Gottes Erwählung des Cyrus zur Erlösung Israels; Heilsverkündigung für den Gotteshelden
1So hat der HERR zu seinem Gesalbten gesprochen, zu Cyrus, den ich bei seiner rechten Hand ergriffen habe, um Völker vor ihm niederzustrecken und den Gürtel von den Hüften der Könige zu lösen, um Türen vor ihm aufzutun und Tore, damit sie ihm nicht verschlossen bleiben:2»Ich will selbst vor dir hergehen und das Unwegsame ebnen; eherne Pforten will ich sprengen und eiserne Riegel zerschlagen;3ich will dir die im Dunkel verborgenen Schätze übergeben und die wohlversteckten Kostbarkeiten, damit du erkennst, daß ich, der HERR, es bin, der dich bei deinem Namen gerufen hat, der Gott Israels.4Um meines Knechtes Jakob und um Israels, meines Erwählten, willen habe ich dich bei deinem Namen gerufen und dir Ehrennamen verliehen, ohne daß du mich kanntest.5Ich bin der HERR, und sonst ist keiner da: außer mir gibt’s keinen Gott. Ich habe dich gegürtet[1], ohne daß du mich kanntest,6damit man erkenne vom Aufgang der Sonne und von ihrem Niedergang her, daß es außer mir keinen Gott gibt. Ich bin der HERR, und sonst ist keiner!7Der ich das Licht bilde und die Finsternis schaffe, der ich Heil verleihe und Unglück schaffe: ich, der HERR, bin es, der dies alles wirkt!«
Gottes Segensspruch über das vollendete Werk
8»Laßt rieseln von oben, ihr Himmel, Segen, und die Wolken mögen ihn herabströmen lassen! Die Erde tue (ihren Schoß) auf, damit Heil erblühe, und sie lasse Gerechtigkeit[2] sprossen zugleich! Ich, der HERR, habe selbst es geschaffen.«
Zurückweisung der mit diesem Wege Gottes Unzufriedenen; Hinweis auf das für Israel erblühende Heil
9»Wehe dem, der mit seinem Bildner[3] hadert, er, eine bloße Scherbe unter irdenen Scherben! Darf wohl der Ton zum Töpfer, der ihn formt, sagen: ›Was machst du da?‹ und ›Dein Werk hat keine Handhabe‹?10Wehe dem, der zu einem Vater sagt: ›Warum setzest du Kinder in die Welt?‹ und zu einem Weibe: ›Warum wirst du Mutter?‹«11So hat der HERR gesprochen, der Heilige Israels und sein Bildner[4]: »Über die kommenden Dinge befragt mich! Meine Söhne[5] und das Werk meiner Hände laßt mir anbefohlen sein!12Ich bin es ja, der die Erde gemacht und die Menschen auf ihr geschaffen hat; ich bin es, dessen Hände den Himmel ausgespannt haben, und sein gesamtes Sternenheer habe ich bestellt.13Ich habe ihn[6] erweckt in Gerechtigkeit[7] und will alle seine Wege ebnen: er wird meine Stadt wieder aufbauen und meine Weggeführten[8] freigeben weder um Lösegeld noch um Geschenke« – der HERR der Heerscharen hat es ausgesprochen.
Eine immer steigende Verherrlichung Israels (bzw. Jerusalems) und seines Gottes wird die Folge davon sein
14So hat der HERR gesprochen: »Der Reichtum Ägyptens und der Handelsgewinn Äthiopiens und der Sabäer, der hochgewachsenen Männer, werden auf dich überströmen und dir gehören; hinter dir her werden sie ziehen, in Ketten dahinschreiten[9] und vor dir sich verbeugen, werden zu dir flehen: ›Nur bei dir ist Gott, und sonst gibt es keinen, überhaupt keinerlei Gottheit.‹«15Wahrlich, du bist ein sich verbergender[10] Gott, du Gott Israels, ein Retter!16Zuschanden sollen sie alle werden und tief beschämt; allesamt sollen sie schmachbedeckt abziehen, die Götzenverfertiger!17Israel aber wird Rettung[11] erlangen durch den HERRN, eine ewige Rettung; ihr sollt euch nicht zu schämen brauchen und nicht in Schmach geraten bis in alle Ewigkeit.
