Matthew 19 | King James Version

King James Version

1 And it came to pass, that when Jesus had finished these sayings, he departed from Galilee, and came into the coasts of Judaea beyond Jordan; 2 And great multitudes followed him; and he healed them there. 3 The Pharisees also came unto him, tempting him, and saying unto him, Is it lawful for a man to put away his wife for every cause? 4 And he answered and said unto them, Have ye not read, that he which made them at the beginning made them male and female, 5 And said, For this cause shall a man leave father and mother, and shall cleave to his wife: and they twain shall be one flesh? 6 Wherefore they are no more twain, but one flesh. What therefore God hath joined together, let not man put asunder. 7 They say unto him, Why did Moses then command to give a writing of divorcement, and to put her away? 8 He saith unto them, Moses because of the hardness of your hearts suffered you to put away your wives: but from the beginning it was not so. 9 And I say unto you, Whosoever shall put away his wife, except it be for fornication, and shall marry another, committeth adultery: and whoso marrieth her which is put away doth commit adultery. 10 His disciples say unto him, If the case of the man be so with his wife, it is not good to marry. 11 But he said unto them, All men cannot receive this saying, save they to whom it is given. 12 For there are some eunuchs, which were so born from their mother's womb: and there are some eunuchs, which were made eunuchs of men: and there be eunuchs, which have made themselves eunuchs for the kingdom of heaven's sake. He that is able to receive it, let him receive it. 13 Then were there brought unto him little children, that he should put his hands on them, and pray: and the disciples rebuked them. 14 But Jesus said, Suffer little children, and forbid them not, to come unto me: for of such is the kingdom of heaven. 15 And he laid his hands on them, and departed thence. 16 And, behold, one came and said unto him, Good Master, what good thing shall I do, that I may have eternal life? 17 And he said unto him, Why callest thou me good? there is none good but one, that is, God: but if thou wilt enter into life, keep the commandments. 18 He saith unto him, Which? Jesus said, Thou shalt do no murder, Thou shalt not commit adultery, Thou shalt not steal, Thou shalt not bear false witness, 19 Honour thy father and thy mother: and, Thou shalt love thy neighbour as thyself. 20 The young man saith unto him, All these things have I kept from my youth up: what lack I yet? 21 Jesus said unto him, If thou wilt be perfect, go and sell that thou hast, and give to the poor, and thou shalt have treasure in heaven: and come and follow me. 22 But when the young man heard that saying, he went away sorrowful: for he had great possessions. 23 Then said Jesus unto his disciples, Verily I say unto you, That a rich man shall hardly enter into the kingdom of heaven. 24 And again I say unto you, It is easier for a camel to go through the eye of a needle, than for a rich man to enter into the kingdom of God. 25 When his disciples heard it, they were exceedingly amazed, saying, Who then can be saved? 26 But Jesus beheld them, and said unto them, With men this is impossible; but with God all things are possible. 27 Then answered Peter and said unto him, Behold, we have forsaken all, and followed thee; what shall we have therefore? 28 And Jesus said unto them, Verily I say unto you, That ye which have followed me, in the regeneration when the Son of man shall sit in the throne of his glory, ye also shall sit upon twelve thrones, judging the twelve tribes of Israel. 29 And every one that hath forsaken houses, or brethren, or sisters, or father, or mother, or wife, or children, or lands, for my name's sake, shall receive an hundredfold, and shall inherit everlasting life. 30 But many that are first shall be last; and the last shall be first.

