1Ein Wallfahrtslied. Ich rufe zu dem HERRN in meiner Not und er erhört mich.2HERR, errette mich von den Lügenmäulern, von den falschen Zungen.3Was soll er dir antun, du falsche Zunge, und was dir noch geben?4Scharfe Pfeile eines Starken und feurige Kohlen!5Weh mir, dass ich ein Fremdling bin unter Meschech; ich muss wohnen bei den Zelten Kedars!6Es wird meiner Seele lang, zu wohnen bei denen, die den Frieden hassen.7Ich halte Frieden; aber wenn ich rede, so fangen sie Krieg an.
1În strâmtorarea mea strig către DOMNUL, și El îmi răspunde.[1] (Ps 135,1)2DOAMNE, scapă‑mi sufletul de buzele mincinoase și de limba înșelătoare!3Ce‑ți va da El ție, ce‑ți va aduce El, limbă înșelătoare?4Săgețile ascuțite ale unui viteaz, cu cărbuni de verigel[2]. (Hi 30,4)5Vai de mine, căci locuiesc la Meșek, sălășluiesc în corturile din Chedar!6Mult mi‑a mai locuit sufletul împreună cu cei ce urăsc pacea!7Eu sunt pentru pace, dar când vorbesc eu, ei sunt pentru război.