Isaiah 14 | King James Version

King James Version

1 For the LORD will have mercy on Jacob, and will yet choose Israel, and set them in their own land: and the strangers shall be joined with them, and they shall cleave to the house of Jacob. 2 And the people shall take them, and bring them to their place: and the house of Israel shall possess them in the land of the LORD for servants and handmaids: and they shall take them captives, whose captives they were; and they shall rule over their oppressors. 3 And it shall come to pass in the day that the LORD shall give thee rest from thy sorrow, and from thy fear, and from the hard bondage wherein thou wast made to serve, 4 That thou shalt take up this proverb against the king of Babylon, and say, How hath the oppressor ceased! the golden city ceased! 5 The LORD hath broken the staff of the wicked, and the sceptre of the rulers. 6 He who smote the people in wrath with a continual stroke, he that ruled the nations in anger, is persecuted, and none hindereth. 7 The whole earth is at rest, and is quiet: they break forth into singing. 8 Yea, the fir trees rejoice at thee, and the cedars of Lebanon, saying , Since thou art laid down, no feller is come up against us. 9 Hell from beneath is moved for thee to meet thee at thy coming: it stirreth up the dead for thee, even all the chief ones of the earth; it hath raised up from their thrones all the kings of the nations. 10 All they shall speak and say unto thee, Art thou also become weak as we? art thou become like unto us? 11 Thy pomp is brought down to the grave, and the noise of thy viols: the worm is spread under thee, and the worms cover thee. 12 How art thou fallen from heaven, O Lucifer, son of the morning! how art thou cut down to the ground, which didst weaken the nations! 13 For thou hast said in thine heart, I will ascend into heaven, I will exalt my throne above the stars of God: I will sit also upon the mount of the congregation, in the sides of the north: 14 I will ascend above the heights of the clouds; I will be like the most High. 15 Yet thou shalt be brought down to hell, to the sides of the pit. 16 They that see thee shall narrowly look upon thee, and consider thee, saying, Is this the man that made the earth to tremble, that did shake kingdoms; 17 That made the world as a wilderness, and destroyed the cities thereof; that opened not the house of his prisoners? 18 All the kings of the nations, even all of them, lie in glory, every one in his own house. 19 But thou art cast out of thy grave like an abominable branch, and as the raiment of those that are slain, thrust through with a sword, that go down to the stones of the pit; as a carcase trodden under feet. 20 Thou shalt not be joined with them in burial, because thou hast destroyed thy land, and slain thy people: the seed of evildoers shall never be renowned. 21 Prepare slaughter for his children for the iniquity of their fathers; that they do not rise, nor possess the land, nor fill the face of the world with cities. 22 For I will rise up against them, saith the LORD of hosts, and cut off from Babylon the name, and remnant, and son, and nephew, saith the LORD. 23 I will also make it a possession for the bittern, and pools of water: and I will sweep it with the besom of destruction, saith the LORD of hosts. 24 The LORD of hosts hath sworn, saying, Surely as I have thought, so shall it come to pass; and as I have purposed, so shall it stand: 25 That I will break the Assyrian in my land, and upon my mountains tread him under foot: then shall his yoke depart from off them, and his burden depart from off their shoulders. 26 This is the purpose that is purposed upon the whole earth: and this is the hand that is stretched out upon all the nations. 27 For the LORD of hosts hath purposed, and who shall disannul it ? and his hand is stretched out, and who shall turn it back? 28 In the year that king Ahaz died was this burden. 29 Rejoice not thou, whole Palestina, because the rod of him that smote thee is broken: for out of the serpent' root shall come forth a cockatrice, and his fruit shall be a fiery flying serpent. 30 And the firstborn of the poor shall feed, and the needy shall lie down in safety: and I will kill thy root with famine, and he shall slay thy remnant. 31 Howl, O gate; cry, O city; thou, whole Palestina, art dissolved: for there shall come from the north a smoke, and none shall be alone in his appointed times. 32 What shall one then answer the messengers of the nation? That the LORD hath founded Zion, and the poor of his people shall trust in it.

