Psalm 104 | English Standard Version

English Standard Version

O Lord My God, You Are Very Great

1 Bless the Lord, O my soul! O Lord my God, you are very great! You are clothed with splendor and majesty, (2Sa 7:22; Job 37:22; Job 40:10; Ps 93:1; Ps 103:1; Ps 103:22)

2Sa 7:22Job 37:22Job 40:10Ps 93:1Ps 103:1Ps 103:22

2 covering yourself with light as with a garment, stretching out the heavens like a tent. (Job 9:8; Isa 40:22) 3 He lays the beams of his chambers on the waters; he makes the clouds his chariot; he rides on the wings of the wind; (2Sa 22:11; Ps 18:10; Ps 104:13; Isa 19:1; Am 9:6)

2Sa 22:11Ps 18:10Ps 104:13Isa 19:1Am 9:6

4 he makes his messengers winds, his ministers a flaming fire. (2Ki 1:10; 2Ki 2:11; Ps 103:21; Ps 148:8; Heb 1:7)

2Ki 1:102Ki 2:11Ps 103:21Ps 148:8Heb 1:7

5 He set the earth on its foundations, so that it should never be moved. (Job 38:4; Ps 24:2; Ps 89:11; Ps 136:6)

Job 38:4Ps 24:2Ps 89:11Ps 136:6

6 You covered it with the deep as with a garment; the waters stood above the mountains. (Ge 7:19) 7 At your rebuke they fled; at the sound of your thunder they took to flight. (Ge 1:9; Ge 8:1; Ge 8:5; Ps 18:15; Ps 48:5; Ps 77:18; Ps 106:9; Mt 8:26)

Ge 1:9Ge 8:1Ge 8:5Ps 18:15Ps 48:5Ps 77:18Ps 106:9Mt 8:26

8 The mountains rose, the valleys sank down to the place that you appointed for them. (Job 38:8; Job 38:10) 9 You set a boundary that they may not pass, so that they might not again cover the earth. (Ge 9:11; Job 26:10) 10 You make springs gush forth in the valleys; they flow between the hills; 11 they give drink to every beast of the field; the wild donkeys quench their thirst. (Ps 104:13) 12 Beside them the birds of the heavens dwell; they sing among the branches. 13 From your lofty abode you water the mountains; the earth is satisfied with the fruit of your work. (De 11:11; Job 5:10; Ps 65:9; Ps 104:3; Ps 147:8; Jer 10:13; Jer 14:22)

De 11:11Job 5:10Ps 65:9Ps 104:3Ps 147:8Jer 10:13Jer 14:22

14 You cause the grass to grow for the livestock and plants for man to cultivate, that he may bring forth food from the earth (Ge 1:11; Ge 1:29; Ge 3:18; Ge 9:3; Job 28:5; Ps 136:25; Ps 147:8; Ps 147:9)

Ge 1:11Ge 1:29Ge 3:18Ge 9:3Job 28:5Ps 136:25Ps 147:8Ps 147:9

15 and wine to gladden the heart of man, oil to make his face shine and bread to strengthen man’s heart. (Ge 18:5; Jud 9:9; Jud 9:13; Ps 23:5; Pr 31:6; Ec 10:19)

Ge 18:5Jud 9:9Jud 9:13Ps 23:5Pr 31:6Ec 10:19

16 The trees of the Lord are watered abundantly, the cedars of Lebanon that he planted. (Nu 24:6; Jud 9:15) 17 In them the birds build their nests; the stork has her home in the fir trees. 18 The high mountains are for the wild goats; the rocks are a refuge for the rock badgers. (Le 11:5; Job 39:1; Pr 30:26) 19 He made the moon to mark the seasons;^[1] the sun knows its time for setting. (Ge 1:14; Le 23:4) 20 You make darkness, and it is night, when all the beasts of the forest creep about. (Isa 45:7) 21 The young lions roar for their prey, seeking their food from God. (Job 38:39) 22 When the sun rises, they steal away and lie down in their dens. (Job 37:8) 23 Man goes out to his work and to his labor until the evening. (Ge 3:19) 24 O Lord, how manifold are your works! In wisdom have you made them all; the earth is full of your creatures. (Pr 3:19) 25 Here is the sea, great and wide, which teems with creatures innumerable, living things both small and great. (Ps 69:34) 26 There go the ships, and Leviathan, which you formed to play in it.^[2] (Job 40:20; Job 41:1) 27 These all look to you, to give them their food in due season. (Job 36:31; Ps 104:14; Ps 145:15) 28 When you give it to them, they gather it up; when you open your hand, they are filled with good things. (Ps 145:16) 29 When you hide your face, they are dismayed; when you take away their breath, they die and return to their dust. (De 31:17; Job 10:9; Job 23:15; Job 34:14; Ps 30:7)

