Psalm 106 | King James Version

King James Version

1 Praise ye the LORD. O give thanks unto the LORD; for he is good: for his mercy endureth for ever. 2 Who can utter the mighty acts of the LORD? who can shew forth all his praise? 3 Blessed are they that keep judgment, and he that doeth righteousness at all times. 4 Remember me, O LORD, with the favour that thou bearest unto thy people: O visit me with thy salvation; 5 That I may see the good of thy chosen, that I may rejoice in the gladness of thy nation, that I may glory with thine inheritance. 6 We have sinned with our fathers, we have committed iniquity, we have done wickedly. 7 Our fathers understood not thy wonders in Egypt; they remembered not the multitude of thy mercies; but provoked him at the sea, even at the Red sea. 8 Nevertheless he saved them for his name' sake, that he might make his mighty power to be known. 9 He rebuked the Red sea also, and it was dried up: so he led them through the depths, as through the wilderness. 10 And he saved them from the hand of him that hated them , and redeemed them from the hand of the enemy. 11 And the waters covered their enemies: there was not one of them left. 12 Then believed they his words; they sang his praise. 13 They soon forgat his works; they waited not for his counsel: 14 But lusted exceedingly in the wilderness, and tempted God in the desert. 15 And he gave them their request; but sent leanness into their soul. 16 They envied Moses also in the camp, and Aaron the saint of the LORD. 17 The earth opened and swallowed up Dathan, and covered the company of Abiram. 18 And a fire was kindled in their company; the flame burned up the wicked. 19 They made a calf in Horeb, and worshipped the molten image. 20 Thus they changed their glory into the similitude of an ox that eateth grass. 21 They forgat God their saviour, which had done great things in Egypt; 22 Wondrous works in the land of Ham, and terrible things by the Red sea. 23 Therefore he said that he would destroy them, had not Moses his chosen stood before him in the breach, to turn away his wrath, lest he should destroy them . 24 Yea, they despised the pleasant land, they believed not his word: 25 But murmured in their tents, and hearkened not unto the voice of the LORD. 26 Therefore he lifted up his hand against them, to overthrow them in the wilderness: 27 To overthrow their seed also among the nations, and to scatter them in the lands. 28 They joined themselves also unto Baalpeor, and ate the sacrifices of the dead. 29 Thus they provoked him to anger with their inventions: and the plague brake in upon them. 30 Then stood up Phinehas, and executed judgment: and so the plague was stayed. 31 And that was counted unto him for righteousness unto all generations for evermore. 32 They angered him also at the waters of strife, so that it went ill with Moses for their sakes: 33 Because they provoked his spirit, so that he spake unadvisedly with his lips. 34 They did not destroy the nations, concerning whom the LORD commanded them: 35 But were mingled among the heathen, and learned their works. 36 And they served their idols: which were a snare unto them. 37 Yea, they sacrificed their sons and their daughters unto devils, 38 And shed innocent blood, even the blood of their sons and of their daughters, whom they sacrificed unto the idols of Canaan: and the land was polluted with blood. 39 Thus were they defiled with their own works, and went a whoring with their own inventions. 40 Therefore was the wrath of the LORD kindled against his people, insomuch that he abhorred his own inheritance. 41 And he gave them into the hand of the heathen; and they that hated them ruled over them. 42 Their enemies also oppressed them, and they were brought into subjection under their hand. 43 Many times did he deliver them; but they provoked him with their counsel, and were brought low for their iniquity. 44 Nevertheless he regarded their affliction, when he heard their cry: 45 And he remembered for them his covenant, and repented according to the multitude of his mercies. 46 He made them also to be pitied of all those that carried them captives. 47 Save us, O LORD our God, and gather us from among the heathen, to give thanks unto thy holy name, and to triumph in thy praise. 48 Blessed be the LORD God of Israel from everlasting to everlasting: and let all the people say, Amen. Praise ye the LORD.

