1Dies sind die Botschaften, die der HERR dem Propheten Jeremia über die anderen Völker gab.2Eine davon richtete sich gegen Ägypten. Das Heer des ägyptischen Pharaos Necho wurde im 4. Regierungsjahr des judäischen Königs Jojakim, des Sohnes von Josia, vom babylonischen König Nebukadnezar bei Karkemisch am Euphrat geschlagen.3-4Da sprach der Herr: »Die ägyptischen Heerführer rufen: ›Haltet die Rund- und Langschilde bereit! Spannt die Pferde vor die Streitwagen! Die Reiter sollen aufsitzen! Alle in Schlachtordnung! Setzt die Helme auf, schärft die Speere und schnallt die Brustpanzer um! Los, zieht in den Kampf!‹5Doch was sehe ich, der HERR? Entsetzt weichen sie zurück! Ihre kampferprobten Soldaten werden auseinandergetrieben, sie fliehen Hals über Kopf, ohne noch einmal zurückzuschauen. Überall herrschen Angst und Schrecken.6Selbst die schnellsten Läufer können nicht mehr entkommen, die besten Soldaten nicht mehr fliehen. Am Euphrat im Norden stolpern sie und fallen.7Wer steigt da herauf wie die Fluten des Nils, wie Ströme, die alles überschwemmen?8Das ist Ägypten, es sagt: ›Ich will aufsteigen, alle Länder der Erde überfluten, die Städte zerstören und die Bewohner auslöschen!9Auf, ihr Pferde, galoppiert! Rast, ihr Streitwagen! Stürzt euch in den Kampf, ihr mutigen Krieger! Ihr Soldaten aus Äthiopien und Libyen, greift zu euren Schilden, und ihr aus Lydien, nehmt eure Bogen!‹10Doch dieser Tag gehört mir, dem allmächtigen HERRN und Gott. An diesem Tag werde ich mich an meinen Feinden rächen. Mein Schwert wird sie auffressen, bis es satt geworden ist, und es wird ihr Blut trinken, bis sein Durst gestillt ist. Ja, ich, der allmächtige HERR und Gott, feiere ein Opferfest im Norden, am Ufer des Euphrat!11Volk von Ägypten, zieh nur ins Land Gilead und hol dir Salben für deine Wunden! Es nützt ja doch nichts! Deine Wunden heilen nicht mehr, da kannst du noch so viele Salben nehmen.12Die Völker erfahren von deiner beschämenden Niederlage, dein Klagegeschrei ist im ganzen Land zu hören. Deine Soldaten stürzen in Panik übereinander und bleiben alle miteinander tot am Boden liegen.«
Nebukadnezar fällt in Ägypten ein
13Als der babylonische König Nebukadnezar mit seinem Heer nach Ägypten zog, um das Land anzugreifen, sprach der HERR zum Propheten Jeremia:14»Richte den ägyptischen Städten Migdol, Memfis und Tachpanhes aus, sie sollen sich zum Kampf rüsten! Denn es wird Krieg geben, schon wurden die Nachbarländer ringsum zerstört.15Ägypten, warum sind deine Soldaten gestürzt? Sie konnten nicht standhalten, weil ich, der HERR, sie zu Boden stieß!16Ja, ich ließ viele von ihnen stürzen, einer fiel über den anderen. Die Söldner rufen einander zu: ›Kommt, wir fliehen und kehren zurück in die Heimat zu unseren Landsleuten, bevor wir alle umkommen!‹17Sie sagen: ›Der Pharao ist ein Angeber, der seine Gelegenheit verschlafen hat!