Noua Traducere Românească

from Biblica

1 Dar DOMNUL va avea milă de Iacov; îl va alege din nou pe Israel și îl va așeza în țara lui. Străinii li se vor alătura și se vor uni cu Casa lui Iacov. 2 Popoarele îi vor lua și îi vor aduce la locul lor, iar Casa lui Israel le va stăpâni în țara DOMNULUI ca pe niște robi și roabe. Îi vor captura pe cei ce‑i luaseră captivi și vor domni peste asupritorii lor. 3 În ziua în care DOMNUL îți va da odihnă după durerea, necazul și truda grea la care ai fost supus, 4 vei rosti discursul acesta cu privire la împăratul Babilonului și vei zice: „Cum a încetat asupritorul! Cum a încetat urletul lui! 5 DOMNUL a frânt toiagul celor răi, sceptrul stăpânitorilor, 6 pe cel ce lovea popoarele cu furie, cu lovituri fără oprire, pe cel ce conducea neamurile cu mânie, cu o persecuție fără cruțare. 7 Întreg pământul se bucură de odihnă și pace și toți oamenii izbucnesc în cântări de bucurie. 8 Până și chiparoșii, și cedrii din Liban se bucură de tine, zicând: «De când te‑ai întins să dormi, nimeni nu s‑a ridicat să ne mai taie!» 9 Locuința Morților de jos este stârnită să te întâmpine la sosire. Pentru tine ea trezește umbrele, pe toți conducătorii pământului; îi ridică de pe tronurile lor pe toți împărații neamurilor. 10 Toți vor vorbi și‑ți vor spune: «Acum ai ajuns și tu la fel de slab ca și noi; ai devenit ca noi!» 11 Splendoarea ta este coborâtă în Locuința Morților, împreună cu sunetul harfelor tale. Larvele îți sunt așternut, iar viermii îți sunt învelitoare. 12 Cum ai căzut din ceruri, tu, cel strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, asupritorul neamurilor! 13 Tu ai zis în inima ta: «Mă voi înălța la ceruri; îmi voi ridica tronul mai presus de stelele lui Dumnezeu! Voi ședea pe muntele adunării, în părțile îndepărtate ale nordului! 14 Mă voi înălța deasupra norilor, și mă voi face asemenea Celui Preaînalt!» 15 Dar ai fost coborât în Locuința Morților, în adâncimile gropii. 16 Cei ce te văd, te privesc cu luare-aminte: «Acesta să fie omul care a făcut pământul să tremure, care a zguduit împărățiile, 17 care a făcut lumea să se asemene cu un pustiu, care i‑a dărâmat cetățile și n‑a lăsat pe prizonieri să se întoarcă acasă?» 18 Toți împărații neamurilor, toți se odihnesc în cinste, fiecare în mormântul său, 19 dar tu ești aruncat afară din mormântul tău, ca un vlăstar disprețuit, acoperit cu cei uciși, cu cei străpunși de sabie, cu cei coborâți în adâncimile gropii; ești ca un cadavru călcat în picioare. 20 Tu nu ești unit cu ei în mormânt, pentru că ți‑ai distrus țara și ți‑ai ucis poporul. Nu se va mai aminti vreodată de sămânța^[1] răufăcătorilor! 21 Pregătiți măcelul fiilor săi, din cauza nelegiuirii părinților lor! Să nu se mai ridice să ia în stăpânire țara și să umple lumea cu cetăți.“ 22 „Mă voi ridica împotriva lor, zice DOMNUL Oștirilor. Voi șterge numele și rămășița Babilonului, pe urmașii și descendenții lui, zice DOMNUL. 23 Îl voi preface într‑un adăpost pentru bufnițe și în niște ape mlăștinoase și îl voi mătura cu mătura nimicirii,“ zice DOMNUL Oștirilor.

Profeție împotriva Asiriei

24 DOMNUL Oștirilor a jurat, zicând: „Ceea ce am gândit, așa va fi! Ceea ce am plănuit, așa se va întâmpla! 25 Îl voi zdrobi pe asirian în țara Mea și pe munții Mei îl voi călca în picioare. Jugul lui va fi luat de peste ei și povara lui va fi luată de pe umărul lor.“ 26 Acesta este planul făcut pentru întreg pământul; aceasta este mâna întinsă peste toate neamurile. 27 Căci DOMNUL Oștirilor a plănuit! Cine va strica planul? Mâna Lui este întinsă! Cine o va întoarce?

Profeție împotriva filistenilor

28 În anul morții regelui Ahaz s‑a spus această rostire: 29 „Nu vă bucurați, voi toți, filistenilor, pentru că s‑a frânt toiagul care vă lovea! Căci o viperă va ieși din rădăcina șarpelui și un șarpe zburător va fi rodul ei. 30 În timp ce întâiul născut al săracului va găsi pășune, iar cel nevoiaș se va culca în siguranță, îți voi ucide rădăcina prin foame; da, de foame îți va muri rămășița! 31 Gemi, poartă! Plângi, cetate! Înmuiați‑vă, filistenilor, cu toții! Căci un nor de fum vine din nord, și rândurile oștirii sunt strânse. 32 Ce li se va răspunde trimișilor acelui neam? «DOMNUL a întemeiat Sionul, iar cei săraci din poporul Său se vor adăposti în el.»“