1Wherefore when we could no longer forbear, we thought it good to be left at Athens alone;2And sent Timotheus, our brother, and minister of God, and our fellowlabourer in the gospel of Christ, to establish you, and to comfort you concerning your faith:3That no man should be moved by these afflictions: for yourselves know that we are appointed thereunto.4For verily, when we were with you, we told you before that we should suffer tribulation; even as it came to pass, and ye know.5For this cause, when I could no longer forbear, I sent to know your faith, lest by some means the tempter have tempted you, and our labour be in vain.6But now when Timotheus came from you unto us, and brought us good tidings of your faith and charity, and that ye have good remembrance of us always, desiring greatly to see us, as we also to see you:7Therefore, brethren, we were comforted over you in all our affliction and distress by your faith:8For now we live, if ye stand fast in the Lord.9For what thanks can we render to God again for you, for all the joy wherewith we joy for your sakes before our God;10Night and day praying exceedingly that we might see your face, and might perfect that which is lacking in your faith?11Now God himself and our Father, and our Lord Jesus Christ, direct our way unto you.12And the Lord make you to increase and abound in love one toward another, and toward all men, even as we do toward you:13To the end he may stablish your hearts unblameable in holiness before God, even our Father, at the coming of our Lord Jesus Christ with all his saints.
1 Thessalonians 3
Noua Traducere Românească
from Biblica1De aceea, fiindcă n‑am mai putut răbda, am găsit potrivit să rămânem singuri în Atena2și l‑am trimis pe Timotei, fratele nostru și lucrător împreună cu Dumnezeu în Evanghelia lui Cristos, ca să vă întărească și să vă încurajeze în credința voastră,3pentru ca nimeni să nu se clatine în aceste necazuri. Căci știți că la aceasta suntem puși.4Când eram la voi v‑am spus dinainte că urmează să suferim necazuri, așa cum s‑a și întâmplat, după cum știți.5De aceea, când n‑am mai putut răbda, l‑am trimis să afle despre credința voastră, ca nu cumva ispititorul să vă fi ispitit, și osteneala noastră să fi fost fără folos.6Însă Timotei a venit chiar acum de la voi la noi și ne‑a adus vești bune despre credința și dragostea voastră. Ne‑a spus că întotdeauna vă amintiți cu plăcere de noi și că tânjiți să ne vedeți, așa cum și noi tânjim să vă vedem.7De aceea, fraților, în orice nevoie și în orice necaz al nostru, am fost încurajați cu privire la voi, datorită credinței voastre.8Acum trăim într-adevăr, fiindcă voi stați tari în Domnul.9Căci cum putem să‑I aducem mulțumire lui Dumnezeu cu privire la voi pentru toată bucuria pe care o avem[1] datorită vouă, înaintea Dumnezeului nostru?10Zi și noapte ne rugăm nespus de mult să vă putem vedea fața și să întregim ceea ce lipsește credinței voastre.11Fie ca Însuși Dumnezeu, Tatăl nostru, și Domnul nostru Isus să netezească drumul nostru spre voi!12Domnul să facă să crească și să se reverse dragostea voastră unii față de alții și față de toți, așa cum facem și noi față de voi,13pentru ca inimile voastre să se întărească în sfințenie și să fie fără vină înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus cu toți sfinții Lui. Amin.