Josua 19

Hoffnung für alle

von Biblica
1 Das zweite Los fiel auf den Stamm Simeon mit seinen Sippen. Er erhielt seinen Anteil mitten im Stammesgebiet von Juda.2 Ihm gehörten: Beerscheba, Scheba[1], Molada,3 Hazar-Schual, Baala, Ezem,4 Eltolad, Betul, Horma,5 Ziklag, Bet-Markabot, Hazar-Susa,6 Bet-Lebaot und Scharuhen. Es waren 13 Städte mit den dazugehörigen Dörfern.7 Dazu kamen Ajin, Rimmon, Eter und Aschan: zusammen vier Städte mit ihren Dörfern.8 Zu diesen Städten gehörten alle Ortschaften in ihrem Umkreis bis nach Baalat-Beer, dem Rama des Südens. Dies war das Gebiet des Stammes Simeon und seiner Sippen.9 Es wurde vom Land des Stammes Juda genommen, das für ihn allein zu groß war. Daher liegt das Gebiet von Simeon mitten in Juda.10-12 Das dritte Los fiel auf den Stamm Sebulon mit seinen Sippen. Seine Südgrenze verlief vom Bach bei Jokneam ostwärts über Dabbeschet, Marala und Sarid bis zum Gebiet von Kislot-Tabor. Dann wandte sie sich als Ostgrenze nach Daberat und hinauf nach Jafia.13 Von dort führte sie weiter östlich über Gat-Hefer, Et-Kazin und Rimmon bis nach Nea.14 Die Nord- und Westgrenze verlief durch Hannaton und endete im Tal von Jiftach-El.15 Zwölf Städte mit ihren Dörfern gehörten zu Sebulon, darunter Kattat, Nahalal, Schimron, Jidala und Bethlehem.16 Dieses Gebiet erhielt der Stamm Sebulon für seine Sippen.17 Das vierte Los fiel auf den Stamm Issachar und seine Sippen.18 Sein Gebiet erstreckte sich von Jesreel nach Norden und umfasste folgende Städte: Kesullot, Schunem,19 Hafarajim, Schion, Anaharat,20 Rabbit[2], Kischjon, Ebez, (Jos 21,28)21 Remet, En-Gannim, En-Hadda und Bet-Pazzez.22 Die Nordgrenze führte vom Berg Tabor über Schahazajim und Bet-Schemesch zum Jordan hinab. Insgesamt 16 Städte mit ihren Dörfern gehörten zum Stamm Issachar.23 Dieses ganze Gebiet bekam er für seine Sippen.24 Das fünfte Los fiel auf den Stamm Asser und seine Sippen.25 Sein Gebiet umfasste die Städte Helkat, Hali, Beten, Achschaf,26 Alammelech, Amad und Mischal. Die Grenze verlief entlang dem Mittelmeer um das Karmelgebirge bis hinab zum Fluss Libnat.27 Dort wandte sie sich ostwärts nach Bet-Dagon, erreichte das Gebiet Sebulons und folgte dessen Westgrenze bis zum Tal Jiftach-El im Norden. Sie zog sich weiter durch Bet-Emek und Negiël, machte einen Bogen links nach Kabul28 und führte über Ebron[3], Rehob, Hammon und Kana bis zur großen Stadt Sidon. (Jos 21,30)29 Dann wandte sich die Grenze nach Rama und erreichte die befestigte Stadt Tyrus. Hier machte sie einen Bogen in Richtung Hosa und endete in der Umgebung von Achsib am Mittelmeer.30 Zu Asser gehörten 22 Städte mit ihren Dörfern, darunter Umma, Afek und Rehob.31 Diesen Teil des Landes erhielt Asser für seine Sippen.32 Das sechste Los entschied darüber, welches Gebiet der Stamm Naftali und seine Sippen bekommen sollten.33-34 Die Südgrenze begann bei Lakkum am Jordan und verlief westwärts über Jabneel, Adami-Nekeb, Elon-Zaanannim und Helef bis nach Asnot-Tabor. Von dort aus führte sie als Westgrenze nach Hukkok. Im Süden stieß das Gebiet von Naftali an das Land Sebulons, im Westen an das Land Assers. Im Osten bildete der Jordan die Grenze zum Gebiet von Juda[4]. (1Chr 2,22)35 Folgende befestigten Städte gehörten zu Naftali: Ziddim, Zer, Hammat, Rakkat, Kinneret,36 Adama, Rama, Hazor,37 Kedesch, Edreï, En-Hazor,38 Jiron, Migdal-El, Horem, Bet-Anat und Bet-Schemesch: 19 Städte mit ihren Dörfern.39 Dieses Gebiet bekam der Stamm Naftali für seine Sippen.40 Das siebte Los fiel auf den Stamm Dan mit seinen Sippen.41 Zu seinem Gebiet gehörten die Städte Zora, Eschtaol, Ir-Schemesch,42 Schaalbim, Ajalon, Jitla,43 Elon, Timna, Ekron,44 Elteke, Gibbeton, Baalat,45 Jehud, Bene-Berak, Gat-Rimmon,46 Me-Jarkon und Rakkon mit dem Gebiet gegenüber Jafo.47 Später erweiterte der Stamm Dan sein Gebiet. Seine Männer griffen die Stadt Leschem an, eroberten sie und töteten die Einwohner mit dem Schwert. Dann ließen sie sich dort nieder und gaben Leschem den Namen ihres Stammvaters: Dan.48 Diese Städte und ihre Dörfer gehörten zu dem Gebiet, das der Stamm Dan mit seinen Sippen bekam.49 Als das ganze Land verteilt war, gaben die Israeliten auch Josua, dem Sohn von Nun, ein Stück Land in ihrer Mitte.50 Wie der HERR es befohlen hatte, wiesen sie ihm die Stadt Timnat-Serach im Gebirge Ephraim zu, um die Josua gebeten hatte. Er baute sie aus und siedelte sich mit seiner Sippe dort an.51 Der Priester Eleasar, Josua und die Stammesoberhäupter hatten den einzelnen Stämmen ihre Gebiete zugeteilt. Dazu hatten sie sich in Silo vor dem Eingang des heiligen Zeltes versammelt und in der Gegenwart des HERRN das Los geworfen. So war nun die Verteilung des Landes Kanaan abgeschlossen.