Erneuter Aufruf an die ganze Völkerwelt mit Hinweis auf den künftigen Segen des göttlichen Heilsplans
18Denn so hat der HERR gesprochen, der Schöpfer des Himmels, er, der (wahre) Gott, der die Erde gebildet und gemacht hat – er hat sie hergerichtet[12]; nicht zu einer Einöde hat er sie geschaffen, nein, um bewohnt zu werden, hat er sie gebildet –: »Ich bin der HERR und keiner sonst!19Nicht im Verborgenen habe ich geredet, nicht in einem dunklen Winkel[13] der Erde; nicht habe ich zu den Nachkommen Jakobs gesagt: ›Vergebens sollt ihr mich suchen!‹ Nein, ich, der HERR, rede Gerechtigkeit[14] und verkünde Aufrichtiges[15].20Versammelt euch und tretet herzu, nähert euch insgesamt, ihr Heidenvölker, die ihr (dem Untergang) entronnen seid! Unverständig sind die, welche ihr Götzenbild von geschnitztem Holz einhertragen und zu einem Gott beten, der nicht helfen kann.21Legt eure Sache dar und tragt sie vor! Mögen sie sich zusammen beraten! Wer hat dieses schon von alters her verlauten lassen, schon vor langer Zeit es angekündigt? Bin nicht ich es gewesen, der HERR, außer dem es keinen Gott weiter gibt? Außer mir gibt es keinen gerechten und rettenden Gott.22Wendet euch zu mir und laßt euch retten, alle ihr Enden der Erde! Denn ich bin Gott und keiner sonst!23Bei mir selbst habe ich geschworen, hervorgegangen ist aus meinem Munde Wahrheit und ein Wort, das unverbrüchlich ist: Vor mir soll jedes Knie sich beugen, mir jede Zunge schwören[16]!24›Im HERRN allein‹ – so wird man bekennen – ›habe ich volle Gerechtigkeit[17] und Stärke‹; zu ihm werden kommen und sich dabei schämen alle, die ihm feindselig widerstrebt haben.25Im HERRN wird gerechtfertigt werden[18] und seiner sich rühmen die gesamte Nachkommenschaft Israels.«
Jesaja 45
Noua Traducere Românească
von Biblica1Așa vorbește DOMNUL către unsul Său, către Cirus, pe care l‑am apucat de mâna dreaptă ca să supună neamurile înaintea lui și să dezlege brâul împăraților, ca să deschidă porțile înaintea lui, porți ce nu vor mai fi închise:2«Eu Însumi voi merge înaintea ta și voi netezi munții[1]; voi sparge ușile de bronz și voi tăia barele de fier;3îți voi da vistieriile întunericului, bogății ascunse în locuri secrete, ca să știi că Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, Care te chem pe nume.4De dragul robului Meu Iacov, al alesului Meu Israel, te chem pe nume, îți dau un nume de onoare, deși tu nu Mă cunoști.5Eu sunt DOMNUL, nu este altul; în afară de Mine nu există un alt Dumnezeu! Te voi încinge, deși tu nu Mă cunoști,6pentru ca oamenii să cunoască, de la răsăritul soarelui și până la apus, că nu există un altul în afară de Mine; Eu sunt DOMNUL, nu este altul!7Eu întocmesc lumina și creez întunericul; Eu fac pacea și creez dezastrul; Eu, DOMNUL, fac toate acestea!»8Picurați, voi, ceruri de sus! Să plouă din nori dreptatea! Să se deschidă pământul larg și să răsară mântuirea! Să răsară și dreptatea împreună cu ea! Eu, DOMNUL, le‑am creat.9Vai de cel ce se ceartă cu Cel Care l‑a întocmit, de cel care nu este decât un vas de pământ printre altele la fel! Îi va spune oare lutul celui care‑l întocmește: «Ce faci?» sau: «El n‑are mâini!»