1Therefore you have no excuse, O man, every one of you who judges. For in passing judgment on another you condemn yourself, because you, the judge, practice the very same things. (2Sa 12:5; Mt 7:2; Joh 8:7; Ro 1:20)2We know that the judgment of God rightly falls on those who practice such things.3Do you suppose, O man—you who judge those who practice such things and yet do them yourself—that you will escape the judgment of God?4Or do you presume on the riches of his kindness and forbearance and patience, not knowing that God’s kindness is meant to lead you to repentance? (Ex 34:6; Isa 30:18; Ro 3:25; Ro 9:22; Ro 9:23; Ro 10:12; 2Pe 3:9; 2Pe 3:15; Re 2:21)5But because of your hard and impenitent heart you are storing up wrath for yourself on the day of wrath when God’s righteous judgment will be revealed. (De 32:34; Ps 110:5; Jas 5:3)6He will render to each one according to his works: (Job 34:11; Ps 62:12; Pr 24:12; Jer 17:10; Jer 32:19; Mt 16:27)7to those who by patience in well-doing seek for glory and honor and immortality, he will give eternal life; (Lu 8:15)8but for those who are self-seeking[1] and do not obey the truth, but obey unrighteousness, there will be wrath and fury. (2Th 2:12)9There will be tribulation and distress for every human being who does evil, the Jew first and also the Greek, (Eze 18:20; 1Pe 4:17)10but glory and honor and peace for everyone who does good, the Jew first and also the Greek. (Isa 57:19; Ro 1:16)11For God shows no partiality. (Ac 10:34)
God’s Judgment and the Law
12For all who have sinned without the law will also perish without the law, and all who have sinned under the law will be judged by the law. (1Co 9:21)13For it is not the hearers of the law who are righteous before God, but the doers of the law who will be justified. (Jas 1:22)14For when Gentiles, who do not have the law, by nature do what the law requires, they are a law to themselves, even though they do not have the law. (Ro 1:19)15They show that the work of the law is written on their hearts, while their conscience also bears witness, and their conflicting thoughts accuse or even excuse them (Jer 31:33)16on that day when, according to my gospel, God judges the secrets of men by Christ Jesus. (Ec 12:14; Ac 10:42; Ac 17:31; Ro 3:6; Ro 14:10; Ro 16:25; 1Co 4:5; Ga 1:11; 1Ti 1:11; 2Ti 2:8)17But if you call yourself a Jew and rely on the law and boast in God (Mic 3:11; Joh 5:45; Ro 2:23; Ro 9:4)18and know his will and approve what is excellent, because you are instructed from the law;19and if you are sure that you yourself are a guide to the blind, a light to those who are in darkness, (Job 29:15; Mt 15:14; Mt 23:16; Joh 9:39)20an instructor of the foolish, a teacher of children, having in the law the embodiment of knowledge and truth— (Lu 11:52; Ga 4:19; 2Ti 1:13; 2Ti 3:5)21you then who teach others, do you not teach yourself? While you preach against stealing, do you steal? (Ps 50:16; Mt 15:1; Mt 23:3)22You who say that one must not commit adultery, do you commit adultery? You who abhor idols, do you rob temples? (Mal 3:8; Ac 19:37)23You who boast in the law dishonor God by breaking the law. (Mal 1:6; Ro 2:17; Ro 3:27)24For, as it is written, “The name of God is blasphemed among the Gentiles because of you.” (2Sa 12:14; Isa 52:5; Eze 36:20; Eze 36:23; 2Pe 2:2)25For circumcision indeed is of value if you obey the law, but if you break the law, your circumcision becomes uncircumcision. (Ga 5:3)26So, if a man who is uncircumcised keeps the precepts of the law, will not his uncircumcision be regarded[2] as circumcision? (Ro 1:32; Ro 3:30; Ro 8:4; Eph 2:11)27Then he who is physically[3] uncircumcised but keeps the law will condemn you who have the written code[4] and circumcision but break the law. (Mt 12:41; Ro 2:29; Ro 7:6; 2Co 3:6)28For no one is a Jew who is merely one outwardly, nor is circumcision outward and physical. (Ro 2:17; Ro 9:6; Ga 6:15)29But a Jew is one inwardly, and circumcision is a matter of the heart, by the Spirit, not by the letter. His praise is not from man but from God. (De 10:16; De 30:6; Jer 4:4; Ac 7:51; 2Co 10:18; Ga 1:10; Php 3:3; Col 2:11; 1Th 2:4; 1Pe 3:4)