Noua Traducere Românească

from Biblica

Despre divorț

1 După ce a terminat de spus aceste cuvinte, Isus a plecat din Galileea și a venit în hotarele Iudeei, dincolo de Iordan. (Mr 10:1; Lu 16:18) 2 L‑au urmat mulțimi mari de oameni și acolo El i‑a vindecat pe cei bolnavi. 3 Niște farisei au venit la El ca să‑L pună la încercare și au zis: – Îi este îngăduit unui bărbat să divorțeze de soția lui din orice motiv? 4 Isus, răspunzând, a zis: – Oare n‑ați citit că, de la început, Creatorul „i‑a făcut bărbat și femeie“^[1]? (Ge 1:27) 5 Și apoi a zis: „De aceea bărbatul își va lăsa tatăl și mama și se va alipi de soția lui, iar cei doi vor fi un singur trup.“^[2] (Ge 2:24) 6 Așa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ceea ce Dumnezeu a unit^[3] omul să nu despartă! 7 Ei I‑au zis: – Atunci de ce a poruncit Moise ca soțul să‑i dea soției o scrisoare de despărțire și să divorțeze de ea^[4]? (De 24:1) 8 Isus a zis: – Din cauza inimilor voastre împietrite v‑a dat voie Moise să divorțați de soțiile voastre, însă la început nu a fost așa. 9 Dar Eu vă spun că oricine divorțează de soția lui, în afară de caz de curvie^[5], și se căsătorește cu alta, comite adulter. 10 Ucenicii I‑au zis: – Dacă acesta este motivul^[6] bărbatului față de soție, nu este de folos să te căsătorești! (De 24:1) 11 Dar El le‑a zis: – Nu toți primesc cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le‑a fost dat. 12 Căci există eunuci care s‑au născut așa din pântecul mamei lor, există eunuci care au fost făcuți eunuci de către oameni și există eunuci care s‑au făcut ei înșiși eunuci^[7] de dragul Împărăției Cerurilor. Cel ce poate să primească cuvântul acesta, să‑l primească!

Isus și copilașii

13 Atunci au fost aduși la El niște copilași, ca să‑Și pună mâinile peste ei și să Se roage pentru ei, dar ucenicii i‑au mustrat. (Mr 10:13; Lu 18:15) 14 Isus însă le‑a zis: „Lăsați copilașii și nu‑i opriți să vină la Mine, pentru că Împărăția Cerurilor este a celor ca ei!“ 15 Apoi Și‑a pus mâinile peste ei și a plecat de acolo.

Isus și tânărul bogat

16 Și iată că un om, apropiindu‑se de Isus, a zis: – Învățătorule, ce lucru bun să fac, ca să am viață veșnică? (Mr 10:17; Lu 18:18) 17 Isus i‑a zis: – De ce Mă întrebi despre „ce lucru bun“? Unul e Cel Ce este bun. Dar dacă vrei să intri în viață, păzește poruncile! 18 El i‑a zis: – Care? Isus a zis: – „Să nu ucizi“, „Să nu comiți adulter“, „Să nu furi“, „Să nu depui mărturie falsă“, 19 „Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta“^[8] și „Să‑l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“^[9]. (Ex 20:12; Le 19:18; De 5:16) 20 Tânărul I‑a spus: – Pe toate acestea le‑am păzit. Ce‑mi mai lipsește? 21 Isus i‑a spus: – Dacă vrei să fii desăvârșit, du‑te, vinde‑ți averile și dă săracilor, și vei avea astfel o comoară în ceruri. Apoi vino, urmează‑Mă! 22 Când a auzit cuvintele acestea, tânărul a plecat întristat, pentru că avea multe averi. 23 Isus le‑a zis ucenicilor Săi: – Adevărat vă spun, cu greu va intra cel bogat în Împărăția Cerurilor! 24 Din nou vă spun, este mai ușor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre cel bogat în Împărăția lui Dumnezeu! 25 Când au auzit lucrul acesta, ucenicii au rămas foarte uimiți și au zis: – Atunci cine poate fi mântuit? 26 Uitându‑Se la ei, Isus le‑a zis: – Lucrul acesta este imposibil pentru oameni, dar pentru Dumnezeu toate lucrurile sunt posibile. 27 Atunci Petru, răspunzând, I‑a zis: – Iată, noi am lăsat totul și Te‑am urmat. Noi ce vom avea? 28 Isus le‑a zis: – Adevărat vă spun că la reînnoirea tuturor lucrurilor, când Fiul Omului va sta pe tronul slavei Sale, voi, cei care M‑ați urmat, veți sta, de asemenea, pe douăsprezece tronuri și le veți judeca pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel. 29 Și oricine își lasă case sau frați sau surori sau tată sau mamă sau soție sau copii sau ogoare de dragul Numelui Meu, va primi de o sută de ori mai mult și va moșteni viața veșnică. 30 Dar mulți dintre cei dintâi vor fi cei din urmă, iar cei din urmă vor fi cei dintâi.