1At that time Merodachbaladan, the son of Baladan, king of Babylon, sent letters and a present to Hezekiah: for he had heard that he had been sick, and was recovered.2And Hezekiah was glad of them, and shewed them the house of his precious things, the silver, and the gold, and the spices, and the precious ointment, and all the house of his armour, and all that was found in his treasures: there was nothing in his house, nor in all his dominion, that Hezekiah shewed them not.3Then came Isaiah the prophet unto king Hezekiah, and said unto him, What said these men? and from whence came they unto thee? And Hezekiah said, They are come from a far country unto me, even from Babylon.4Then said he, What have they seen in thine house? And Hezekiah answered, All that is in mine house have they seen: there is nothing among my treasures that I have not shewed them.5Then said Isaiah to Hezekiah, Hear the word of the LORD of hosts:6Behold, the days come, that all that is in thine house, and that which thy fathers have laid up in store until this day, shall be carried to Babylon: nothing shall be left, saith the LORD.7And of thy sons that shall issue from thee, which thou shalt beget, shall they take away; and they shall be eunuchs in the palace of the king of Babylon.8Then said Hezekiah to Isaiah, Good is the word of the LORD which thou hast spoken. He said moreover, For there shall be peace and truth in my days.
1În acea perioadă, Merodak-Baladan, fiul lui Baladan, rege al Babilonului[1], i‑a trimis lui Ezechia scrisori și un dar, fiindcă auzise că acesta fusese bolnav și se însănătoșise. (2Ki 20:12)2Ezechia s‑a bucurat de ei și le‑a arătat ceea ce era în vistieria sa: argintul, aurul, mirodeniile, uleiul cel scump, tot armamentul lui și tot ce se afla în magaziile lui. Nu a rămas nimic în palatul sau în regatul său pe care Ezechia să nu li‑l fi arătat.3Atunci profetul Isaia a venit la regele Ezechia și l‑a întrebat: – Ce au zis oamenii aceia și de unde au venit? Ezechia i‑a răspuns: – Au venit dintr‑o țară îndepărtată, din Babilon.4Profetul l‑a întrebat: – Ce‑au văzut în palatul tău? Ezechia a răspuns: – Au văzut tot ceea ce este în palatul meu și n‑a rămas nimic în magaziile mele pe care să nu li‑l fi arătat.5Atunci Isaia i‑a zis lui Ezechia: – Ascultă Cuvântul DOMNULUI Oștirilor:6„Iată, vin zile când tot ce este în palatul tău și tot ce au agonisit părinții tăi până în ziua aceasta, va fi dus în Babilon. Nu va mai fi lăsat nimic, zice DOMNUL.7Unii dintre propriii tăi fii, care ți s‑au născut, îți vor fi luați și vor fi făcuți eunuci în palatul împăratului Babilonului.“8Ezechia i‑a zis lui Isaia: – Cuvântul DOMNULUI pe care l‑ai rostit este bun. „Căci“, se gândea[2] el, „măcar în timpul vieții mele va fi pace și siguranță.“