Isaiah 1 | King James Version

King James Version

1 The vision of Isaiah the son of Amoz, which he saw concerning Judah and Jerusalem in the days of Uzziah, Jotham, Ahaz, and Hezekiah, kings of Judah. 2 Hear, O heavens, and give ear, O earth: for the LORD hath spoken, I have nourished and brought up children, and they have rebelled against me. 3 The ox knoweth his owner, and the ass his master' crib: but Israel doth not know, my people doth not consider. 4 Ah sinful nation, a people laden with iniquity, a seed of evildoers, children that are corrupters: they have forsaken the LORD, they have provoked the Holy One of Israel unto anger, they are gone away backward. 5 Why should ye be stricken any more? ye will revolt more and more: the whole head is sick, and the whole heart faint. 6 From the sole of the foot even unto the head there is no soundness in it; but wounds, and bruises, and putrifying sores: they have not been closed, neither bound up, neither mollified with ointment. 7 Your country is desolate, your cities are burned with fire: your land, strangers devour it in your presence, and it is desolate, as overthrown by strangers. 8 And the daughter of Zion is left as a cottage in a vineyard, as a lodge in a garden of cucumbers, as a besieged city. 9 Except the LORD of hosts had left unto us a very small remnant, we should have been as Sodom, and we should have been like unto Gomorrah. 10 Hear the word of the LORD, ye rulers of Sodom; give ear unto the law of our God, ye people of Gomorrah. 11 To what purpose is the multitude of your sacrifices unto me? saith the LORD: I am full of the burnt offerings of rams, and the fat of fed beasts; and I delight not in the blood of bullocks, or of lambs, or of he goats. 12 When ye come to appear before me, who hath required this at your hand, to tread my courts? 13 Bring no more vain oblations; incense is an abomination unto me; the new moons and sabbaths, the calling of assemblies, I cannot away with; it is iniquity, even the solemn meeting. 14 Your new moons and your appointed feasts my soul hateth: they are a trouble unto me; I am weary to bear them . 15 And when ye spread forth your hands, I will hide mine eyes from you: yea, when ye make many prayers, I will not hear: your hands are full of blood. 16 Wash you, make you clean; put away the evil of your doings from before mine eyes; cease to do evil; 17 Learn to do well; seek judgment, relieve the oppressed, judge the fatherless, plead for the widow. 18 Come now, and let us reason together, saith the LORD: though your sins be as scarlet, they shall be as white as snow; though they be red like crimson, they shall be as wool. 19 If ye be willing and obedient, ye shall eat the good of the land: 20 But if ye refuse and rebel, ye shall be devoured with the sword: for the mouth of the LORD hath spoken it . 21 How is the faithful city become an harlot! it was full of judgment; righteousness lodged in it; but now murderers. 22 Thy silver is become dross, thy wine mixed with water: 23 Thy princes are rebellious, and companions of thieves: every one loveth gifts, and followeth after rewards: they judge not the fatherless, neither doth the cause of the widow come unto them. 24 Therefore saith the Lord, the LORD of hosts, the mighty One of Israel, Ah, I will ease me of mine adversaries, and avenge me of mine enemies: 25 And I will turn my hand upon thee, and purely purge away thy dross, and take away all thy tin: 26 And I will restore thy judges as at the first, and thy counsellors as at the beginning: afterward thou shalt be called, The city of righteousness, the faithful city. 27 Zion shall be redeemed with judgment, and her converts with righteousness. 28 And the destruction of the transgressors and of the sinners shall be together, and they that forsake the LORD shall be consumed. 29 For they shall be ashamed of the oaks which ye have desired, and ye shall be confounded for the gardens that ye have chosen. 30 For ye shall be as an oak whose leaf fadeth, and as a garden that hath no water. 31 And the strong shall be as tow, and the maker of it as a spark, and they shall both burn together, and none shall quench them .

Noua Traducere Românească

from Biblica

1 Viziunea pe care a avut‑o Isaia, fiul lui Amoț, cu privire la Iuda și la Ierusalim, în timpul lui Uzia, Iotam, Ahaz și Ezechia, regii lui Iuda.