1De aceea, tu, omule, oricine ai fi, care‑i judeci pe alții, n‑ai nicio scuză, căci în ceea ce‑l judeci pe altul, te condamni pe tine însuți, pentru că tu, care‑l judeci, săvârșești aceleași lucruri!2Știm însă că judecata lui Dumnezeu față de cei ce săvârșesc astfel de lucruri este potrivită cu adevărul.3Și crezi tu, omule, care‑i judeci pe cei ce săvârșesc astfel de lucruri, dar pe care le faci și tu, că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu?4Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări, nepricepând că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăință?5Dar, din cauza împietririi tale și a inimii tale nepocăite, îți aduni mânie pentru ziua mâniei și a descoperirii dreptei judecăți a lui Dumnezeu,6Care „va răsplăti fiecăruia după faptele lui“[1]: (Ps 62:12; Pr 24:12)7celor ce, prin perseverența în fapte bune, caută slavă, cinste și nemurire, le va da viață veșnică;8dar celor ce, din ambiție egoistă[2], nu ascultă de adevăr și se lasă convinși de nedreptate, le va da mânie și furie.9Va fi necaz și strâmtorare peste orice suflet omenesc care înfăptuiește răul, – întâi al iudeului și apoi al grecului, –10dar va fi slavă, cinste și pace pentru oricine lucrează binele, – întâi pentru iudeu și apoi pentru grec, –11căci înaintea lui Dumnezeu nu este părtinire.12Fiindcă toți cei ce au păcătuit fără Lege vor și pieri fără Lege, iar toți cei ce au păcătuit sub Lege vor fi judecați prin Lege.13Căci nu cei ce aud Legea sunt drepți înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc Legea vor fi îndreptățiți.14Când neamurile[3] – care nu au Legea – împlinesc din instinct cerințele Legii, prin aceasta, ele, care nu au Legea, sunt lege pentru ele însele.15Ele arată astfel că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor, conștiința lor aducând mărturie, iar gândurile lor acuzându‑se sau scuzându‑se între ele.16Lucrul acesta se va vedea în ziua când, potrivit Evangheliei mele, Dumnezeu, prin Cristos Isus, va judeca lucrurile ascunse ale oamenilor.
Iudeul și Legea
17Dar dacă tu, care te numești iudeu, care îți pui încrederea în Lege, care te lauzi cu Dumnezeu,18care cunoști voia Lui și discerni lucrurile deosebite pentru că ești învățat din Lege,19tu, care ești convins că ești călăuză pentru orbi, lumină pentru cei din întuneric,20îndrumător al celor nesăbuiți, învățător al copilașilor[4], pentru că tu ai în Lege întruchiparea cunoștinței și a adevărului,21tu deci, care înveți pe altul, pe tine însuți nu te înveți? Tu, care predici: „Să nu furi“, furi?22Tu, care spui: „Să nu comiți adulter“, comiți adulter? Tu, căruia ți‑e scârbă de idoli, le jefuiești templele?23Tu, care te lauzi cu Legea, Îl necinstești pe Dumnezeu prin încălcarea Legii?24Căci, așa cum este scris: „Numele lui Dumnezeu este blasfemiat printre neamuri din cauza voastră.“[5] (Isa 52:5)25Fiindcă circumcizia este de folos dacă împlinești Legea, dar, dacă ești unul care încalcă Legea, circumcizia ta a devenit necircumcizie.26Deci, dacă cel necircumcis păzește hotărârile drepte ale Legii, nu va fi considerată oare necircumcizia lui drept circumcizie?27Cel care, din naștere, este necircumcis, însă împlinește Legea, te va judeca pe tine care, prin[6] litera Legii și circumcizie, ești unul care încalci Legea.28Căci iudeu nu este cel care este iudeu pe din afară, și circumcizie nu este cea pe din afară, în carne,29ci iudeu este cel care este iudeu înăuntru, iar circumcizie este cea a inimii, prin Duhul, nu în litera Legii[7]. Lauda acestuia nu este de la oameni, ci de la Dumnezeu. (De 30:6)