Genesis 29 | King James Version

King James Version

1 Then Jacob went on his journey, and came into the land of the people of the east. 2 And he looked, and behold a well in the field, and, lo, there were three flocks of sheep lying by it; for out of that well they watered the flocks: and a great stone was upon the well' mouth. 3 And thither were all the flocks gathered: and they rolled the stone from the well' mouth, and watered the sheep, and put the stone again upon the well' mouth in his place. 4 And Jacob said unto them, My brethren, whence be ye? And they said, Of Haran are we. 5 And he said unto them, Know ye Laban the son of Nahor? And they said, We know him . 6 And he said unto them, Is he well? And they said, He is well: and, behold, Rachel his daughter cometh with the sheep. 7 And he said, Lo, it is yet high day, neither is it time that the cattle should be gathered together: water ye the sheep, and go and feed them . 8 And they said, We cannot, until all the flocks be gathered together, and till they roll the stone from the well' mouth; then we water the sheep. 9 And while he yet spake with them, Rachel came with her father' sheep: for she kept them. 10 And it came to pass, when Jacob saw Rachel the daughter of Laban his mother' brother, and the sheep of Laban his mother' brother, that Jacob went near, and rolled the stone from the well' mouth, and watered the flock of Laban his mother' brother. 11 And Jacob kissed Rachel, and lifted up his voice, and wept. 12 And Jacob told Rachel that he was her father' brother, and that he was Rebekah' son: and she ran and told her father. 13 And it came to pass, when Laban heard the tidings of Jacob his sister' son, that he ran to meet him, and embraced him, and kissed him, and brought him to his house. And he told Laban all these things. 14 And Laban said to him, Surely thou art my bone and my flesh. And he abode with him the space of a month. 15 And Laban said unto Jacob, Because thou art my brother, shouldest thou therefore serve me for nought? tell me, what shall thy wages be ? 16 And Laban had two daughters: the name of the elder was Leah, and the name of the younger was Rachel. 17 Leah was tender eyed; but Rachel was beautiful and well favoured. 18 And Jacob loved Rachel; and said, I will serve thee seven years for Rachel thy younger daughter. 19 And Laban said, It is better that I give her to thee, than that I should give her to another man: abide with me. 20 And Jacob served seven years for Rachel; and they seemed unto him but a few days, for the love he had to her. 21 And Jacob said unto Laban, Give me my wife, for my days are fulfilled, that I may go in unto her. 22 And Laban gathered together all the men of the place, and made a feast. 23 And it came to pass in the evening, that he took Leah his daughter, and brought her to him; and he went in unto her. 24 And Laban gave unto his daughter Leah Zilpah his maid for an handmaid. 25 And it came to pass, that in the morning, behold, it was Leah: and he said to Laban, What is this thou hast done unto me? did not I serve with thee for Rachel? wherefore then hast thou beguiled me? 26 And Laban said, It must not be so done in our country, to give the younger before the firstborn. 27 Fulfil her week, and we will give thee this also for the service which thou shalt serve with me yet seven other years. 28 And Jacob did so, and fulfilled her week: and he gave him Rachel his daughter to wife also. 29 And Laban gave to Rachel his daughter Bilhah his handmaid to be her maid. 30 And he went in also unto Rachel, and he loved also Rachel more than Leah, and served with him yet seven other years. 31 And when the LORD saw that Leah was hated, he opened her womb: but Rachel was barren. 32 And Leah conceived, and bare a son, and she called his name Reuben: for she said, Surely the LORD hath looked upon my affliction; now therefore my husband will love me. 33 And she conceived again, and bare a son; and said, Because the LORD hath heard that I was hated, he hath therefore given me this son also: and she called his name Simeon. 34 And she conceived again, and bare a son; and said, Now this time will my husband be joined unto me, because I have born him three sons: therefore was his name called Levi. 35 And she conceived again, and bare a son: and she said, Now will I praise the LORD: therefore she called his name Judah; and left bearing.

