1Come down, and sit in the dust, O virgin daughter of Babylon, sit on the ground: there is no throne, O daughter of the Chaldeans: for thou shalt no more be called tender and delicate.2Take the millstones, and grind meal: uncover thy locks, make bare the leg, uncover the thigh, pass over the rivers.3Thy nakedness shall be uncovered, yea, thy shame shall be seen: I will take vengeance, and I will not meet thee as a man.4As for our redeemer, the LORD of hosts is his name, the Holy One of Israel.5Sit thou silent, and get thee into darkness, O daughter of the Chaldeans: for thou shalt no more be called, The lady of kingdoms.6I was wroth with my people, I have polluted mine inheritance, and given them into thine hand: thou didst shew them no mercy; upon the ancient hast thou very heavily laid thy yoke.7And thou saidst, I shall be a lady for ever: so that thou didst not lay these things to thy heart, neither didst remember the latter end of it.8Therefore hear now this, thou that art given to pleasures, that dwellest carelessly, that sayest in thine heart, I am , and none else beside me; I shall not sit as a widow, neither shall I know the loss of children:9But these two things shall come to thee in a moment in one day, the loss of children, and widowhood: they shall come upon thee in their perfection for the multitude of thy sorceries, and for the great abundance of thine enchantments.10For thou hast trusted in thy wickedness: thou hast said, None seeth me. Thy wisdom and thy knowledge, it hath perverted thee; and thou hast said in thine heart, I am , and none else beside me.11Therefore shall evil come upon thee; thou shalt not know from whence it riseth: and mischief shall fall upon thee; thou shalt not be able to put it off: and desolation shall come upon thee suddenly, which thou shalt not know.12Stand now with thine enchantments, and with the multitude of thy sorceries, wherein thou hast laboured from thy youth; if so be thou shalt be able to profit, if so be thou mayest prevail.13Thou art wearied in the multitude of thy counsels. Let now the astrologers, the stargazers, the monthly prognosticators, stand up, and save thee from these things that shall come upon thee.14Behold, they shall be as stubble; the fire shall burn them; they shall not deliver themselves from the power of the flame: there shall not be a coal to warm at, nor fire to sit before it.15Thus shall they be unto thee with whom thou hast laboured, even thy merchants, from thy youth: they shall wander every one to his quarter; none shall save thee.
1Coboară‑te și așază‑te în țărână, fiică, fecioară a Babilonului! Șezi pe pământ fără să ai vreun tron, fiică a caldeenilor[1], căci nu vei mai fi numită gingașă și delicată!2Ia pietrele de moară și macină făină! Dă‑ți voalul la o parte! Ridică‑ți rochia, descoperă‑ți picioarele și treci prin râuri!3Goliciunea ta va fi dezvelită; da, rușinea ta va fi văzută. Mă voi răzbuna și nu voi cruța pe nimeni.“4Răscumpărătorul nostru – DOMNUL Oștirilor este Numele Său – este Sfântul lui Israel.5„Șezi în tăcere și du‑te în întuneric, fiică a caldeenilor, căci nu vei mai fi numită împărăteasa împărățiilor!6Am fost mânios pe poporul Meu și Mi‑am pângărit moștenirea. I‑am dat în mâna ta, dar tu n‑ai avut milă de ei. Ai făcut ca jugul tău să fie foarte greu asupra celui bătrân.7Ziceai: «Voi fi împărăteasă pentru totdeauna!» Tu n‑ai pus la inimă aceste lucruri, nici nu ți‑ai amintit că totul se va sfârși.8Acum deci, ascultă aceasta, tu, iubitoare de plăceri, tu, care locuiești în siguranță, care zici în inima ta: «Eu sunt și nu este alta în afară de mine! Nu voi fi văduvă și nu voi ști cum este să‑ți pierzi copiii!»9Amândouă aceste lucruri vor veni asupra ta dintr-odată, într‑o singură zi. Pierderea copiilor și văduvia, vor veni pe deplin asupra ta, în pofida mulțimii vrăjitoriilor tale și a marii puteri a descântecelor tale.10Te‑ai încrezut în răutatea ta, zicând: «Nu mă vede nimeni.» Înțelepciunea și cunoașterea ta este cea care te conduce greșit atunci ai zis în inima ta: «Eu sunt și nu este alta în afară de mine!»11Dar va veni nenorocirea peste tine și nu vei ști s‑o faci să dispară[2]; va cădea peste tine dezastrul și nu‑l vei putea da la o parte; va veni deodată asupra ta ruina, fără ca să fi știut ceva despre ea.12Continuă cu descântecele și cu mulțimea vrăjitoriilor tale, cu care te‑ai trudit încă din tinerețe! Poate vei reuși, poate vei insufla groază.13Ai obosit de atâtea sfaturi. Să se ridice și să te izbăvească cei ce studiază cerurile, cititorii în stele, care la fiecare lună nouă prezic ce are să ți se întâmple.14Iată, ei sunt ca pleava, fiind mistuiți de foc. Nu‑și pot scăpa viața de puterea flăcării. Acesta nu este jăratic la care să te încălzești, nu este foc înaintea căruia să stai!15Așa sunt pentru tine cei pe care te oboseai să‑i întrebi și cei cu care ai făcut negoț încă din tinerețe: fiecare rătăcește pe căile lui și nu este nimeni care să te salveze.