?10Vai de cel ce‑i zice tatălui său: «Ce‑ai zămislit?» sau mamei sale: «Ce‑ai adus pe lume?»“11Așa vorbește DOMNUL, Sfântul lui Israel, și Cel Care l‑a întocmit: „Cu privire la cele viitoare, îndrăzniți să Mă întrebați despre copiii Mei? Îmi veți porunci cu privire la lucrarea mâinilor Mele?12Eu am făcut pământul și am creat omul pe el. Propriile Mele mâini au desfășurat cerurile și Eu am poruncit întregii lor oștiri.13Eu l‑am ridicat pe Cirus, în dreptatea Mea, și‑i voi netezi toate căile. El va rezidi cetatea Mea și îi va elibera pe exilații Mei, nu pentru vreun preț sau vreo răsplată, zice DOMNUL Oștirilor.“14Așa vorbește DOMNUL: „Produsele Egiptului și mărfurile din Cuș[2], precum și sabeenii înalți la statură, vor veni spre tine și îți vor aparține; vor veni în lanțuri în urma ta. Se vor pleca înaintea ta și ți se vor ruga, zicând: «Recunoaștem că Dumnezeu este cu tine! Alt Dumnezeu nu este! Nu există un alt Dumnezeu în afară de El!»“ (Jes 11,11)15Cu adevărat, Tu ești un Dumnezeu Care Se ascunde. O, Dumnezeu al lui Israel, Mântuitorule!16Făcuți de rușine și umiliți vor fi cu toții; cuprinși de rușine vor umbla împreună, toți făuritorii de idoli.17Dar Israel va fi mântuit de DOMNUL cu o mântuire veșnică; voi nu veți mai fi făcuți de rușine, nici umiliți, pe vecie.18Căci așa vorbește DOMNUL, Cel Care a creat cerurile – El este Dumnezeu – Cel Care a întocmit și a făcut pământul – El l‑a întemeiat și nu l‑a creat ca să fie pustiu[3], ci l‑a întocmit ca să fie locuit: „Eu sunt DOMNUL, nu există altul! (1Mo 1,2)19Eu nu am vorbit în ascuns, în vreun colț întunecos al pământului; nu am zis seminței lui Iacov: «Căutați‑Mă în pustiu!» Eu, DOMNUL, spun adevărul, fac cunoscut ce este drept.20Strângeți‑vă! Veniți! Apropiați‑vă cu toții, voi supraviețuitori dintre neamuri! Fără minte sunt cei care își poartă lemnul chipului cioplit, și se roagă unui dumnezeu care nu poate mântui.21Vorbiți! Aduceți înainte cazul vostru! Să se sfătuiască împreună! Cine a făcut auzit acest lucru încă de timpuriu și l‑a vestit de demult? Oare nu Eu, DOMNUL? Nu există alt Dumnezeu în afară de Mine, Dumnezeu drept și Mântuitor; nu este altul în afară de Mine!22Întoarceți‑vă la Mine și veți fi mântuiți, toți cei ce locuiți până la marginile pământului, căci Eu sunt Dumnezeu, nu există altul!23Am jurat pe Mine Însumi; gura Mea a rostit, cu dreptate, un cuvânt ce nu va fi retras: orice genunchi se va apleca înaintea Mea și orice limbă va jura,24zicând despre Mine: «Numai în DOMNUL este dreptate și putere!»“ Toți cei ce au fost mâniați pe El vor veni la El și vor fi făcuți de rușine.25În DOMNUL vor fi îndreptățiți și se vor lăuda toți urmașii[4] lui Israel.