Isaiah 38 | King James Version

King James Version

1 In those days was Hezekiah sick unto death. And Isaiah the prophet the son of Amoz came unto him, and said unto him, Thus saith the LORD, Set thine house in order: for thou shalt die, and not live. 2 Then Hezekiah turned his face toward the wall, and prayed unto the LORD, 3 And said, Remember now, O LORD, I beseech thee, how I have walked before thee in truth and with a perfect heart, and have done that which is good in thy sight. And Hezekiah wept sore. 4 Then came the word of the LORD to Isaiah, saying, 5 Go, and say to Hezekiah, Thus saith the LORD, the God of David thy father, I have heard thy prayer, I have seen thy tears: behold, I will add unto thy days fifteen years. 6 And I will deliver thee and this city out of the hand of the king of Assyria: and I will defend this city. 7 And this shall be a sign unto thee from the LORD, that the LORD will do this thing that he hath spoken; 8 Behold, I will bring again the shadow of the degrees, which is gone down in the sun dial of Ahaz, ten degrees backward. So the sun returned ten degrees, by which degrees it was gone down. 9 The writing of Hezekiah king of Judah, when he had been sick, and was recovered of his sickness: 10 I said in the cutting off of my days, I shall go to the gates of the grave: I am deprived of the residue of my years. 11 I said, I shall not see the LORD, even the LORD, in the land of the living: I shall behold man no more with the inhabitants of the world. 12 Mine age is departed, and is removed from me as a shepherd' tent: I have cut off like a weaver my life: he will cut me off with pining sickness: from day even to night wilt thou make an end of me. 13 I reckoned till morning, that , as a lion, so will he break all my bones: from day even to night wilt thou make an end of me. 14 Like a crane or a swallow, so did I chatter: I did mourn as a dove: mine eyes fail with looking upward: O LORD, I am oppressed; undertake for me. 15 What shall I say? he hath both spoken unto me, and himself hath done it : I shall go softly all my years in the bitterness of my soul. 16 O Lord, by these things men live, and in all these things is the life of my spirit: so wilt thou recover me, and make me to live. 17 Behold, for peace I had great bitterness: but thou hast in love to my soul delivered it from the pit of corruption: for thou hast cast all my sins behind thy back. 18 For the grave cannot praise thee, death can not celebrate thee: they that go down into the pit cannot hope for thy truth. 19 The living, the living, he shall praise thee, as I do this day: the father to the children shall make known thy truth. 20 The LORD was ready to save me: therefore we will sing my songs to the stringed instruments all the days of our life in the house of the LORD. 21 For Isaiah had said, Let them take a lump of figs, and lay it for a plaister upon the boil, and he shall recover. 22 Hezekiah also had said, What is the sign that I shall go up to the house of the LORD?

Noua Traducere Românească

from Biblica

Boala și însănătoșirea lui Ezechia

1 În acele zile, Ezechia s‑a îmbolnăvit și era aproape de moarte. Profetul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i‑a zis: „Așa vorbește DOMNUL: «Pune‑ți casa în rânduială căci vei muri. Nu vei mai trăi.»“ (2Ki 20:1; 2Ch 32:24) 2 Atunci Ezechia s‑a întors cu fața spre perete și s‑a rugat DOMNULUI, 3 zicând: „Oh, DOAMNE, adu‑Ți aminte, Te rog, că am umblat înaintea Ta cu credincioșie și din toată inima și am făcut ce este bine în ochii Tăi.“ Și Ezechia a plâns cu amar. 4 Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Isaia, zicând: 5 „Du‑te și spune‑i lui Ezechia: «Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul tatălui tău David: ‘Ți‑am auzit rugăciunea și ți‑am văzut lacrimile. Iată că voi adăuga la zilele tale încă cincisprezece ani. 6 Te voi izbăvi, pe tine și cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei și voi apăra această cetate! 7 Acesta este semnul de la DOMNUL pentru tine, prin care vei ști că DOMNUL va împlini ce a promis: 8 voi face ca umbra aruncată de soare pe cadranul lui Ahaz să se dea înapoi cu zece trepte.’»“ Și soarele s‑a dat înapoi pe cadran cu zece trepte pe care deja le coborâse. 9 Scrierea lui Ezechia, regele lui Iuda, după ce a fost bolnav și s‑a vindecat de boala sa: 10 „Ziceam: «În floarea vieții mele trebuie să trec prin porțile Locuinței Morților; sunt văduvit de restul anilor mei.» 11 Am zis: «Nu‑L voi mai vedea pe DOMNUL, da, pe DOMNUL^[1], în țara celor vii. Nu voi mai privi omul împreună cu locuitorii lumii trecătoare. 12 Locuința mea este smulsă și îndepărtată de la mine precum cortul unui păstor. Mi‑am înfășurat viața ca un țesător; el mă taie de la războiul de țesut. Până la noapte Tu îmi vei pune capăt. 13 M‑am culcat până dimineață; ca un leu, așa îmi zdrobește El toate oasele. Până la noapte Tu îmi vei pune capăt. 14 Am ciripit ca un lăstun, am croncănit ca un cocor; am gemut ca o porumbiță; mi‑au obosit ochii uitându‑mă în sus. Sunt în necaz! Ajută‑mă, Stăpâne! 15 Ce‑aș mai putea spune? El mi‑a vorbit și El a înfăptuit. Voi păși ușor în toți anii mei, din cauză că mi‑a fost amărât sufletul.^[2] 16 O, Stăpâne, prin lucrurile acestea trăiesc oamenii și în toate acestea stă și viața duhului meu. Tu mi‑ai dat sănătate și m‑ai lăsat să trăiesc. 17 Iată, spre pacea mea am trecut prin această amărăciune. Tu mi‑ai iubit sufletul, păzindu‑l de groapa putrezirii, căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele. 18 Într-adevăr, Locuința Morților nu‑Ți poate mulțumi, Moartea nu Te poate lăuda, iar cei ce se coboară în groapă nu pot nădăjdui în credincioșia Ta, 19 ci cel viu, cel viu Te laudă, așa cum fac și eu azi. Tatăl face cunoscut fiilor săi credincioșia Ta. 20 DOMNUL m‑a mântuit. Vom cânta cu instrumentele cu corzi în toate zilele vieții noastre, în Casa DOMNULUI.»“ 21 Isaia zisese: „Să aducă o turtă de smochine și s‑o întindă pe bubă, și el va trăi.“ 22 Ezechia întrebase: „După ce semn voi ști că mă voi sui la Casa DOMNULUI?“