Josua 19

Noua Traducere Românească

von Biblica
1 A doua parte a revenit lui Simeon, adică seminției fiilor lui Simeon, potrivit clanurilor lor, moștenirea acestora fiind în mijlocul moștenirii fiilor lui Iuda. (1Chr 4,28)2 Moștenirea lor cuprindea: Beer-Șeba, Șeba[1], Molada, (1Chr 4,28)3 Hațar-Șual, Bala, Ețem,4 Eltolad, Betul, Horma,5 Țiklag, Bet‑Marcabot, Hațar-Susa,6 Bet‑Lebaot și Șaruhen – treisprezece cetăți cu satele dimprejurul lor.7 Ayin, Rimon, Eter și Așan – patru cetăți cu satele dimprejur,8 precum și toate satele din jurul acestor cetăți până la Baalat-Beer sau Ramat-Neghev. Aceasta era moștenirea seminției urmașilor lui Simeon, potrivit clanurilor lor.9 Moștenirea fiilor lui Simeon a fost luată din teritoriul fiilor lui Iuda, pentru că teritoriul fiilor lui Iuda era prea mare pentru ei. Așadar, fiii lui Simeon și‑au primit moștenirea în mijlocul moștenirii acestora.10 A treia parte a revenit urmașilor lui Zabulon, potrivit clanurilor lor. Hotarul moștenirii lor se întindea până la Sarid,11 urca spre apus către Marala, atingând Dabeșet și uedul[2] care este în fața Iokneamului. (Jos 12,1)12 Din Sarid se întorcea spre răsărit, spre răsăritul soarelui, până la hotarul Chislot-Taborului, ieșind la Dabrat și urcând spre Iafia.13 De aici, traversa spre răsărit către Gat‑Hefer și Et‑Kațin, ieșea la Rimon și se întorcea către Nea,14 după care se întorcea spre nord, către Hanaton, mergând apoi până la valea Iftahel.15 Cuprindea douăsprezece cetăți cu satele dimprejur, printre care erau: Katat, Nahalal, Șimron, Idala și Betleem.16 Aceasta era moștenirea urmașilor lui Zabulon, potrivit clanurilor lor și acestea erau cetățile lor cu satele dimprejur.17 A patra parte a revenit urmașilor lui Isahar, potrivit clanurilor lor.18 Teritoriul lor cuprindea: Izreel, Chesulot, Șunem,19 Hafarayim, Șion, Anaharat,20 Rabit, Kișion, Ebeț,21 Remet, En‑Ganim, En‑Hada și Bet‑Pațeț.22 Hotarul atingea apoi Taborul, Șahațuma și Bet‑Șemeș, ieșind la Iordan. În total erau șaisprezece cetăți cu satele dimprejurul lor.23 Aceasta era moștenirea seminției urmașilor lui Isahar, potrivit clanurilor lor, ținând cont de cetățile și satele dimprejurul acestora.24 A cincea parte a revenit seminției urmașilor lui Așer, potrivit clanurilor lor.25 Teritoriul lor cuprindea: Helkat, Hali, Beten, Acșaf,26 Ala‑Melek, Amad și Mișal. La apus atingea Carmelul și Șihor-Libnatul,27 iar la răsărit se întorcea către Bet‑Dagon, atingea Zabulon și valea Iftahel la nord de Bet‑Emek