II. Einleitung zur öffentlichen Wirksamkeit Jesu (3,1-4,13)
1Im fünfzehnten Regierungsjahre des Kaisers Tiberius, als Pontius Pilatus Statthalter von Judäa war und Herodes Vierfürst[1] von Galiläa, sein Bruder Philippus Vierfürst von Ituräa und der Landschaft Trachonitis und Lysanias Vierfürst von Abilene,2zur Zeit des Hohenpriesters Hannas und Kaiphas: da erging das Wort Gottes an Johannes, den Sohn des Zacharias, in der Wüste.3Er durchzog also die ganze Gegend am Jordan und verkündigte eine Taufe der Buße[2] zur Vergebung der Sünden,4wie im Buche der Aussprüche des Propheten Jesaja geschrieben steht (Jes 40,3-5): »Eine Stimme ruft laut in der Wüste: ›Bereitet dem Herrn den Weg, ebnet ihm seine Pfade!5Alle Vertiefungen[3] sollen ausgefüllt und alle Berge und Hügel geebnet werden! Was krumm ist, soll gerade und was uneben ist, soll zu glattem Wege werden,6und die gesamte Menschheit soll das Heil Gottes sehen!‹«7So sprach Johannes denn zu den Volksscharen, die zu ihm hinauszogen, um sich von ihm taufen zu lassen: »Ihr Schlangenbrut! Wer hat euch darauf gebracht, dem drohenden Zorngericht entfliehen zu wollen?8So bringet denn Früchte, die der Buße würdig sind[4], und laßt euch nicht in den Sinn kommen, bei euch zu sagen[5]: ›Wir haben ja doch Abraham zum Vater!‹, denn ich sage euch: Gott vermag dem Abraham aus den Steinen hier Kinder zu erwecken.9Schon ist aber auch die Axt den Bäumen an die Wurzel gelegt, und jeder Baum, der nicht gute Früchte bringt, wird abgehauen und ins Feuer geworfen.«10Da fragte ihn die Volksmenge: »Was sollen wir denn tun?«11Er gab ihnen zur Antwort: »Wer zwei Röcke[6] hat, der gebe einen davon dem ab, der keinen hat, und wer zu essen hat, mache es ebenso!«12Es kamen auch Zöllner, um sich taufen zu lassen, und fragten ihn: »Meister, was sollen wir tun?«13Er antwortete ihnen: »Fordert nicht mehr (Geld von den Leuten), als euch vorgeschrieben ist!«14Es fragten ihn auch Kriegsleute: »Was sollen wir tun?« Er antwortete ihnen: »Tut niemand Gewald an, verübt keine Erpressungen und begnügt euch mit eurer Löhnung!«15Als nun das Volk in gespannter Erwartung war und alle sich in ihren Herzen Gedanken über Johannes machten, ob er nicht vielleicht selbst der Christus[7] sei,16antwortete Johannes allen mit den Worten: »Ich taufe euch (nur) mit Wasser; es kommt aber der, welcher stärker ist als ich und für den ich nicht gut genug bin, ihm die Riemen seiner Schuhe aufzubinden: der wird euch mit heiligem Geist und mit Feuer taufen.17Er hat seine Worfschaufel in der Hand, um seine Tenne gründlich zu reinigen, und er wird den Weizen in seine Scheuer sammeln, die Spreu aber mit unauslöschlichem Feuer verbrennen.«18Auch noch viele andere Ermahnungen richtete er an das Volk und verkündigte ihm die Heilsbotschaft.19Der Vierfürst Herodes (V.1) aber, dem er wegen Herodias, der Frau seines Bruders, und wegen alles Bösen, das Herodes verübt hatte, Vorhaltungen gemacht hatte,20fügte zu allen Übeltaten auch noch die hinzu, daß er Johannes ins Gefängnis werfen ließ.21Es begab sich aber, als das gesamte Volk sich taufen ließ und auch Jesus getauft worden war und betete, daß der Himmel sich auftat22und der heilige Geist in leiblicher Gestalt wie eine Taube auf ihn herabschwebte und eine Stimme aus dem Himmel erscholl: »Du bist mein geliebter Sohn, an dir habe ich Wohlgefallen gefunden!«23Und er, Jesus, war bei seinem Auftreten etwa dreißig Jahre alt und war, wie man meinte, der Sohn Josephs,24des Sohnes des Eli, des Matthat, des Levi, des Melchi, des Jannai, des Joseph,25des Mattathias, des Amos, des Nahum,26des Esli, des Naggai, des Maath, des Mattathias, des Semein, des Jose, des Joda,27des Johanan, des Resa, des Serubbabel, des Salathiel, des Neri,28des Melchi, des Addi, des Kosam, des Elmadam, des Er,29des Josua, des Elieser, des Jorim, des Matthath, des Levi,30des Simeon, des Juda, des Joseph, des Jona, des Eljakim,31des Melea, des Menna, des Matthatha, des Nathan, des David,32des Jesse[8], des Jobed, des Boas, des Sala, des Nahason,33des Amminadab, des Admin, des Arni, des Hezron, des Phares, des Juda,34des Jakob, des Isaak, des Abraham, des Tharah, des Nahor,35des Serug, des Regu, des Peleg, des Eber, des Selah,36des Kainan, des Arphachsad, des Sem, des Noah, des Lamech,37des Methusalah, des Henoch, des Jared, des Mahalaleel, des Kenan,38des Enos, des Seth, des Adam, – Gottes.
