1And Isaac called Jacob, and blessed him, and charged him, and said unto him, Thou shalt not take a wife of the daughters of Canaan.2Arise, go to Padanaram, to the house of Bethuel thy mother' father; and take thee a wife from thence of the daughters of Laban thy mother' brother.3And God Almighty bless thee, and make thee fruitful, and multiply thee, that thou mayest be a multitude of people;4And give thee the blessing of Abraham, to thee, and to thy seed with thee; that thou mayest inherit the land wherein thou art a stranger, which God gave unto Abraham.5And Isaac sent away Jacob: and he went to Padanaram unto Laban, son of Bethuel the Syrian, the brother of Rebekah, Jacob' and Esau' mother.6When Esau saw that Isaac had blessed Jacob, and sent him away to Padanaram, to take him a wife from thence; and that as he blessed him he gave him a charge, saying, Thou shalt not take a wife of the daughters of Canaan;7And that Jacob obeyed his father and his mother, and was gone to Padanaram;8And Esau seeing that the daughters of Canaan pleased not Isaac his father;9Then went Esau unto Ishmael, and took unto the wives which he had Mahalath the daughter of Ishmael Abraham' son, the sister of Nebajoth, to be his wife.10And Jacob went out from Beersheba, and went toward Haran.11And he lighted upon a certain place, and tarried there all night, because the sun was set; and he took of the stones of that place, and put them for his pillows, and lay down in that place to sleep.12And he dreamed, and behold a ladder set up on the earth, and the top of it reached to heaven: and behold the angels of God ascending and descending on it.13And, behold, the LORD stood above it, and said, I am the LORD God of Abraham thy father, and the God of Isaac: the land whereon thou liest, to thee will I give it, and to thy seed;14And thy seed shall be as the dust of the earth, and thou shalt spread abroad to the west, and to the east, and to the north, and to the south: and in thee and in thy seed shall all the families of the earth be blessed.15And, behold, I am with thee, and will keep thee in all places whither thou goest, and will bring thee again into this land; for I will not leave thee, until I have done that which I have spoken to thee of.16And Jacob awaked out of his sleep, and he said, Surely the LORD is in this place; and I knew it not.17And he was afraid, and said, How dreadful is this place! this is none other but the house of God, and this is the gate of heaven.18And Jacob rose up early in the morning, and took the stone that he had put for his pillows, and set it up for a pillar, and poured oil upon the top of it.19And he called the name of that place Bethel: but the name of that city was called Luz at the first.20And Jacob vowed a vow, saying, If God will be with me, and will keep me in this way that I go, and will give me bread to eat, and raiment to put on,21So that I come again to my father' house in peace; then shall the LORD be my God:22And this stone, which I have set for a pillar, shall be God' house: and of all that thou shalt give me I will surely give the tenth unto thee.
Genesis 28
Noua Traducere Românească
from Biblica1Isaac l‑a chemat pe Iacov, l‑a binecuvântat și i‑a poruncit, zicându‑i: „Să nu‑ți iei o soție dintre fiicele lui Canaan.2Ridică‑te, du‑te în Padan-Aram, în casa lui Betuel, tatăl mamei tale, și ia‑ți de acolo o soție dintre fiicele lui Laban, fratele mamei tale.3Dumnezeul cel Atotputernic[1] să te binecuvânteze, să te facă roditor și să te înmulțească, pentru ca să ajungi o mulțime de popoare.4El să‑ți dea, ție și seminței[2] tale, binecuvântarea promisă lui Avraam, pentru ca să stăpânești țara în care locuiești ca străin, țara pe care Dumnezeu i‑a dat‑o lui Avraam.“ (Ge 12:7)5Astfel, Isaac l‑a trimis pe Iacov, iar acesta s‑a dus în Padan-Aram, la Laban, fiul arameului Betuel și fratele Rebecăi, mama lui Iacov și a lui Esau.6Esau a văzut că Isaac l‑a binecuvântat pe Iacov și l‑a trimis în Padan-Aram ca să‑și ia o soție de acolo și că, atunci când l‑a binecuvântat, i‑a poruncit, zicând: „Să nu‑ți iei o soție dintre fiicele lui Canaan.“7El a văzut că Iacov i‑a ascultat pe tatăl său și pe mama sa și s‑a dus în Padan-Aram.8Esau a văzut astfel că tatălui său, Isaac, nu‑i plăceau fiicele lui Canaan.9Prin urmare, Esau s‑a dus la Ismael și a luat‑o de soție pe Mahalat, sora lui Nebaiot și fiica lui Ismael, fiul lui Avraam, pe lângă soțiile pe care le avea.
Visul lui Iacov la Betel
10Iacov a ieșit din Beer-Șeba și s‑a îndreptat spre Haran.11A ajuns într‑un anumit loc și, pentru că soarele asfințise, a înnoptat acolo. A luat una din pietrele locului, și‑a pus‑o sub cap și s‑a culcat în locul acela.12El a avut un vis: iată că o scară era rezemată de pământ, iar capătul ei atingea cerurile. Și iată că îngerii lui Dumnezeu se suiau și coborau pe ea,13iar DOMNUL stătea deasupra ei. El a zis: „Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul tatălui tău, Avraam, și Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care ești culcat ți‑l voi da ție și seminței[3] tale. (Ge 12:7)14Sămânța ta va fi ca pulberea pământului și te vei întinde spre apus și spre răsărit, spre nord și spre sud. Toate familiile pământului vor fi binecuvântate prin tine și prin sămânța ta.15Iată că Eu sunt cu tine, te voi păzi oriunde vei merge și te voi aduce înapoi în această țară. Nu te voi părăsi până nu voi împlini ceea ce ți‑am promis.“16Când s‑a trezit din somn, Iacov a zis: „Cu siguranță DOMNUL este în acest loc, iar eu n‑am știut!“17El s‑a temut și a zis: „Cât de temut este acest loc! Aceasta nu este altceva decât Casa lui Dumnezeu! Aceasta este poarta cerurilor!“18Iacov s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a luat piatra care fusese sub capul lui, a ridicat‑o ca stâlp și a turnat untdelemn pe vârful ei.19El a pus acelui loc numele Betel[4], deși, înainte, numele cetății era Luz.20Apoi Iacov a făcut un jurământ, zicând: „Dacă Dumnezeu va fi cu mine, dacă mă va păzi în această călătorie pe care o fac și îmi va da pâine să mănânc și haine să mă îmbrac,21astfel încât mă voi întoarce în pace acasă la tatăl meu, atunci DOMNUL va fi Dumnezeul meu,22iar[5] această piatră, pe care am așezat‑o ca stâlp, va fi«Casa lui Dumnezeu». Și din tot ceea ce îmi vei da, Îți voi da cu siguranță a zecea parte.“