1Maschil of Asaph. O God, why hast thou cast us off for ever? why doth thine anger smoke against the sheep of thy pasture?2Remember thy congregation, which thou hast purchased of old; the rod of thine inheritance, which thou hast redeemed; this mount Zion, wherein thou hast dwelt.3Lift up thy feet unto the perpetual desolations; even all that the enemy hath done wickedly in the sanctuary.4Thine enemies roar in the midst of thy congregations; they set up their ensigns for signs.5A man was famous according as he had lifted up axes upon the thick trees.6But now they break down the carved work thereof at once with axes and hammers.7They have cast fire into thy sanctuary, they have defiled by casting down the dwelling place of thy name to the ground.8They said in their hearts, Let us destroy them together: they have burned up all the synagogues of God in the land.9We see not our signs: there is no more any prophet: neither is there among us any that knoweth how long.10O God, how long shall the adversary reproach? shall the enemy blaspheme thy name for ever?11Why withdrawest thou thy hand, even thy right hand? pluck it out of thy bosom.12For God is my King of old, working salvation in the midst of the earth.13Thou didst divide the sea by thy strength: thou brakest the heads of the dragons in the waters.14Thou brakest the heads of leviathan in pieces, and gavest him to be meat to the people inhabiting the wilderness.15Thou didst cleave the fountain and the flood: thou driedst up mighty rivers.16The day is thine, the night also is thine: thou hast prepared the light and the sun.17Thou hast set all the borders of the earth: thou hast made summer and winter.18Remember this, that the enemy hath reproached, O LORD, and that the foolish people have blasphemed thy name.19O deliver not the soul of thy turtledove unto the multitude of the wicked : forget not the congregation of thy poor for ever.20Have respect unto the covenant: for the dark places of the earth are full of the habitations of cruelty.21O let not the oppressed return ashamed: let the poor and needy praise thy name.22Arise, O God, plead thine own cause: remember how the foolish man reproacheth thee daily.23Forget not the voice of thine enemies: the tumult of those that rise up against thee increaseth continually.
1Dumnezeule, de ce ne respingi neîncetat? De ce‑Ți aprinzi mânia împotriva turmei pășunii Tale?[1] (Ps 32:1)2Adu‑Ți aminte de comunitatea Ta, pe care ai câștigat‑o[2] în vechime și ai răscumpărat‑o ca seminție a moștenirii Tale; adu‑Ți aminte de muntele Sion, unde ai locuit!3Îndreaptă‑Ți pașii spre aceste ruine veșnice, unde dușmanul a prăpădit totul în Lăcașul cel sfânt!4Vrăjmașii Tăi au răcnit în mijlocul Locului Tău de întâlnire; și‑au pus însemnele lor ca semne.5Și‑au făcut un nume asemenea celor ce ridică topoarele ca să croiască drum prin pădure.6Și‑au ascuțit uneltele împotriva gravurilor lui, zdrobindu‑le cu lovituri de secure și de bardă.7Au dat foc Sfântului Tău Lăcaș; au întinat Locuința Numelui Tău, trântind‑o la pământ!8Și‑au zis în inima lor: „Îi vom supune pe toți!“ Au ars toate locurile de întâlnire ale lui Dumnezeu din țară.9Nu ne mai putem vedea semnele, nu mai este niciun profet și niciunul dintre noi nu știe până când vor dura toate acestea!10Dumnezeule, până când va mai batjocori vrăjmașul? Va defăima dușmanul pentru totdeauna Numele Tău?11De ce Ți‑ai retras mâna Ta și dreapta Ta? Înalț‑o de la sân și distruge!12Dumnezeu este Împăratul meu din vechime și Cel Ce aduce izbăviri peste pământ[3].13Tu, cu puterea Ta, ai despărțit marea, ai zdrobit capetele monștrilor din ape.14Tu ai sfărâmat capetele Leviatanului[4] și l‑ai dat de mâncare poporului din pustietăți. (Job 3:8; Job 41:1; Ps 104:26; Isa 27:1)15Tu ai deschis izvoare și ueduri[5] și ai uscat râuri care nu seacă.16A Ta este ziua; a Ta este și noaptea. Tu ai rânduit luna și soarele.17Tu ai stabilit toate hotarele pământului; Tu ai întocmit vara și iarna.18Adu‑Ți aminte că dușmanul Te defăimează, DOAMNE, și un popor nebun batjocorește Numele Tău.19Nu lăsa pradă unei fiare sufletul turturelei Tale, nu uita pentru totdeauna viața săracilor Tăi!20Ai în vedere legământul, căci locurile întunecate ale țării sunt pline de cuiburi ale violenței!21Fă să nu se întoarcă umilit cel asuprit! Săracul și nevoiașul să laude Numele Tău!22Ridică‑Te, Dumnezeule, apără‑Ți cauza! Adu‑Ți aminte cum ești disprețuit toată ziua de către cel nebun!23Nu uita glasul dușmanilor Tăi și larma celor care se ridică împotriva Ta sporește mereu!