De 31:17Job 10:9Job 23:15Job 34:14Ps 30:7

30 When you send forth your Spirit,^[3] they are created, and you renew the face of the ground. (Job 33:4; Re 21:5) 31 May the glory of the Lord endure forever; may the Lord rejoice in his works, (Ge 1:31; Ps 72:17; Pr 8:31) 32 who looks on the earth and it trembles, who touches the mountains and they smoke! (Ex 19:18; Ps 144:5; Am 9:5; Hab 3:10)

Ex 19:18Ps 144:5Am 9:5Hab 3:10

33 I will sing to the Lord as long as I live; I will sing praise to my God while I have being. (Ps 63:4) 34 May my meditation be pleasing to him, for I rejoice in the Lord. (Job 15:4) 35 Let sinners be consumed from the earth, and let the wicked be no more! Bless the Lord, O my soul! Praise the Lord! (Ps 37:38; Ps 104:1; Ps 105:45; Ps 106:48; Ps 113:9; Ps 150:6)

Ps 37:38Ps 104:1Ps 105:45Ps 106:48Ps 113:9Ps 150:6

Noua Traducere Românească

from Biblica

1 Suflete al meu, binecuvântează‑L pe DOMNUL! DOAMNE, Dumnezeul meu, Tu ești nemărginit de mare! Tu ești îmbrăcat cu splendoare și măreție! 2 Tu Te învelești cu lumina ca și cu o manta; Tu întinzi cerurile ca pe un cort, 3 și pui grinzile odăilor Tale de sus pe ape. Din nori Îți faci car și umbli pe aripile vântului. 4 El îi face pe îngerii Săi duhuri^[1] și pe slujitorii Săi – un foc arzător. 5 Tu ai statornicit pământul pe temeliile lui, ca să nu se clatine niciodată. 6 L‑ai acoperit cu adâncul ca și cu o haină. Apele stăteau pe munți, 7 dar la mustrarea Ta au fugit, la bubuitul tunetului Tău au luat‑o la fugă. 8 S‑au scurs de pe munți, au coborât în văi, în locul pe care l‑ai hotărât pentru ele. 9 Le‑ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă, ca să nu se întoarcă și să acopere pământul. 10 Tu faci să țâșnească izvoarele în albii uscate^[2] și ele curg printre munți. 11 Toate vietățile câmpului se adapă din ele și măgarii sălbatici își potolesc setea acolo. 12 Pe malul lor își fac cuibul păsările cerului care‑și fac auzit glasul din frunziș. 13 Din odăile de sus, Tu uzi munții; pământul se satură de rodul lucrărilor Tale. 14 Tu faci să crească iarbă pentru vite și verdețuri pe care omul să le cultive. Faci să iasă hrană din pământ: 15 vin care înveselește inima omului, ulei care dă strălucire feței și pâine care întărește inima omului. 16 Copacii DOMNULUI sunt bine udați, cedrii Libanului pe care El i‑a sădit. 17 În ei își fac cuibul păsările; barza își are casa în chiparoși. 18 Munții cei înalți sunt ai țapilor sălbatici, iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă.^[3] 19 El a făcut luna să arate vremurile, iar soarele știe când să apună. 20 Tu aduci întunericul și se face noapte; atunci toate vietățile pădurii încep să mișune. 21 Puii de leu rag după pradă, cerându‑și hrana de la Dumnezeu. 22 Când răsare soarele, se adună și se culcă în vizuinile lor. 23 Atunci iese omul la lucrul lui, la munca lui – până seara. 24 Ce multe sunt lucrările Tale, DOAMNE! Pe toate le‑ai făcut cu înțelepciune; pământul este plin de vietățile^[4] Tale. 25 Iată marea cât de încăpătoare și de întinsă este! Acolo mișună vietăți fără număr, viețuitoare mici și mari. 26 Corăbiile o străbat, în ea se joacă Leviatanul^[5], pe care l‑ai întocmit Tu. (Job 3:8; Job 41:1; Ps 74:14; Isa 27:1)

Job 3:8Job 41:1Ps 74:14Isa 27:1

27 Toate nădăjduiesc în Tine ca să le dai hrana la vreme. 28 Când Tu le‑o dai, ele o primesc; când Tu Îți deschizi mâna, ele se satură de bunătăți. 29 Când Îți ascunzi fața, ele se îngrozesc; când le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărână. 30 Când Îți trimiți Duhul^[6], ele sunt create, înnoind astfel fața pământului. 31 Fie ca slava DOMNULUI să rămână pe vecie! DOMNUL să Se bucure de lucrările Sale, 32 El, Care atunci când privește pământul, acesta se cutremură, iar când atinge munții, aceștia fumegă. 33 Voi cânta DOMNULUI cât voi trăi! Voi cânta spre lauda Dumnezeului meu cât voi fi! 34 Fie‑I plăcută cugetarea mea! Eu mă voi bucura în DOMNUL. 35 Să piară păcătoșii de pe pământ, și cei răi să nu mai fie! Suflete al meu, binecuvântează‑L pe DOMNUL! Lăudați‑L pe DOMNUL!^[7]