Mark 14

King James Version

1 After two days was the feast of the passover, and of unleavened bread: and the chief priests and the scribes sought how they might take him by craft, and put him to death. 

2 But they said, Not on the feast day, lest there be an uproar of the people. 

3 And being in Bethany in the house of Simon the leper, as he sat at meat, there came a woman having an alabaster box of ointment of spikenard very precious; and she brake the box, and poured it on his head. 

4 And there were some that had indignation within themselves, and said, Why was this waste of the ointment made? 

5 For it might have been sold for more than three hundred pence, and have been given to the poor. And they murmured against her. 

6 And Jesus said, Let her alone; why trouble ye her? she hath wrought a good work on me. 

7 For ye have the poor with you always, and whensoever ye will ye may do them good: but me ye have not always. 

8 She hath done what she could: she is come aforehand to anoint my body to the burying. 

9 Verily I say unto you, Wheresoever this gospel shall be preached throughout the whole world, this also that she hath done shall be spoken of for a memorial of her. 

10 And Judas Iscariot, one of the twelve, went unto the chief priests, to betray him unto them. 

11 And when they heard it, they were glad, and promised to give him money. And he sought how he might conveniently betray him. 

12 And the first day of unleavened bread, when they killed the passover, his disciples said unto him, Where wilt thou that we go and prepare that thou mayest eat the passover? 

13 And he sendeth forth two of his disciples, and saith unto them, Go ye into the city, and there shall meet you a man bearing a pitcher of water: follow him. 

14 And wheresoever he shall go in, say ye to the goodman of the house, The Master saith, Where is the guestchamber, where I shall eat the passover with my disciples? 

15 And he will shew you a large upper room furnished and prepared: there make ready for us. 

16 And his disciples went forth, and came into the city, and found as he had said unto them: and they made ready the passover. 

17 And in the evening he cometh with the twelve. 

18 And as they sat and did eat, Jesus said, Verily I say unto you, One of you which eateth with me shall betray me. 

19 And they began to be sorrowful, and to say unto him one by one, Is it I? and another said, Is it I? 

20 And he answered and said unto them, It is one of the twelve, that dippeth with me in the dish. 

21 The Son of man indeed goeth, as it is written of him: but woe to that man by whom the Son of man is betrayed! good were it for that man if he had never been born. 

22 And as they did eat, Jesus took bread, and blessed, and brake it, and gave to them, and said, Take, eat: this is my body. 

23 And he took the cup, and when he had given thanks, he gave it to them: and they all drank of it. 

24 And he said unto them, This is my blood of the new testament, which is shed for many. 

25 Verily I say unto you, I will drink no more of the fruit of the vine, until that day that I drink it new in the kingdom of God. 

26 And when they had sung an hymn, they went out into the mount of Olives. 

27 And Jesus saith unto them, All ye shall be offended because of me this night: for it is written, I will smite the shepherd, and the sheep shall be scattered. 

28 But after that I am risen, I will go before you into Galilee. 

29 But Peter said unto him, Although all shall be offended, yet will not I. 

30 And Jesus saith unto him, Verily I say unto thee, That this day, even in this night, before the cock crow twice, thou shalt deny me thrice. 

31 But he spake the more vehemently, If I should die with thee, I will not deny thee in any wise. Likewise also said they all. 

32 And they came to a place which was named Gethsemane: and he saith to his disciples, Sit ye here, while I shall pray. 

33 And he taketh with him Peter and James and John, and began to be sore amazed, and to be very heavy; 

34 And saith unto them, My soul is exceeding sorrowful unto death: tarry ye here, and watch. 

35 And he went forward a little, and fell on the ground, and prayed that, if it were possible, the hour might pass from him. 

36 And he said, Abba, Father, all things are possible unto thee; take away this cup from me: nevertheless not what I will, but what thou wilt. 

37 And he cometh, and findeth them sleeping, and saith unto Peter, Simon, sleepest thou? couldest not thou watch one hour? 

38 Watch ye and pray, lest ye enter into temptation. The spirit truly is ready, but the flesh is weak. 

39 And again he went away, and prayed, and spake the same words. 

40 And when he returned, he found them asleep again, (for their eyes were heavy,) neither wist they what to answer him. 

41 And he cometh the third time, and saith unto them, Sleep on now, and take your rest: it is enough, the hour is come; behold, the Son of man is betrayed into the hands of sinners. 

42 Rise up, let us go; lo, he that betrayeth me is at hand. 

43 And immediately, while he yet spake, cometh Judas, one of the twelve, and with him a great multitude with swords and staves, from the chief priest and the scribes and the elders. 

44 And he that betrayed him had given them a token, saying, Whomsoever I shall kiss, that same is he; take him, and lead him away safely. 