Noua Traducere Românească

from Biblica

1 Lăudați‑L pe DOMNUL!^[1] Mulțumiți DOMNULUI, căci este bun, căci în veac ține îndurarea^[2] Lui! 2 Cine poate spune toate isprăvile DOMNULUI? Cine poate vesti toată lauda Sa? 3 Ferice de cei care păzesc ce este drept și care înfăptuiesc dreptatea tot timpul. 4 Adu‑Ți aminte de mine, DOAMNE, în bunăvoința Ta față de poporul Tău! Apropie‑Te de mine cu mântuirea Ta, 5 ca să văd bunăstarea aleșilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău și să Te laud împreună cu moștenirea Ta. 6 Noi am păcătuit ca și părinții noștri, am săvârșit nelegiuire, am făcut rău. 7 În timp ce erau în Egipt, părinții noștri n‑au luat aminte la minunile Tale; nu și‑au amintit de mulțimea îndurărilor Tale și s‑au răzvrătit când au ajuns la mare, la Marea Roșie^[3]. (1Ki 9:26; Jon 2:5) 8 Totuși, El i‑a izbăvit datorită Numelui Său, ca să‑Și descopere puterea. 9 A mustrat Marea Roșie și aceasta s‑a uscat; apoi i‑a condus prin adâncuri sterpe ca pustia. 10 I‑a izbăvit din mâna celui ce‑i ura și i‑a răscumpărat din mâna dușmanului. 11 Apele i‑au acoperit pe vrăjmașii lor, fără ca vreunul din ei să scape. 12 Atunci I‑au crezut cuvintele și I‑au cântat laudă. 13 Dar au uitat curând lucrările Lui; nu I‑au așteptat sfatul. 14 Li s‑au aprins poftele în pustie și L‑au pus la încercare^[4] pe Dumnezeu în pustietate. (Ge 22:1; Ex 15:25; Ex 16:4; Ex 17:2; Ex 17:7; Mt 4:1; Mr 1:13; Lu 4:2)

Ge 22:1Ex 15:25Ex 16:4Ex 17:2Ex 17:7Mt 4:1Mr 1:13Lu 4:2

15 El le‑a îndeplinit cererea, dar a trimis o boală nimicitoare peste ei. 16 În tabără au fost geloși pe Moise și pe Aaron, cel sfințit DOMNULUI. 17 Pământul s‑a deschis, l‑a înghițit pe Datan și a acoperit comunitatea lui Abiram. 18 Focul le‑a consumat comunitatea; flăcările i‑au mistuit pe cei răi. 19 La Horeb și‑au făcut un vițel și s‑au închinat chipului turnat. 20 Au schimbat Slava lor cu asemănarea unui bou care mănâncă iarbă. 21 L‑au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor, pe Cel Ce făcuse lucruri mari în Egipt, 22 minuni în țara lui Ham, lucruri de temut la Marea Roșie. 23 Astfel, El a spus că o să‑i nimicească, însă Moise, alesul Său, a stat în spărtură înaintea Lui, ca să‑I abată mânia de la distrugere. 24 Apoi au respins țara cea plăcută; ei n‑au crezut în cuvântul Lui. 25 Au cârtit în corturile lor și nu au ascultat de glasul DOMNULUI. 26 Atunci, El a jurat cu mâna ridicată^[5] că îi va face să cadă în pustie, 27 că le va face sămânța să cadă printre neamuri și‑i va împrăștia printre alte țări. 28 S‑au alipit de BAAL-PEOR și au mâncat jertfe închinate morților^[6]. 29 L‑au mâniat prin faptele lor, astfel încât o urgie a izbucnit printre ei. 30 Dar s‑a ridicat Fineas, a făcut judecată și urgia s‑a oprit. 31 Lucrul acesta i‑a fost considerat dreptate, din generație în generație, pe vecie. 32 L‑au mâniat la apele Meriba, iar din cauza lor i‑a mers rău lui Moise. 33 Căci s‑au răzvrătit împotriva Duhului Său, iar Moise a vorbit necugetat cu buzele lui.^[7] 34 Ei nu au nimicit popoarele despre care le spusese DOMNUL, 35 ci s‑au amestecat cu neamurile și s‑au deprins cu faptele acestora. 36 Au slujit idolilor lor, iar aceștia au devenit o cursă pentru ei. 37 Și‑au jertfit fiii și fiicele în cinstea demonilor. 38 Au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor și al fiicelor lor, jertfindu‑i idolilor Canaanului, și au spurcat țara din cauza sângelui. 39 S‑au întinat prin faptele lor și s‑au prostituat prin lucrările lor. 40 Atunci s‑a aprins mânia DOMNULUI împotriva poporului Său și Și‑a urât moștenirea. 41 I‑a dat pe mâna neamurilor și astfel cei ce îi urau au stăpânit peste ei. 42 Dușmanii lor i‑au asuprit și au fost umiliți sub mâna lor. 43 El i‑a scăpat de multe ori, dar ei se răzvrăteau prin planurile lor. S‑au nenorocit prin nelegiuirea lor. 44 El a privit la strâmtorarea lor când le‑a auzit strigătele. 45 Pentru ei Și‑a adus aminte de legământul Lui. I s‑a făcut milă de ei datorită mulțimii îndurărilor Sale 46 și a făcut ca aceștia să capete milă din partea tuturor celor ce‑i luaseră captivi. 47 DOAMNE, Dumnezeul nostru, izbăvește‑ne! Strânge‑ne dintre neamuri ca să aducem mulțumiri Numelui Tău cel sfânt și să ne fălim aducându‑Ți laudă. 48 Binecuvântat să fie DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, din veșnicie în veșnicie! Tot poporul să zică: „Amin!“ Lăudați‑L pe DOMNUL!