1Darauf sagte der HERR zu Mose: »Noch eine einzige Plage will ich über den Pharao und über Ägypten kommen lassen; alsdann wird er euch von hier ziehen lassen, ja er wird, wenn er euch bedingungslos entläßt, euch sogar gewaltsam von hier wegtreiben.2Gib nun dem Volke die bestimmte Weisung, daß sie sich insgesamt, Männer wie Weiber, silberne und goldene Wertsachen von ihren Nachbarn und Nachbarinnen erbitten[1].«3Der HERR stimmte dann die Ägypter günstig gegen das Volk; auch stand Mose in den Augen der Diener des Pharaos und des ganzen ägyptischen Volkes als ein großer Mann da.4Hierauf sagte Mose: »So hat der HERR gesprochen: ›Um Mitternacht will ich mitten durch Ägypten schreiten;5da soll dann jede Erstgeburt in Ägypten sterben, vom erstgeborenen Sohn des Pharaos an, der auf seinem Thron sitzt, bis zum Erstgeborenen der Magd, die hinter der Handmühle sitzt, auch alles Erstgeborene vom Vieh.6Da wird sich ein großes Wehgeschrei im ganzen Land Ägypten erheben, wie ein solches noch nie dagewesen ist und nie wieder stattfinden wird.7Aber gegen keinen Israeliten, weder gegen einen Menschen noch gegen das Vieh, soll auch nur ein Hund ein Knurren hören lassen, damit ihr erkennt, daß der HERR eine Scheidung[2] zwischen den Ägyptern und den Israeliten macht.‹8Dann werden alle diese deine Diener zu mir herabkommen, sich vor mir niederwerfen und bitten: ›Ziehe weg, du und das ganze Volk, das deiner Leitung folgt!‹, und danach werde ich wegziehen.« Hierauf ging (Mose) vom Pharao weg in glühendem Zorn.9Der HERR hatte aber zu Mose gesagt: »Der Pharao wird nicht auf euch hören, damit meine Wunder in Ägypten zahlreich werden.«10So haben denn Mose und Aaron alle diese Wunder vor dem Pharao vollführt; aber der HERR verstockte das Herz des Pharaos, so daß er die Israeliten aus seinem Lande nicht ziehen ließ.
1DOMNUL îi zisese lui Moise: „Voi mai aduce încă o urgie peste Faraon și peste Egipt. După aceasta, el vă va lăsa să plecați de aici. Când vă va lăsa să plecați de aici, de fapt el vă va alunga de tot.2Spune poporului ca orice om să ceară vecinului său și orice femeie să ceară vecinei ei lucruri de argint și de aur.“3DOMNUL a făcut ca poporul să găsească bunăvoință înaintea[1] egiptenilor. Mai mult, Moise a devenit un om foarte însemnat în țara Egiptului, atât în ochii slujitorilor lui Faraon, cât și în ochii poporului.4Moise a zis: – Așa vorbește DOMNUL: „La miezul nopții voi ieși în mijlocul Egiptului.5Toți întâii născuți din țara Egiptului vor muri, de la întâiul născut al lui Faraon care stă pe tron, până la întâiul născut al roabei care învârte la râșniță și până la toți întâii născuți ai vitelor.6Apoi va fi un mare strigăt în toată țara Egiptului, așa cum n‑a mai fost și nu va mai fi.7Dar între fiii lui Israel nici măcar un câine nu va lătra, nici la animale, nici la oameni, ca să știți ce deosebire face DOMNUL între Egipt și Israel.“8Atunci toți acești slujitori ai tăi vor veni la mine și se vor pleca până la pământ înaintea mea, zicând: „Ieși, tu și tot poporul care te urmează!“ După aceea voi ieși. Și plin de mânie Moise a ieșit de la Faraon.9DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Faraon nu vă va asculta, pentru ca minunile Mele să se înmulțească în țara Egiptului.“10Moise și Aaron au făcut toate aceste minuni înaintea lui Faraon, dar DOMNUL a împietrit[2] inima lui Faraon și acesta nu i‑a lăsat pe fiii lui Israel să plece din țara sa. (2Mo 4,21)