Noua Traducere Românească

from Biblica

Iacov și Rahela

1 Apoi Iacov și‑a continuat călătoria^[1] și s‑a dus în țara fiilor Răsăritului. 2 El s‑a uitat și iată că pe câmp era o fântână, iar acolo, lângă ea, se odihneau trei turme de oi, căci din acea fântână erau adăpate turmele. Pe gura fântânii era o piatră mare. 3 Atunci când toate turmele erau adunate acolo, păstorii rostogoleau piatra de la gura fântânii și adăpau oile. Apoi puneau piatra înapoi, la locul ei, pe gura fântânii. 4 Iacov i‑a întrebat: – Fraților, de unde sunteți? Ei au răspuns: – Din Haran. 5 El i‑a întrebat: – Îl cunoașteți pe Laban, nepotul lui Nahor? Ei au zis: – Îl cunoaștem. 6 Iacov i‑a întrebat: – Este sănătos? Ei au răspuns: – Este sănătos. Iată, Rahela, fiica lui, vine cu oile. 7 Atunci Iacov a zis: – Iată, mai este mult din zi; nu este timpul să fie adunate turmele. Adăpați oile, iar apoi duceți‑vă și pașteți‑le iarăși. 8 Ei au răspuns: – Nu putem până când nu se vor aduna toate turmele și păstorii vor rostogoli piatra de pe gura fântânii. Atunci vom adăpa oile. 9 În timp ce vorbea cu ei, a sosit Rahela cu oile tatălui ei, pentru că ea le păstorea. 10 Când a văzut‑o pe Rahela, fiica lui Laban, fratele mamei sale, și când a văzut turma lui Laban, Iacov s‑a apropiat de fântână, a rostogolit piatra de pe gura fântânii și a adăpat oile lui Laban, fratele mamei sale. 11 El i‑a dat sărutare Rahelei și a plâns. 12 Iacov i‑a spus Rahelei că este rudă cu tatăl ei și că este fiul Rebecăi. Atunci ea a alergat și l‑a înștiințat pe tatăl ei. 13 Când a auzit vestea despre Iacov, fiul surorii sale, Laban a alergat să‑l întâmpine. L‑a îmbrățișat, i‑a dat sărutare și l‑a adus în casa lui. Iacov i‑a istorisit lui Laban toate aceste lucruri. 14 Apoi Laban i‑a zis: „Cu siguranță tu ești os din oasele mele și carne din carnea mea!“ Și Iacov a stat la el o lună de zile.

Căsătoria lui Iacov cu fiicele lui Laban

15 După aceea, Laban i‑a zis lui Iacov: – Să‑mi slujești degeaba doar pentru că ești rudă cu mine? Spune‑mi: care să‑ți fie plata? 16 Laban avea două fete. Numele celei mari era Lea, iar numele celei mici era Rahela. 17 Ochii Leei erau delicați^[2], însă Rahela era frumoasă la chip și frumoasă la înfățișare. 18 Iacov o iubea pe Rahela, așa că i‑a răspuns lui Laban: – Îți voi sluji șapte ani pentru fiica ta cea mică, Rahela. 19 Laban a zis: – Mai bine să ți‑o dau ție, decât s‑o dau altui bărbat. Rămâi la mine. 20 Astfel, Iacov a slujit șapte ani pentru Rahela, dar aceștia i s‑au părut ca fiind doar câteva zile, datorită dragostei sale pentru ea. 21 După aceea, Iacov i‑a zis lui Laban: „Dă‑mi soția, pentru că s‑a împlinit vremea să intru la ea.“ 22 Laban i‑a adunat pe toți oamenii din acel loc și le‑a dat un ospăț. 23 Seara, a luat‑o pe fiica sa, Lea, și a adus‑o la Iacov, iar el a intrat la ea^[3]. (Ge 16:2) 24 Laban i‑a dat‑o ca roabă fiicei sale Lea, pe roaba sa Zilpa. 25 Când s‑a făcut dimineață, iată că cea de lângă el era Lea. Atunci Iacov i‑a zis lui Laban: – Ce mi‑ai făcut? Nu ți‑am slujit pentru Rahela? De ce m‑ai înșelat? 26 Laban a răspuns: – Aici, la noi, nu se obișnuiește să se dea cea mai tânără înaintea celei întâi născute. 27 Împlinește săptămâna^[4] cu aceasta. Apoi ți‑o vom da și pe cealaltă pentru încă șapte ani de slujire. 28 Iacov a făcut astfel și a împlinit săptămâna cu Lea. Apoi Laban i‑a dat‑o de soție pe fiica sa, Rahela. 29 Laban i‑a dat‑o ca roabă fiicei sale Rahela, pe roaba sa Bilha. 30 Iacov a intrat la Rahela și a iubit‑o mai mult decât pe Lea. Apoi i‑a slujit lui Laban încă șapte ani.

Copiii lui Iacov

31 DOMNUL a văzut că Lea nu era iubită și i‑a deschis pântecul. Însă Rahela a rămas stearpă. 32 Lea a rămas însărcinată și a născut un fiu căruia i‑a pus numele Ruben^[5], deoarece a zis: „DOMNUL a văzut într-adevăr suferința mea. Acum, sigur soțul meu mă va iubi.“ 33 Ea a rămas din nou însărcinată, a mai născut un fiu și a zis: „Pentru că DOMNUL a auzit că nu sunt iubită, mi l‑a dat și pe acesta!“ De aceea i‑a pus numele Simeon^[6]. 34 Ea a rămas din nou însărcinată, a mai născut un fiu și a zis: „De data aceasta soțul meu se va atașa de mine, pentru că i‑am născut trei fii.“ De aceea i‑a pus numele Levi^[7]. 35 Ea a rămas din nou însărcinată, a mai născut un fiu și a zis: „De data aceasta Îl voi lăuda pe DOMNUL.“ De aceea i‑a pus numele Iuda^[8]. Apoi a încetat să mai nască.