.
Despre răzbunare
38Ați auzit că s‑a zis: «Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte»[22]. (2Mo 21,24; 3Mo 24,20; 5Mo 19,21; Lk 6,29)39Dar Eu vă spun să nu vă împotriviți celui ce vă face rău. Ci aceluia care te lovește peste obrazul drept, întoarce‑i‑l și pe celălalt.40Celui ce vrea să te dea în judecată și să‑ți ia cămașa[23], lasă‑i și haina,41iar dacă cineva te obligă[24] să mergi cu el o milă[25], mergi cu el două mile. (Mt 27,32)42Celui ce‑ți cere, dă‑i, iar pe cel ce vrea să împrumute de la tine, să nu‑l refuzi.
Iubirea dușmanilor
43Ați auzit că s‑a zis: «Să‑l iubești pe semenul tău[26], și să‑l urăști pe dușmanul tău.» (3Mo 19,18; Lk 6,27; Lk 6,32)44Dar Eu vă spun: iubiți‑vă dușmanii, binecuvântați‑i pe cei ce vă blestemă, faceți‑le bine celor ce vă urăsc și rugați‑vă pentru cei ce vă asupresc și vă persecută,45ca să fiți astfel fii ai Tatălui vostru Care este în ceruri! Căci El face să răsară soarele Lui peste cei răi și peste cei buni, și trimite ploaie peste cei drepți și peste cei nedrepți.46Căci, dacă‑i iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată aveți? Oare vameșii[27] nu fac la fel?47Și dacă vă întâmpinați cu dragoste doar frații, ce lucru în plus faceți? Oare neamurile[28] nu fac la fel?48Fiți deci desăvârșiți, așa cum și Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit.