Genesis 20 | King James Version

King James Version

1 And Abraham journeyed from thence toward the south country, and dwelled between Kadesh and Shur, and sojourned in Gerar. 2 And Abraham said of Sarah his wife, She is my sister: and Abimelech king of Gerar sent, and took Sarah. 3 But God came to Abimelech in a dream by night, and said to him, Behold, thou art but a dead man, for the woman which thou hast taken; for she is a man' wife. 4 But Abimelech had not come near her: and he said, Lord, wilt thou slay also a righteous nation? 5 Said he not unto me, She is my sister? and she, even she herself said, He is my brother: in the integrity of my heart and innocency of my hands have I done this. 6 And God said unto him in a dream, Yea, I know that thou didst this in the integrity of thy heart; for I also withheld thee from sinning against me: therefore suffered I thee not to touch her. 7 Now therefore restore the man his wife; for he is a prophet, and he shall pray for thee, and thou shalt live: and if thou restore her not, know thou that thou shalt surely die, thou, and all that are thine. 8 Therefore Abimelech rose early in the morning, and called all his servants, and told all these things in their ears: and the men were sore afraid. 9 Then Abimelech called Abraham, and said unto him, What hast thou done unto us? and what have I offended thee, that thou hast brought on me and on my kingdom a great sin? thou hast done deeds unto me that ought not to be done. 10 And Abimelech said unto Abraham, What sawest thou, that thou hast done this thing? 11 And Abraham said, Because I thought, Surely the fear of God is not in this place; and they will slay me for my wife' sake. 12 And yet indeed she is my sister; she is the daughter of my father, but not the daughter of my mother; and she became my wife. 13 And it came to pass, when God caused me to wander from my father' house, that I said unto her, This is thy kindness which thou shalt shew unto me; at every place whither we shall come, say of me, He is my brother. 14 And Abimelech took sheep, and oxen, and menservants, and womenservants, and gave them unto Abraham, and restored him Sarah his wife. 15 And Abimelech said, Behold, my land is before thee: dwell where it pleaseth thee. 16 And unto Sarah he said, Behold, I have given thy brother a thousand pieces of silver: behold, he is to thee a covering of the eyes, unto all that are with thee, and with all other : thus she was reproved. 17 So Abraham prayed unto God: and God healed Abimelech, and his wife, and his maidservants; and they bare children . 18 For the LORD had fast closed up all the wombs of the house of Abimelech, because of Sarah Abraham' wife.

Noua Traducere Românească

from Biblica

Avraam la Gherar

1 De acolo, Avraam a călătorit spre ținutul Neghev^[1] și s‑a așezat între Kadeș și Șur. El a locuit ca străin în Gherar. (Ge 12:9) 2 Avraam spunea despre Sara, soția lui: „Este sora mea.“ Regele Abimelek din Gherar a trimis după Sara și a luat‑o. 3 Dar Dumnezeu a venit la Abimelek noaptea într‑un vis și i‑a zis: – Iată, vei muri din cauza femeii pe care ai luat‑o, căci este măritată cu altcineva. 4 Întrucât nu se atinsese de ea, Abimelek a zis: – Stăpâne, vei ucide Tu un neam drept? 5 Nu mi‑a zis el: „Ea este sora mea“? Și ea însăși a zis: „El este fratele meu.“ Am făcut acest lucru în curăție de inimă și cu mâini nevinovate. 6 Atunci Dumnezeu i‑a zis în vis: – Da, știu că ai făcut acest lucru în curăție de inimă, dar te‑am oprit să păcătuiești împotriva Mea. De aceea nu te‑am lăsat să te atingi de ea. 7 Acum, dă‑i bărbatului soția înapoi! Întrucât este profet, el se va ruga pentru tine și vei trăi. Dar, dacă nu i‑o dai înapoi, să știi că vei muri sigur, tu și toți ai tăi. 8 Abimelek s‑a sculat dis‑de‑dimineață, i‑a chemat pe toți slujitorii săi, iar când a spus toate aceste cuvinte în auzul lor, bărbații s‑au temut foarte tare. 9 Atunci Abimelek l‑a chemat pe Avraam și i‑a zis: – Ce ne‑ai făcut? Cu ce am păcătuit împotriva ta ca să aduci un păcat atât de mare asupra mea și asupra regatului meu? Ai făcut față de mine lucruri care n‑ar fi trebuit făcute. 10 Abimelek l‑a întrebat pe Avraam: – Ce urmăreai când ai făcut acest lucru? 11 Avraam a răspuns: – Mi‑am zis: „Sigur nu este teamă de Dumnezeu în locul acesta și mă vor ucide din cauza soției mele.“ 12 De altfel, ea este într-adevăr sora mea, fiica tatălui meu, dar nu și fiica mamei mele, și a devenit soția mea. 13 Când Dumnezeu m‑a făcut să părăsesc casa tatălui meu, i‑am zis Sarei: „Aceasta este favoarea pe care să mi‑o faci: în orice loc în care vom ajunge să spui despre mine: «El este fratele meu»“. 14 Atunci Abimelek a luat oi și vite, robi și roabe, i le‑a dat lui Avraam și i‑a dat‑o înapoi și pe Sara, soția lui. 15 Abimelek i‑a zis: „Iată, țara mea este înaintea ta! Locuiește unde‑ți place!^[2]“ 16 Iar Sarei i‑a zis: „Iată, i‑am dat fratelui tău o mie de arginți. Iată, aceștia sunt o despăgubire^[3] pentru toți cei care sunt cu tine. Înaintea tuturor ești dezvinovățită.“ 17 Atunci Avraam s‑a rugat lui Dumnezeu, iar Dumnezeu i‑a vindecat pe Abimelek, pe soția lui, precum și pe roabele lui, așa încât au putut avea copii. 18 Căci DOMNUL închisese pântecele tuturor femeilor de la curtea lui Abimelek din cauza Sarei, soția lui Avraam.