1În anul al cincisprezecelea al domniei lui Tiberiu Cezar,[1] pe când Ponțiu Pilat era guvernator[2] al Iudeei, Irod era tetrarh[3] al Galileei, Filip, fratele acestuia, era tetrarh[4] al ținutului Ituriei și Trahonitei, iar Lisanias[5] era tetrarh al Abilenei, (Mt 3,1; Mk 1,2; Joh 1,19; Apg 13,7)2în timpul marilor preoți Ana[6] și Caiafa[7], Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. (4Mo 25,13)3Ioan s‑a dus în întreaga vecinătate a Iordanului, proclamând botezul pocăinței spre iertarea păcatelor,4așa cum este scris în cartea cuvintelor profetului Isaia: „Un glas al celui ce strigă în pustie: «Pregătiți calea Domnului, neteziți‑I cărările!5Orice vale va fi umplută[8] și orice munte și deal va fi smerit; căile strâmbe vor fi îndreptate, iar locurile denivelate vor fi netezite.6Și orice om va vedea mântuirea lui Dumnezeu!»“[9] (Jes 40,3)7Atunci Ioan a spus mulțimilor care veneau să fie botezate de el: – Pui de vipere, cine v‑a avertizat să fugiți de mânia care vine?!8Faceți deci roade vrednice de pocăință! Și să nu începeți să spuneți în voi înșivă: „Îl avem ca tată pe Avraam!“, căci vă spun că Dumnezeu poate să‑i ridice copii lui Avraam chiar din pietrele acestea!9Securea este pusă deja la rădăcina pomilor! Prin urmare, orice pom care nu face rod bun este tăiat și aruncat în foc.10Mulțimile îl întrebau, zicând: – Dar atunci ce să facem?11El, răspunzând, le zicea: – Cel ce are două cămăși[10] să le împartă cu cel ce n‑are niciuna, iar cel ce are mâncare să facă la fel!12Au venit și niște vameși[11] să fie botezați și l‑au întrebat: – Învățătorule, noi ce să facem?13El le‑a răspuns: – Să nu colectați mai mult decât vi s‑au dat îndrumări!14Niște soldați l‑au întrebat și ei: – Dar noi ce să facem? El le‑a răspuns: – Să nu stoarceți nimic de la nimeni cu forța, nici să nu aduceți acuzații false împotriva nimănui;[12] fiți mulțumiți cu salariile voastre!15Pentru că poporul era în așteptare și toți se întrebau în inimile lor, cu privire la Ioan, dacă nu cumva este el Cristosul,16Ioan le‑a răspuns tuturor, zicând: – Eu, într-adevăr, vă botez cu[13] apă[14], dar vine Cel Care este mai puternic decât mine, Căruia eu nu sunt vrednic să‑I dezleg cureaua sandalelor! El vă va boteza cu Duhul Sfânt și cu foc.17El Își are în mână furca de treierat ca să‑Și curețe aria și să‑Și adune grâul în hambar. Pleava însă o va arde într‑un foc care nu se stinge.18Și, prin multe alte îndemnuri, el vestea poporului Evanghelia[15].19Însă tetrarhul Irod, care era mustrat[16] de Ioan din cauza Irodiadei[17], soția fratelui său, și din cauza tuturor lucrurilor rele pe care le săvârșise, (3Mo 18,16; 3Mo 20,21; Lk 3,1)20a mai adăugat la ele și pe acela că l‑a închis pe Ioan în închisoare.
Botezul și genealogia lui Isus
21După ce a fost botezat întregul popor, a fost botezat și Isus. Și, pe când Se ruga, cerul a fost deschis (Mt 1,1; Mt 3,13; Mk 1,9; Joh 1,32)22și Duhul Sfânt S‑a coborât peste El[18] în formă trupească, asemenea unui porumbel. Și din cer s‑a auzit un glas: „Tu ești Fiul Meu preaiubit;[19] în Tine Îmi găsesc plăcerea![20]“ (Ps 2,7; Jes 42,1)23Isus avea în jur de treizeci de ani[21] când Și‑a început lucrarea și era, după cum se credea, fiul lui Iosif, fiul lui Eli, (4Mo 4,47)24fiul lui Mattat, fiul lui Levi, fiul lui Melchi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif,25fiul lui Matatia, fiul lui Amos, fiul lui Naum, fiul lui Esli, fiul lui Nagai,26fiul lui Maat, fiul lui Matatia, fiul lui Semein, fiul lui Ioseh, fiul lui Ioda,27fiul lui Iohanan, fiul lui Resa, fiul lui Zerub-Babel, fiul lui Șealtiel, fiul lui Neri,28fiul lui Melchi, fiul lui Addi, fiul lui Cosam, fiul lui Elmadam, fiul lui Er,29fiul lui Iosua, fiul lui Eliezer, fiul lui Iorim, fiul lui Mattat, fiul lui Levi,30fiul lui Simeon, fiul lui Iuda, fiul lui Iosif, fiul lui Ionam, fiul lui Eliachim,31fiul lui Melea, fiul lui Menna, fiul lui Mattata, fiul lui Natan, fiul lui David,32fiul lui Ișai, fiul lui Obed, fiul lui Boaz, fiul lui Salmon[22], fiul lui Nahșon,33fiul lui Aminadab, fiul lui Ram,[23] fiul lui Hețron, fiul lui Pereț, fiul lui Iuda,34fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Terah, fiul lui Nahor,35fiul lui Serug, fiul lui Reu, fiul lui Peleg, fiul lui Eber, fiul lui Șelah,36fiul lui Cainan, fiul lui Arpahșad,[24] fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh, (1Mo 10,24; 1Mo 11,12)37fiul lui Metușelah, fiul lui Enoh, fiul lui Iared, fiul lui Mahalalel, fiul lui Chenan,38fiul lui Enoș, fiul lui Set, fiul lui Adam, fiul lui Dumnezeu.