1And it came to pass, when he had made an end of speaking unto Saul, that the soul of Jonathan was knit with the soul of David, and Jonathan loved him as his own soul.2And Saul took him that day, and would let him go no more home to his father' house.3Then Jonathan and David made a covenant, because he loved him as his own soul.4And Jonathan stripped himself of the robe that was upon him, and gave it to David, and his garments, even to his sword, and to his bow, and to his girdle.5And David went out whithersoever Saul sent him, and behaved himself wisely: and Saul set him over the men of war, and he was accepted in the sight of all the people, and also in the sight of Saul' servants.6And it came to pass as they came, when David was returned from the slaughter of the Philistine, that the women came out of all cities of Israel, singing and dancing, to meet king Saul, with tabrets, with joy, and with instruments of musick.7And the women answered one another as they played, and said, Saul hath slain his thousands, and David his ten thousands.8And Saul was very wroth, and the saying displeased him; and he said, They have ascribed unto David ten thousands, and to me they have ascribed but thousands: and what can he have more but the kingdom?9And Saul eyed David from that day and forward.10And it came to pass on the morrow, that the evil spirit from God came upon Saul, and he prophesied in the midst of the house: and David played with his hand, as at other times: and there was a javelin in Saul' hand.11And Saul cast the javelin; for he said, I will smite David even to the wall with it . And David avoided out of his presence twice.12And Saul was afraid of David, because the LORD was with him, and was departed from Saul.13Therefore Saul removed him from him, and made him his captain over a thousand; and he went out and came in before the people.14And David behaved himself wisely in all his ways; and the LORD was with him.15Wherefore when Saul saw that he behaved himself very wisely, he was afraid of him.16But all Israel and Judah loved David, because he went out and came in before them.17And Saul said to David, Behold my elder daughter Merab, her will I give thee to wife: only be thou valiant for me, and fight the LORD' battles. For Saul said, Let not mine hand be upon him, but let the hand of the Philistines be upon him.18And David said unto Saul, Who am I? and what is my life, or my father' family in Israel, that I should be son in law to the king?19But it came to pass at the time when Merab Saul' daughter should have been given to David, that she was given unto Adriel the Meholathite to wife.20And Michal Saul' daughter loved David: and they told Saul, and the thing pleased him.21And Saul said, I will give him her, that she may be a snare to him, and that the hand of the Philistines may be against him. Wherefore Saul said to David, Thou shalt this day be my son in law in the one of the twain.22And Saul commanded his servants, saying , Commune with David secretly, and say, Behold, the king hath delight in thee, and all his servants love thee: now therefore be the king' son in law.23And Saul' servants spake those words in the ears of David. And David said, Seemeth it to you a light thing to be a king' son in law, seeing that I am a poor man, and lightly esteemed?24And the servants of Saul told him, saying, On this manner spake David.25And Saul said, Thus shall ye say to David, The king desireth not any dowry, but an hundred foreskins of the Philistines, to be avenged of the king' enemies. But Saul thought to make David fall by the hand of the Philistines.26And when his servants told David these words, it pleased David well to be the king' son in law: and the days were not expired.27Wherefore David arose and went, he and his men, and slew of the Philistines two hundred men; and David brought their foreskins, and they gave them in full tale to the king, that he might be the king' son in law. And Saul gave him Michal his daughter to wife.28And Saul saw and knew that the LORD was with David, and that Michal Saul' daughter loved him.29And Saul was yet the more afraid of David; and Saul became David' enemy continually.30Then the princes of the Philistines went forth: and it came to pass, after they went forth, that David behaved himself more wisely than all the servants of Saul; so that his name was much set by.
