Psalm 109 | King James Version

King James Version

1 To the chief Musician, A Psalm of David. Hold not thy peace, O God of my praise; 2 For the mouth of the wicked and the mouth of the deceitful are opened against me: they have spoken against me with a lying tongue. 3 They compassed me about also with words of hatred; and fought against me without a cause. 4 For my love they are my adversaries: but I give myself unto prayer. 5 And they have rewarded me evil for good, and hatred for my love. 6 Set thou a wicked man over him: and let Satan stand at his right hand. 7 When he shall be judged, let him be condemned: and let his prayer become sin. 8 Let his days be few; and let another take his office. 9 Let his children be fatherless, and his wife a widow. 10 Let his children be continually vagabonds, and beg: let them seek their bread also out of their desolate places. 11 Let the extortioner catch all that he hath; and let the strangers spoil his labour. 12 Let there be none to extend mercy unto him: neither let there be any to favour his fatherless children. 13 Let his posterity be cut off; and in the generation following let their name be blotted out. 14 Let the iniquity of his fathers be remembered with the LORD; and let not the sin of his mother be blotted out. 15 Let them be before the LORD continually, that he may cut off the memory of them from the earth. 16 Because that he remembered not to shew mercy, but persecuted the poor and needy man, that he might even slay the broken in heart. 17 As he loved cursing, so let it come unto him: as he delighted not in blessing, so let it be far from him. 18 As he clothed himself with cursing like as with his garment, so let it come into his bowels like water, and like oil into his bones. 19 Let it be unto him as the garment which covereth him, and for a girdle wherewith he is girded continually. 20 Let this be the reward of mine adversaries from the LORD, and of them that speak evil against my soul. 21 But do thou for me, O GOD the Lord, for thy name' sake: because thy mercy is good, deliver thou me. 22 For I am poor and needy, and my heart is wounded within me. 23 I am gone like the shadow when it declineth: I am tossed up and down as the locust. 24 My knees are weak through fasting; and my flesh faileth of fatness. 25 I became also a reproach unto them: when they looked upon me they shaked their heads. 26 Help me, O LORD my God: O save me according to thy mercy: 27 That they may know that this is thy hand; that thou, LORD, hast done it. 28 Let them curse, but bless thou: when they arise, let them be ashamed; but let thy servant rejoice. 29 Let mine adversaries be clothed with shame, and let them cover themselves with their own confusion, as with a mantle. 30 I will greatly praise the LORD with my mouth; yea, I will praise him among the multitude. 31 For he shall stand at the right hand of the poor, to save him from those that condemn his soul.

Noua Traducere Românească

from Biblica

Pentru dirijor. Un psalm al lui David.

1 Dumnezeul laudei mele, nu tăcea! 2 Iată că gura celui rău și gura celui înșelător se deschid împotriva mea; îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă. 3 Mă împresoară cu niște cuvinte de ură și se luptă cu mine fără motiv. 4 La dragostea mea ei răspund cu dușmănie, dar eu mă rog. 5 Ei îmi răsplătesc binele cu rău, și dragostea mea – cu ură. 6 Pune un om rău împotriva lui și un acuzator^[1] să stea la dreapta lui! 7 Când va fi judecat, să fie găsit vinovat, iar rugăciunea să‑i fie considerată un păcat. 8 Fie‑i zilele puține, iar slujba lui s‑o ia altul! 9 Să‑i rămână fiii orfani, și soția lui – văduvă! 10 Fiii lui să rătăcească cerșind și căutând printre ruine! 11 Cel ce l‑a împrumutat să‑i ia tot ce are, și străinii să‑l jefuiască de rodul muncii lui! 12 Să nu mai fie nimeni care să‑i arate îndurare și să nu mai fie nimeni care să arate bunăvoință față de orfanii lui! 13 Fie ca descendența lui să fie stârpită, iar în generația următoare să le fie șters numele! 14 Să rămână în amintire înaintea DOMNULUI nelegiuirea părinților lui și să nu fie șters păcatul mamei lui! 15 Să rămână întotdeauna înaintea DOMNULUI, iar El să le șteargă amintirea de pe pământ! 16 Căci nu și‑a amintit să se poarte cu îndurare, ci l‑a prigonit pe sărac și pe nevoiaș și l‑a omorât pe cel cu inima zdrobită! 17 A iubit blestemul; de el să aibă parte!^[2] Nu i‑a plăcut binecuvântarea; aceasta să stea departe de el!^[3] 18 A îmbrăcat blestemul ca pe propria haină, i‑a intrat în pântec ca apa și în oasele lui ca uleiul. 19 De aceea, el să‑i fie mantaua cu care se acoperă și brâul cu care se încinge mereu! 20 Aceasta să fie răsplata potrivnicilor mei din partea DOMNULUI și a celor ce mă vorbesc de rău! 21 Dar Tu, Stăpâne DOAMNE, de dragul Numelui Tău, fă‑Ți lucrarea cu mine! Pentru că îndurarea Ta este bună, scapă‑mă! 22 Căci sunt sărac și nevoiaș, iar inima mi‑e rănită înăuntrul meu. 23 Pier ca o umbră trecătoare; sunt alungat ca o lăcustă. 24 Genunchii îmi sunt slăbiți de post, iar trupul mi‑e sleit din lipsă de grăsime. 25 Am ajuns de disprețul lor; cei ce mă văd dau din cap. 26 DOAMNE, Dumnezeul meu, ajută‑mă! În îndurarea Ta, izbăvește‑mă! 27 Fă ca ei să recunoască în aceasta mâna Ta, să recunoască faptul că Tu, DOAMNE, ai făcut lucrul acesta! 28 Ei blestemă, dar Tu binecuvântezi. Ei se ridică și rămân de rușine, dar robul Tău se va veseli. 29 Acuzatorii mei se îmbracă cu batjocura, se acoperă cu nerușinarea ca și cu o manta. 30 Voi mulțumi mult DOMNULUI cu gura mea, Îl voi lăuda în mijlocul mulțimii. 31 Căci El stă la dreapta celui nevoiaș, ca să‑l izbăvească de judecătorii sufletului său.