45 And as soon as he was come, he goeth straightway to him, and saith, Master, master; and kissed him. 

46 And they laid their hands on him, and took him. 

47 And one of them that stood by drew a sword, and smote a servant of the high priest, and cut off his ear. 

48 And Jesus answered and said unto them, Are ye come out, as against a thief, with swords and with staves to take me? 

49 I was daily with you in the temple teaching, and ye took me not: but the scriptures must be fulfilled. 

50 And they all forsook him, and fled. 

51 And there followed him a certain young man, having a linen cloth cast about his naked body; and the young men laid hold on him: 

52 And he left the linen cloth, and fled from them naked. 

53 And they led Jesus away to the high priest: and with him were assembled all the chief priests and the elders and the scribes. 

54 And Peter followed him afar off, even into the palace of the high priest: and he sat with the servants, and warmed himself at the fire. 

55 And the chief priests and all the council sought for witness against Jesus to put him to death; and found none. 

56 For many bare false witness against him, but their witness agreed not together. 

57 And there arose certain, and bare false witness against him, saying, 

58 We heard him say, I will destroy this temple that is made with hands, and within three days I will build another made without hands. 

59 But neither so did their witness agree together. 

60 And the high priest stood up in the midst, and asked Jesus, saying, Answerest thou nothing? what is it which these witness against thee? 

61 But he held his peace, and answered nothing. Again the high priest asked him, and said unto him, Art thou the Christ, the Son of the Blessed? 

62 And Jesus said, I am: and ye shall see the Son of man sitting on the right hand of power, and coming in the clouds of heaven. 

63 Then the high priest rent his clothes, and saith, What need we any further witnesses? 

64 Ye have heard the blasphemy: what think ye? And they all condemned him to be guilty of death. 

65 And some began to spit on him, and to cover his face, and to buffet him, and to say unto him, Prophesy: and the servants did strike him with the palms of their hands. 

66 And as Peter was beneath in the palace, there cometh one of the maids of the high priest: 

67 And when she saw Peter warming himself, she looked upon him, and said, And thou also wast with Jesus of Nazareth. 

68 But he denied, saying, I know not, neither understand I what thou sayest. And he went out into the porch; and the cock crew. 

69 And a maid saw him again, and began to say to them that stood by, This is one of them. 

70 And he denied it again. And a little after, they that stood by said again to Peter, Surely thou art one of them: for thou art a Galilaean, and thy speech agreeth thereto. 

71 But he began to curse and to swear, saying, I know not this man of whom ye speak. 

72 And the second time the cock crew. And Peter called to mind the word that Jesus said unto him, Before the cock crow twice, thou shalt deny me thrice. And when he thought thereon, he wept. 

King James Bible (1769). Public Domain.
Please note the following exceptions for use and publication in the United Kingdom: Cambridge University Press

Mark 14

Noua Traducere Românească

from Biblica

Uneltire împotriva lui Isus

1 Peste două zile era Paștele și Sărbătoarea Azimelor. Conducătorii preoților și cărturarii căutau cum să pună mâna pe Isus prin viclenie și să‑L omoare. (Mt 26:2; Lu 22:1; Joh 11:45) 

2 Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor.“ 

Ungerea lui Isus la Betania

3 În timp ce El Se afla în Betania, șezând la masă în casa lui Simon, leprosul, a venit o femeie care avea un vas de alabastru cu parfum de nard pur, foarte scump. Ea a spart vasul de alabastru și a turnat parfumul pe capul Lui. (Mt 26:6; Lu 7:37; Joh 12:1) 

4 Dar unii, indignați, își ziceau între ei: „Pentru ce s‑a făcut risipa aceasta de parfum? 

5 Căci parfumul acesta s‑ar fi putut vinde cu peste trei sute de denari, iar banii să fi fost dați săracilor.“ Și o mustrau pe femeie. (Mr 6:37) 

6 Însă Isus a zis: „Lăsați‑o! De ce o necăjiți? Ea a făcut o faptă bună față de Mine! 

7 Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi și puteți să le faceți bine oricând vreți, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna. 