‹18Denn ich, der HERR, bin König der ganzen Welt; ›allmächtiger Gott‹ lautet mein Name. Ich schwöre euch, so wahr ich lebe: Einer wird euch angreifen, der mächtiger ist als alle anderen, so wie der Tabor die anderen Berge überragt und wie der Gipfel des Karmel hoch über dem Meer liegt!19Ihr Ägypter, packt zusammen, was ihr in die Verbannung mitnehmen müsst, denn Memfis wird zu einer trostlosen Wüste werden, zerstört und menschenleer.20Ägypten ist wie eine schöne junge Kuh, die von einer Stechfliege aus dem Norden angegriffen wird.21Ihre Söldner sind wie gemästete Kälber, sie ergreifen die Flucht, nicht einer leistet Widerstand. Der Tag des Verderbens ist für sie gekommen, jetzt hat ihre Stunde geschlagen!22Ägypten weicht zurück, es zischt wie eine fliehende Schlange, während das Heer der Feinde heranrückt. Sie kommen mit Äxten wie Holzfäller,23sie zerschlagen Ägypten, wie man ein Walddickicht abholzt. Ein riesiges Heer rückt heran, sie fallen über das Land her, als wären sie ein Heuschreckenschwarm.24Ägypten erntet Verachtung, es ist dem Volk aus dem Norden hilflos ausgeliefert.25Ich, der HERR, der allmächtige Gott Israels, werde Amon, den Gott von Theben, strafen, ebenso den Pharao und ganz Ägypten mit seinen Göttern und Königen! Ja, der Pharao und alle, die sich auf ihn verlassen, bekommen meine Strafe zu spüren.26Ich gebe sie in die Gewalt ihrer Todfeinde, ich lasse sie dem babylonischen König Nebukadnezar und seinen Heerführern in die Hände fallen. Aber danach soll Ägypten wieder bewohnt werden wie früher. Darauf gebe ich, der HERR, mein Wort!27Fürchtet euch nicht, ihr Nachkommen von Jakob, meine Diener! Hab keine Angst, Volk Israel! Denn ich werde euch aus einem fernen Land zurückholen. Ja, ich befreie eure Nachkommen aus dem Land, in dem sie Gefangene sind. Dann werdet ihr in Frieden und Sicherheit leben, niemand bedroht euch mehr.28Fürchtet euch nicht, ihr Nachkommen von Jakob, meine Diener! Denn ich, der HERR, bin bei euch, um euch zu helfen! Die Völker, in deren Länder ich euch vertrieben habe, lasse ich vom Erdboden verschwinden, doch euch lösche ich nicht aus. Zwar werde ich auch euch bestrafen, wie ihr es verdient habt, aber ich gehe nicht zu hart mit euch ins Gericht.«
1Cuvântul DOMNULUI spus profetului Ieremia cu privire la neamuri.2Despre Egipt, împotriva oștirii faraonului Neco, regele Egiptului, pe care a învins‑o Nebucadnețar, împăratul Babilonului, la Carchemiș, lângă râul Eufrat, în anul al patrulea al lui Iehoiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda:3„Pregătiți‑vă scuturile mari și mici și mergeți la luptă!4Călăreți, înhămați caii și încălecați! Stați pregătiți cu coifurile puse! Lustruiți‑vă sulițele și îmbrăcați‑vă armurile!5Ce văd? Ei sunt înspăimântați; se întorc cu spatele. Vitejii lor sunt zdrobiți. Ei se pun pe fugă și nu mai privesc înapoi. De jur împrejur este numai teroare, zice DOMNUL.“6„Cel iute de picior nu va putea fugi, nici cel viteaz nu va putea scăpa! În partea de nord, lângă râul Eufrat, ei se împiedică și cad.7Cine este acela care se înalță ca Nilul, ale cărui ape sunt agitate ca râurile?8Egiptul se înalță ca Nilul, iar apele lui sunt agitate ca râurile. El zice: «Mă voi ridica și voi acoperi țara, îi voi nimici cetățile și pe cei ce locuiesc în ele.»9Suiți‑vă, cai! Năvăliți, care! Să iasă vitejii: cei din Cuș[1] și din Put[2] care poartă scutul și cei din Lud[3] care trag cu arcul! (1Mo 