1După ce David a terminat de vorbit cu Saul, sufletul lui Ionatan s‑a legat de sufletul lui David. Ionatan l‑a iubit ca pe propriul său suflet.2În ziua aceea, Saul l‑a ținut pe David la el și nu l‑a lăsat să se întoarcă în casa tatălui său.3Ionatan a încheiat un legământ cu David pentru că îl iubea ca pe propriul său suflet.4Ionatan și‑a scos mantaua pe care o purta și i‑a dat‑o lui David. I‑a dat și hainele sale de luptă, sabia sa, arcul său și cingătoarea sa.5David se ducea oriunde îl trimitea Saul, și reușea[1] în toate. De aceea Saul l‑a pus în fruntea războinicilor. Lucrul acesta a fost plăcut atât înaintea întregului popor, cât și înaintea slujitorilor lui Saul.[2]6La întoarcerea lui David de la uciderea filisteanului, în timp ce veneau ei, femeile din toate cetățile lui Israel au ieșit în întâmpinarea regelui Saul. Ele cântau cântări de bucurie și dansau în sunetul tamburinelor și al lăutelor.7Femeile cântau, în veselia lor, zicând: „Saul a ucis miile lui, iar David zecile lui de mii.“8Lui Saul nu i‑au plăcut aceste cuvinte și s‑a înfuriat foarte tare, zicând: „I‑au dat lui David zecile de mii, iar mie doar miile. Acum nu‑i mai lipsește decât regatul.“9Și din ziua aceea, Saul l‑a privit cu suspiciune[3] pe David.10În ziua următoare, duhul cel rău[4] de la Dumnezeu a venit peste Saul, care profețea[5] înăuntrul casei sale. David cânta la liră, așa cum făcea în fiecare zi, iar Saul avea în mână o suliță. (1Sa 16:14; 1Ki 18:29)11Saul a aruncat sulița, gândindu‑se: „Îl voi țintui pe David de zid.“ Însă David s‑a ferit de el de două ori.12Lui Saul i‑a fost teamă de David pentru că DOMNUL era cu acesta, dar de Saul Se îndepărtase.13De aceea Saul l‑a îndepărtat de lângă el și l‑a pus căpetenie peste o mie de oameni. David ieșea și intra în fruntea poporului.14El reușea în toate căile lui și DOMNUL era cu el.15Când Saul a văzut că David reușea întotdeauna, i‑a fost frică de el.16Însă tot Israelul și Iuda îl iubeau pe David pentru că acesta ieșea și intra în fruntea lor.17Atunci Saul i‑a zis lui David: – Iată, ți‑o voi da de soție pe Merab, fiica mea cea mare; numai să‑mi fii un luptător viteaz și să porți războaiele DOMNULUI! Saul însă își zicea: „Să nu fie mâna mea împotriva lui, ci să fie mâna filistenilor împotriva lui.“18David i‑a răspuns lui Saul: – Cine sunt eu și cine este neamul meu, clanul tatălui meu în Israel, ca să fiu ginerele regelui?19Însă atunci când a sosit timpul ca Merab, fiica lui Saul, să‑i fie dată lui David de soție, ea a fost dată lui Adriel din Mehola.
David, ginerele lui Saul
20Mihal, o altă fiică a lui Saul, îl iubea pe David. L‑au înștiințat pe Saul, iar lui i‑a plăcut lucrul acesta.21Atunci Saul și‑a zis: „I‑o voi da ca să‑i fie o cursă și astfel mâna filistenilor va fi împotriva lui.“ Saul i‑a zis lui David pentru a doua oară: – Astăzi vei fi ginerele meu.22Apoi Saul le‑a poruncit slujitorilor săi: – Vorbiți‑i lui David în taină și spuneți‑i: „Iată că regele își găsește plăcerea în tine și toți slujitorii săi te iubesc. Acceptă, așadar, să fii ginerele regelui.“23Slujitorii lui Saul i‑au spus aceste cuvinte lui David, dar David a zis: – Credeți că este un lucru neînsemnat să fii ginerele regelui? Eu sunt un om sărac și de puțină însemnătate.24Slujitorii lui Saul l‑au înștiințat de cuvintele acestea pe care le spusese David.25Atunci Saul a zis: „Așa să‑i vorbiți lui David: «Regele nu dorește zestre, ci o sută de prepuțuri de‑ale filistenilor, astfel încât regele să fie răzbunat pe dușmanii lui.»“ Saul însă plănuia să‑l facă pe David să cadă în mâinile filistenilor.26Slujitorii lui Saul i‑au spus aceste cuvinte lui David, și propunerea de a fi ginerele regelui a fost dreaptă în ochii lui David. Înainte să se împlinească vremea hotărâtă,27David s‑a ridicat, a plecat împreună cu oamenii săi și a ucis două sute de filisteni. A adus prepuțurile lor și le‑a dat în număr întreg regelui, ca să devină ginerele regelui. Atunci Saul i‑a dat‑o de soție pe fiica sa Mihal.28Când Saul a văzut și a înțeles că DOMNUL era cu David și că Mihal, fiica lui, îl iubea,29s‑a temut și mai tare de David. Saul i‑a fost dușman lui David în toate zilele.30Domnitorii filisteni ieșeau la război și, ori de câte ori ieșeau, David reușea mai multe isprăvi[6] decât toți slujitorii lui Saul. Și numele lui a ajuns foarte prețuit.