II. Ermahnungen und Belehrungen für die Gemeinde (4,1-5,24)
1Weiter nun, liebe Brüder, bitten und ermahnen wir euch in dem Herrn Jesus, daß ihr ganz so, wie ihr es von uns vernommen habt, auf welche Weise ihr wandeln und zu Gottes Wohlgefallen leben müßt, – ihr wandelt ja auch wirklich so –, daß ihr darin immer noch zunehmet[1];2ihr wißt ja, welche Weisungen wir euch im Auftrag des Herrn Jesus gegeben haben.3Denn das ist der Wille Gottes, eure Heiligung, daß ihr die Unzucht meidet,4daß ein jeder von euch wisse, sein eigenes Gefäß[2] sich zu erwerben[3] in Heiligkeit und Ehrbarkeit,5nicht in leidenschaftlicher Begierde wie die Heiden, die Gott nicht kennen,6daß niemand sich Übergriffe zuschulden kommen lasse und in Geschäften seinen Bruder übervorteile; denn ein Rächer ist der Herr über[4] alle solche Verfehlungen, wie wir es euch schon früher gesagt und nachdrücklich bezeugt haben;7Gott hat uns ja nicht zur Unsittlichkeit berufen, sondern zur Heiligung.8Mithin wer (diese Weisungen) mißachtet, der mißachtet damit nicht einen Menschen, sondern Gott, denselben, der euch auch seinen heiligen Geist ins Herz gibt[5].9Was sodann die Bruderliebe betrifft, so brauchen wir euch über diese nicht brieflich zu unterweisen, denn ihr seid selber von Gott gelehrt worden, einander zu lieben,10und ihr beweist das auch durch die Tat an allen Brüdern in ganz Mazedonien. Doch ermahnen wir euch, liebe Brüder, darin noch vollkommener zu werden11und eure Ehre darin zu suchen, daß ihr ein ruhiges Leben führt, euren eigenen Geschäften nachgeht und euch euer Brot mit eurer Hände Arbeit verdient. So haben wir es euch geboten,12damit ihr im Verkehr mit den Draußenstehenden[6] einen ehrbaren Wandel führt und niemandes Unterstützung nötig habt.13Wir wollen euch aber, liebe Brüder, über die Entschlafenen (eig. die Schlafenden) nicht im unklaren lassen, damit ihr nicht betrübt zu sein braucht wie die anderen, die keine Hoffnung haben.14Denn so gewiß wir glauben, daß Jesus gestorben und auferstanden ist, ebenso gewiß wird Gott auch die Entschlafenen durch Jesus mit ihm zusammen (den gleichen Weg) führen. (2Kor 4,13)15Denn das sagen wir euch aufgrund eines Wortes des Herrn: Wir, die wir leben, die wir bis zur Ankunft[7] des Herrn übrigbleiben, werden vor den Entschlafenen nichts voraushaben.16Denn der Herr selbst wird, sobald sein Weckruf ergeht, sobald die Stimme des Engelfürsten erschallt und die Posaune Gottes ertönt, vom Himmel herabkommen, und die Toten in Christus[8] werden zuerst auferstehen;17darauf werden wir, die wir noch leben und übriggeblieben sind, zusammen mit ihnen auf Wolken dem Herrn entgegen in die Luft entrückt werden; und alsdann werden wir allezeit[9] mit dem Herrn vereinigt sein.18So tröstet euch also untereinander mit diesen Worten!
1În cele din urmă, fraților, fiindcă ați primit învățătură de la noi despre cum trebuie să umblați și să‑I fiți plăcuți lui Dumnezeu, așa cum, de altfel, și faceți[1], vă rugăm și vă îndemnăm în Domnul Isus să sporiți tot mai mult în privința aceasta.2Fiindcă știți ce porunci v‑am dat prin Domnul Isus.3Căci voia lui Dumnezeu este aceasta: sfințirea voastră. Să vă feriți de curvie[2].4Fiecare dintre voi să știe să‑și țină vasul[3] în sfințenie și cinste,5nu în patima poftei ca neamurile, care nu‑L cunosc pe Dumnezeu.6Nimeni să nu‑l nedreptățească pe fratele său și nici să nu profite de el, pentru că Domnul este Cel Ce pedepsește toate acestea, așa cum v‑am spus și v‑am avertizat.7Dumnezeu nu ne‑a chemat la necurăție, ci la sfințenie.8De aceea, cel ce respinge aceste porunci nu respinge un om, ci pe Dumnezeu, Care vă dă Duhul Său cel Sfânt.9Cu privire la dragostea frățească, nu aveți nevoie să vă scriem, pentru că voi înșivă ați fost învățați de Dumnezeu să vă iubiți unii pe alții.10Și, într-adevăr, voi faceți lucrul acesta față de toți frații din întreaga Macedonie. Însă vă îndemnăm, fraților, să sporiți tot mai mult în privința aceasta.11Străduiți‑vă să trăiți liniștiți, să vă vedeți de‑ale voastre și să lucrați cu mâinile voastre, așa cum v‑am poruncit,12ca să umblați cuviincios față de cei din afară și să nu aveți nevoie de nimic.[4]
Venirea Domnului
13Nu vrem să nu știți, fraților, despre cei ce au adormit[5], ca să nu vă întristați precum ceilalți care nu au speranță.14Căci dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu îi va aduce împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.15Vă spunem prin Cuvântul Domnului că noi, cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nicidecum nu o vom lua înaintea celor ce au adormit.16Căci Domnul Însuși, la o poruncă, la sunetul vocii arhanghelului și la sunetul trâmbiței lui Dumnezeu, Se va coborî din cer și, mai întâi, vor învia cei morți în Cristos.17Apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi smulși împreună cu ei în nori, ca să‑L întâlnim pe Domnul în văzduh. Și astfel vom fi întotdeauna cu Domnul.18Prin urmare, încurajați‑vă unii pe alții cu aceste cuvinte!