10,13)10Ziua aceea însă va fi a Stăpânului, DOMNUL Oștirilor! Va fi o zi de răzbunare, în care El Se va răzbuna pe vrăjmașii Lui. Sabia va devora, se va sătura și se va îmbăta cu sângele lor, căci Stăpânul, DOMNUL Oștirilor, va aduce o jertfă în țara din nord, lângă râul Eufrat.11Suie‑te în Ghilad și adu balsam, fiică fecioară a Egiptului! Degeaba îți înmulțești leacurile, căci nu este vindecare pentru tine.12Neamurile vor auzi de rușinea ta; strigătele tale vor umple pământul. Un viteaz se va împiedica de un altul și vor cădea amândoi.“13Cuvântul pe care DOMNUL i l‑a spus profetului Ieremia despre venirea lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, ca să atace țara Egiptului:14„Dați de știre în Egipt și vestiți în Migdol. Vestiți și în Nof[4] și în Tahpanhes și spuneți: «Ridică‑te și pregătește‑te, căci sabia îi devorează pe cei din jurul vostru.»15De ce s‑au prăbușit vitejii tăi? Ei nu pot sta în picioare, căci DOMNUL i‑a aruncat la pământ.16El îi va face pe mulți să se împiedice întruna și vor cădea unul peste altul. Vor zice: «Haideți să ne întoarcem la poporul nostru și în țara noastră de naștere, departe de sabia asupritorului!»17Acolo vor zice: «Faraon nu este decât un vuiet, care a lăsat să treacă pe lângă el momentul potrivit.»“18„Viu sunt Eu, zice Împăratul, al Cărui Nume este DOMNUL Oștirilor, că va veni unul care este ca Taborul printre munți, asemenea Carmelului deasupra mării.19Pregătește‑ți lucrurile pentru exil, locuitoare – fiica Egiptului! Căci Noful va ajunge un pustiu, va fi devastat și nimeni nu va mai locui în el.20Egiptul este o juncană foarte frumoasă, dar un tăun[5] vine asupra ei dinspre nord.21Mercenarii din rândurile lui sunt ca niște viței îngrășați în grajd, dar și ei se întorc și fug, pentru că nu pot ține piept. Căci ziua nenorocirii vine peste ei, vine vremea pedepsei lor.22Glasul lui este ca al unui șarpe care se târăște, căci ei înaintează cu o armată. Ei vin împotriva lui cu topoare, ca niște tăietori de lemne.23Îi vor tăia pădurea, zice DOMNUL, chiar dacă este foarte deasă. Ei sunt mai numeroși decât lăcustele și nu pot fi numărați.24Fiica Egiptului este acoperită de rușine și este dată în mâinile poporului din nord.“25Așa vorbește DOMNUL Oștirilor, Dumnezeul lui Israel: „Iată, aduc pedeapsa împotriva lui Amon din No[6], împotriva lui Faraon, împotriva Egiptului, împotriva dumnezeilor lui, împotriva regilor lui și împotriva lui Faraon și a celor ce se încred în el.26Îi voi da în mâna celor ce caută să le ia viața, în mâna lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și în mâna slujitorilor lui. După aceea, Egiptul va fi locuit ca în zilele de odinioară, zice DOMNUL.27Dar tu, robul Meu Iacov, nu te teme! Nu te înspăimânta, Israel! Căci iată, te voi izbăvi din teritoriul îndepărtat și‑ți voi izbăvi sămânța din țara în care este captivă. Iacov se va întoarce, va avea odihnă și liniște și nimeni nu‑l va mai îngrozi.28Nu te teme, robul Meu Iacov, căci Eu sunt cu tine, zice DOMNUL. Voi mistui toate neamurile printre care te‑am alungat, dar pe tine nu te voi mistui. Te voi disciplina însă cu dreptate; nu pot să te las nepedepsit.“