și Neiel, ieșind la nord[3] spre Cabul și spre28 Abdon, Rehob, Hamon și Kana, până la Sidonul cel Mare.29 Se întorcea apoi către hotarul Ramei până la cetatea fortăreței Tyrului și către Hosa, după care atingea țărmul mării în regiunea Aczib.30 Mai cuprindea și Uma, Afek și Rehob – în total douăzeci și două de cetăți cu satele dimprejurul lor.31 Cetățile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moștenirea seminției urmașilor lui Așer, potrivit clanurilor lor.32 A șasea parte a revenit urmașilor lui Neftali, potrivit clanurilor lor.33 Hotarul lor începea de la Helef și de la stejarul din Țaananim, trecea pe la Adami-Necheb și Iabneel până la Lakum și ieșea la Iordan,34 după care se întorcea spre apus prin Aznot-Tabor. De aici continua către Hukok, atingea teritoriul lui Zabulon în sud, pe cel al lui Așer la apus, iar Iordanul la răsărit.35 Cetățile fortificate erau: Țidim, Țer, Hamat, Rakat, Chineret,36 Adama, Rama, Hațor,37 Kedeș, Edrei, En‑Hațor,38 Iron, Migdal‑El, Horem, Bet‑Anat și Bet‑Șemeș – nouăsprezece cetăți cu satele dimprejurul lor.39 Cetățile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moștenirea seminției urmașilor lui Neftali, potrivit clanurilor lor.40 A șaptea parte a revenit seminției fiilor lui Dan, potrivit clanurilor lor.41 Teritoriul moștenirii lor cuprindea: Țora, Eștaol, Ir‑Șemeș,42 Șaalabin, Aialon, Itla,43 Elon, Timnata, Ekron,44 Elteke, Ghibeton, Baalat,45 Iehud, Bene-Berak, Gat‑Rimon,46 Me‑Iarkon și Rakon la hotarul cu Iafo.47 Însă fiii lui Dan n‑au reușit să intre în posesia teritoriului lor. Astfel fiii lui Dan s‑au suit să lupte împotriva Leșemului. Au atacat cetatea, au capturat‑o, au trecut‑o prin ascuțișul sabiei și au ocupat‑o. Au locuit în ea și au numit‑o Dan, după numele tatălui lor, Dan.48 Cetățile acestea împreună cu satele dimprejurul lor erau moștenirea seminției fiilor lui Dan, potrivit clanurilor lor.49 După ce au încheiat de împărțit țara, potrivit hotarelor stabilite, fiii lui Israel i‑au dat și lui Iosua, fiul lui Nun, o moștenire printre ei,50 așa cum poruncise DOMNUL. I‑au dat cetatea pe care el o cerea, adică Timnat-Serah[4], în muntele lui Efraim. Iosua a zidit cetatea din nou și a locuit în ea. (Ri 2,9)51 Acestea sunt teritoriile pe care preotul Elazar, Iosua, fiul lui Nun, și căpeteniile de familie ale semințiilor fiilor lui Israel le‑au împărțit ca moștenire prin sorți, la Șilo, înaintea DOMNULUI, la intrarea Cortului Întâlnirii. Și astfel ei au încheiat împărțirea țării.