Un neam răzvrătit

2 Ascultați, ceruri! Ia aminte, pământ, pentru că DOMNUL a vorbit: „Am îngrijit copii și i‑am crescut, dar ei s‑au răzvrătit împotriva Mea. 3 Boul își cunoaște stăpânul, iar măgarul știe ieslea stăpânului său, însă Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu înțelege!“ 4 Vai, neam păcătos, popor încărcat cu nelegiuire, sămânță de răufăcători, copii pervertiți! Ei L‑au părăsit pe DOMNUL, L‑au disprețuit pe Sfântul lui Israel și I‑au întors spatele! 5 Ce folos să mai fiți loviți, de vreme ce stăruiți în apostazie!? Tot capul este bolnav și toată inima suferă! 6 Din tălpi și până‑n creștet, nimic nu este sănătos, doar răni și vânătăi, tăieturi sângerânde^[1], care nu s‑au uscat și care n‑au fost legate sau alinate cu ulei. 7 Țara voastră este pustie, cetățile voastre sunt arse de foc, câmpurile voastre sunt devorate de străini chiar în fața voastră; țara vă este distrusă deoarece a fost răscolită de străini. 8 Fiica Sionului^[2] este părăsită ca o colibă în vie, ca un adăpost într‑un ogor de castraveți, ca o cetate asediată. 9 Dacă DOMNUL Oștirilor^[3] nu ne‑ar fi lăsat câțiva supraviețuitori, am fi ajuns ca Sodoma și ne‑am fi asemănat cu Gomora. (Ge 2:1; Ex 7:4; De 4:19; Jos 5:14; 1Ki 22:19; Ps 44:9; Ps 148:2; Isa 40:26)

Ge 2:1Ex 7:4De 4:19Jos 5:141Ki 22:19Ps 44:9Ps 148:2Isa 40:26

10 Ascultați Cuvântul DOMNULUI, voi, conducători ai Sodomei! Luați aminte la Legea Dumnezeului nostru, voi, popor al Gomorei! 11 „Ce este pentru Mine mulțimea jertfelor voastre? zice DOMNUL. Sunt sătul de arderile‑de‑tot ale berbecilor și de grăsimea vițeilor îngrășați! Nu‑Mi place deloc sângele taurilor, al mieilor sau al țapilor. 12 Cine v‑a cerut să vă înfățișați înaintea Mea, pângărindu‑Mi curțile? 13 Nu mai aduceți daruri de mâncare fără rost! Tămâia voastră este o urâciune înaintea Mea! Nu pot suferi adunarea de sărbătoare unită cu nelegiuirea: lunile noi, Sabatele și adunările voastre. 14 Sufletul Meu urăște lunile voastre noi și sărbătorile voastre. Ele au devenit o povară pentru Mine; am obosit să le mai port. 15 Când vă veți întinde mâinile, Îmi voi ascunde ochii de voi. Chiar dacă veți face multe rugăciuni, nu le voi asculta. Mâinile vă sunt pline de sânge; 16 spălați‑vă și curățiți‑vă! Îndepărtați faptele voastre rele dinaintea ochilor Mei! Nu mai faceți rău, 17 ci învățați să faceți bine! Căutați dreptatea, scăpați pe cel asuprit!^[4] Faceți dreptate orfanului și vorbiți în apărarea văduvei! 18 Veniți acum să ne judecăm! zice DOMNUL. Deși păcatele voastre sunt precum culoarea stacojie, ele se vor face albe ca zăpada; deși sunt roșii ca purpura, ele se vor face ca lâna. 19 Dacă veți vrea și veți asculta, veți mânca ce are țara mai bun, 20 dar dacă vă veți împotrivi și vă veți răzvrăti, veți fi devorați de sabie“, căci gura DOMNULUI a vorbit.

O cetate necredincioasă

21 Vezi cum orașul credincios a devenit o prostituată! Era plin de judecată; dreptatea locuia în el; dar acum este plin de ucigași! 22 Argintul vostru s‑a făcut zgură, și băutura voastră este amestecată cu apă. 23 Conducătorii voștri sunt răzvrătiți și sunt prieteni cu tâlharii. Toți iubesc mita și aleargă după daruri! Nu‑l apără pe cel orfan, iar cauza văduvei n‑ajunge înaintea lor. 24 De aceea Stăpânul, DOMNUL Oștirilor, Puternicul lui Israel, zice: „Vai, Îmi voi vărsa mânia asupra vrăjmașilor mei, Mă voi răzbuna pe dușmanii Mei! 25 Îmi voi întoarce mâna împotriva ta, voi curăța zgura ta așa cum o curăță leșia și voi îndepărta toate impuritățile tale. 26 Îi voi face pe judecătorii tăi cum erau odinioară, iar pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, ți se va zice: «Cetate a dreptății, orașul credincios!»“ 27 Sionul va fi răscumpărat prin judecată, și cei ai lui care se pocăiesc, prin dreptate. 28 Dar răzvrătiții și păcătoșii vor fi nimiciți împreună și cei ce‑L părăsesc pe DOMNUL vor fi mistuiți. 29 „Într-adevăr, vă va fi rușine de stejarii sacri în care vă găseați desfătarea; veți roși din cauza grădinilor pe care le‑ați ales! 30 Căci veți fi ca un terebint ale cărui frunze se veștejesc, ca o grădină fără apă! 31 Cel puternic va fi ca un câlț, iar lucrarea sa ca o scânteie; el și lucrarea lui vor arde împreună și nimeni nu‑i va stinge!“