8 Ea a făcut ce a putut: Mi‑a uns trupul mai dinainte, în vederea pregătirii Mele pentru înmormântare. 

9 Adevărat vă spun că oriunde va fi proclamată Evanghelia, în toată lumea, se va spune și ce a făcut această femeie, în amintirea ei.“ 

Trădarea lui Iuda

10 Atunci Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s‑a dus la conducătorii preoților ca să‑L dea pe mâna lor. (Mt 26:14; Lu 22:3) 

11 Când au auzit ei lucrul acesta, s‑au bucurat și i‑au promis că‑i vor da argint. Și el căuta cum să‑L dea pe mâna lor la momentul potrivit. (Mt 26:15) 

Masa pascală

12 În prima zi a Sărbătorii Azimelor, când se jertfește mielul de Paște, ucenicii Lui L‑au întrebat: – Unde vrei să ne ducem să‑Ți pregătim să mănânci jertfa de Paște? (Le 23:5; Eze 45:21; Mt 26:17; Lu 22:7) 

13 El i‑a trimis pe doi dintre ucenicii Lui în cetate și le‑a zis: – Duceți‑vă în cetate și acolo vă va întâlni un om care duce un vas cu apă. Urmați‑l, 

14 și acolo unde va intra el, spuneți stăpânului casei astfel: „Învățătorul întreabă: «Unde este camera Mea de oaspeți în care urmează să mănânc Paștele împreună cu ucenicii Mei?»“ 

15 El vă va arăta sus o cameră mare și gata aranjată. Acolo să faceți pregătirile pentru noi! 

16 Ucenicii au plecat, au ajuns în cetate și au găsit totul așa cum le spusese Isus. Și au pregătit Paștele. 

Descoperirea trădătorului

17 Când s‑a înserat, Isus a venit împreună cu cei doisprezece. (Mt 26:20; Lu 22:21; 1Co 11:23) 

18 În timp ce ședeau la masă și mâncau, Isus a zis: – Adevărat vă spun că unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine, Mă va trăda. 

19 Ei s‑au întristat foarte tare și unul câte unul au început să‑L întrebe: – Nu cumva sunt eu? 

20 Dar El le‑a zis: – Este unul dintre cei doisprezece, cel care pune mâna în vas împreună cu Mine. (Ps 41:9) 

21 Căci Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s‑ar fi născut! 

Cina Domnului

22 În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt‑o și le‑a dat‑o ucenicilor, zicând: „Luați! Acesta este trupul Meu.“ (1Co 11:23) 

23 Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit, l‑a dat ucenicilor și toți au băut din el. 

24 Isus le‑a zis: „Acesta este sângele Meu, sângele noului legământ, care este vărsat pentru mulți. 

25 Adevărat vă spun că nu voi mai bea din rodul viței până în ziua aceea, când îl voi bea nou în Împărăția lui Dumnezeu.“ 

26 După ce au cântat un imn, au ieșit îndreptându‑se spre Muntele Măslinilor. 

Isus prezice lepădarea lui Petru

27 Isus le‑a zis: – Toți vă veți poticni, pentru că este scris: „Voi lovi păstorul, și oile vor fi risipite!“ (Zec 13:7; Mt 26:31; Lu 22:31; Joh 13:36) 

28 Dar, după învierea Mea, voi merge înaintea voastră în Galileea. 

29 Petru I‑a răspuns: – Chiar dacă toți se vor poticni, eu nu mă voi poticni! 

30 Isus i‑a zis: – Adevărat îți spun că astăzi, în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul de două ori, te vei lepăda de Mine de trei ori. 

31 Dar Petru a răspuns și mai convins: – Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda nicidecum de Tine! Și toți au spus la fel. 

Ghetsimani

32 Apoi s‑au dus într‑un loc numit Ghetsimani, și Isus le‑a zis ucenicilor Săi: – Stați jos aici, până Eu Mă rog! (Mt 26:36; Lu 22:39) 

33 I‑a luat cu El pe Petru, pe Iacov și pe Ioan și a început să Se înspăimânte și să Se tulbure. 

34 El le‑a zis: – Nespus de mâhnit este sufletul Meu, până la moarte! Rămâneți aici și vegheați! 

35 Și, mergând puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ și Se ruga ca, dacă este posibil, să treacă de la El ceasul acela. 

36 El zicea: „Abba, Tată, la Tine toate lucrurile sunt posibile! Îndepărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“ (Mr 10:38) 

37 Apoi a venit la ucenici, dar i‑a găsit dormind. El i‑a zis lui Petru: – Simone, dormi?! N‑ai putut veghea nici măcar o oră? 

38 Vegheați și rugați‑vă, ca să nu cădeți în ispită! Duhul într-adevăr este dornic, dar carnea este neputincioasă. 

39 S‑a îndepărtat și S‑a rugat din nou, zicând aceleași cuvinte. 

40 A venit iarăși la ucenici și i‑a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn. Ei nu știau ce să‑I răspundă. 

41 Când a venit a treia oară, le‑a zis: – Încă mai dormiți și vă odihniți? Destul! A sosit ceasul! Iată că Fiul Omului este predat în mâinile păcătoșilor. 

42 Sculați‑vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează! 

Arestarea lui Isus

43 Și imediat, în timp ce El încă vorbea, a venit Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el o mulțime cu săbii și ciomege, trimiși de conducătorii preoților, de către cărturari și de către bătrâni. (Mt 26:47; Lu 22:47; Joh 18:3) 

44 Trădătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe Care‑L voi săruta, Acela este! Să puneți mâna pe El și să‑L duceți sub pază!“ 

45 Când a venit, s‑a apropiat imediat de Isus și a zis: „Rabbi!“ Și L‑a sărutat. (Mr 9:5) 

46 Atunci ei au pus mâna pe Isus și L‑au prins. 

47 Unul dintre cei ce stăteau acolo a scos sabia și l‑a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu‑i urechea. 

48 Însă Isus, răspunzând, le‑a zis: „Ați ieșit să Mă arestați cu săbii și ciomege, ca pe un răsculat? 

49 În fiecare zi eram cu voi în Templu și dădeam învățătură, dar n‑ați pus mâna pe Mine! Însă trebuie să se împlinească Scripturile.“ 

50 Atunci toți L‑au părăsit și au fugit. 

51 Un anumit tânăr, care purta peste trupul gol doar o pânză de in, Îl urma pe Isus. Au pus mâna pe el, 

52 dar el și‑a lăsat pânza de in și a fugit gol. 

Isus înaintea Sinedriului

53 Pe Isus L‑au dus la marele preot, iar acolo s‑au adunat toți conducătorii preoților, bătrânii și cărturarii. (Mt 26:57; Lu 22:54; Lu 22:63; Joh 18:12; Joh 18:19) 

54 Petru Îl urmase de departe până în curtea marelui preot, iar apoi se așezase împreună cu gărzile și se încălzea la foc. 

55 Conducătorii preoților și întregul Sinedriu căutau vreo mărturie împotriva lui Isus, ca să‑L condamne la moarte, dar n‑au găsit, 

56 pentru că, deși mulți dădeau mărturii false împotriva Lui, mărturiile lor nu se potriveau. 

57 Unii s‑au ridicat și au depus împotriva Lui o mărturie falsă, zicând: 

58 – Noi L‑am auzit zicând: „Eu voi dărâma acest Templu, făcut de mâna omului, și în trei zile voi construi altul, care nu va fi făcut de mâna omului.“ 

59 Dar nici așa nu se potrivea mărturia lor. 

60 Marele preot s‑a ridicat în mijlocul lor și L‑a întrebat pe Isus, zicând: – Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta? 

61 Dar El tăcea și nu răspundea nimic. Marele preot L‑a întrebat din nou: – Ești Tu Cristosul, Fiul Celui Binecuvântat? (Isa 53:7) 

62 Isus a răspuns: – Eu sunt. Și Îl veți vedea pe Fiul Omului șezând la dreapta Puterii și venind cu norii cerului! (Ps 110:1; Da 7:13) 

63 Atunci marele preot, sfâșiindu‑și hainele, a zis: – Ce nevoie mai avem de martori?! 

64 Ați auzit blasfemia! Ce părere aveți? Toți L‑au condamnat considerând că este vrednic de moarte. 

65 Unii au început să‑L scuipe, să‑I acopere fața, să‑L lovească și să‑I zică: – Profețește! Iar gărzile L‑au luat la palme. 

Lepădarea lui Petru

66 În timp ce Petru se afla jos, în curte, a venit una dintre slujnicele marelui preot (Mt 26:69; Lu 22:54; Joh 18:15; Joh 18:25) 

67 și când l‑a văzut pe Petru încălzindu‑se la foc, s‑a uitat la el și a zis: – Și tu erai cu nazarineanul Acela, Isus! 

68 Dar el a negat, zicând: – Nu știu, nici nu înțeleg despre ce vorbești! A ieșit afară, în fața porții, și atunci a cântat cocoșul. 

69 Slujnica l‑a văzut și a început din nou să le spună celor ce stăteau acolo: – Acesta este unul dintre ei! 

70 Dar el a negat din nou. După puțin timp însă, cei ce stăteau acolo i‑au zis din nou lui Petru: – Cu siguranță și tu ești unul dintre ei, căci ești galileean! 

71 Dar el a început să blesteme și să jure, zicând: – Nu‑L cunosc pe Omul Acesta despre care vorbiți! 

72 Și imediat a cântat cocoșul a doua oară. Atunci Petru și‑a adus aminte cuvântul pe care i‑l spusese Isus: „Înaintea celui de‑al doilea cântat al cocoșului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“ Și gândindu‑se la aceasta a început să plângă. 

Holy Bible, New Romanian Translation TM
(Noua Traducere În Limba Română TM)
Copyright © 2007, 2010, 2016 by Biblica, Inc.
Used with permission. All rights reserved worldwide.

“Biblica”, “International Bible Society” and the Biblica Logo are trademarks registered in the United States Patent and Trademark Office by Biblica, Inc. Used with permission.