1Why, O Lord, do you stand far away? Why do you hide yourself in times of trouble? (Ps 9:9; Ps 13:1; Ps 22:1; Ps 22:11; Ps 22:19; Ps 35:22; Ps 38:21)2In arrogance the wicked hotly pursue the poor; let them be caught in the schemes that they have devised. (Ps 7:15)3For the wicked boasts of the desires of his soul, and the one greedy for gain curses[1] and renounces the Lord. (Job 1:5; Job 1:11; Ps 10:13; Ps 94:4; Isa 3:9)4In the pride of his face[2] the wicked does not seek him;[3] all his thoughts are, “There is no God.” (Ps 10:3; Ps 14:1; Ps 53:1)5His ways prosper at all times; your judgments are on high, out of his sight; as for all his foes, he puffs at them. (Ps 12:5; Isa 26:11)6He says in his heart, “I shall not be moved; throughout all generations I shall not meet adversity.” (Ps 10:11; Ps 10:13; Re 18:7)7His mouth is filled with cursing and deceit and oppression; under his tongue are mischief and iniquity. (Job 20:12; Ps 5:5; Ps 6:8; Ps 7:14; Ps 36:3; Ps 55:11; Ps 72:14; Ps 140:3; So 4:11; Ro 3:14)8He sits in ambush in the villages; in hiding places he murders the innocent. His eyes stealthily watch for the helpless; (Ps 17:12; Ps 64:4; Hab 3:14)9he lurks in ambush like a lion in his thicket; he lurks that he may seize the poor; he seizes the poor when he draws him into his net. (Job 38:40; Ps 9:15; Ps 17:12; Ps 59:3; Mic 7:2)10The helpless are crushed, sink down, and fall by his might.11He says in his heart, “God has forgotten, he has hidden his face, he will never see it.” (Job 22:13; Ps 73:11; Ps 94:7; Eze 8:12; Eze 9:9; Zep 1:12)12Arise, O Lord; O God, lift up your hand; forget not the afflicted. (Ps 3:7; Ps 9:12; Ps 9:18; Mic 5:9)13Why does the wicked renounce God and say in his heart, “You will not call to account”? (Ps 9:12; Ps 10:3)14But you do see, for you note mischief and vexation, that you may take it into your hands; to you the helpless commits himself; you have been the helper of the fatherless. (Ps 33:13; Ps 68:5; Ps 146:9; Ho 14:3; 2Ti 1:12; 1Pe 4:19)15Break the arm of the wicked and evildoer; call his wickedness to account till you find none. (Ps 37:17; Ps 37:36; Isa 41:12)16The Lord is king forever and ever; the nations perish from his land. (Ex 15:18; De 8:20; Ps 29:10; Jer 10:10; La 5:19; Da 4:34; Da 6:26; 1Ti 1:17; Re 11:15)17O Lord, you hear the desire of the afflicted; you will strengthen their heart; you will incline your ear (1Ch 29:18)18to do justice to the fatherless and the oppressed, so that man who is of the earth may strike terror no more. (Ps 9:9; Ps 9:19; Ps 17:14; Ps 74:21; Ps 82:3; Isa 1:17; Isa 11:4)
Psalm 10
Noua Traducere Românească
from Biblica1De ce stai departe, DOAMNE, și Te ascunzi în vremuri de lipsă?2Cel rău îl urmărește cu aroganță pe cel sărac, însă ei sunt prinși în planurile pe care le‑a urzit.3Căci cel rău se laudă cu pofta sufletului său, binecuvântându‑l pe cel lacom și disprețuindu‑L pe DOMNUL.4Cel rău, în înfumurarea lui[1], nu caută. Toate gândurile lui sunt: „Nu există Dumnezeu!“5Căile lui sunt prospere întotdeauna; judecățile Tale sunt departe de el; el suflă cu dispreț împotriva tuturor dușmanilor săi.6El zice în inima lui: „Nimic nu mă va clătina de‑a lungul generațiilor, pe mine, care nu sunt în nenorocire!“[2]7Gura îi este plină de blestem, înșelătorii și asuprire; sub limba lui este numai necaz și nelegiuire.8El locuiește în ascunzișurile din preajma așezărilor; îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat; ochii lui stau la pândă după vreun neajutorat.9Pândește din ascunziș ca leul din desiș; pândește să‑l prindă pe cel sărac, să‑l prindă pe cel sărac și să‑l atragă în lațul lui.10Victimele lui sunt zdrobite și se prăbușesc; cad sub puterea lui.11El zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat! Și‑a ascuns fața. În veac nu va vedea!“12Ridică‑Te, DOAMNE Dumnezeule! Ridică‑Ți mâna! Nu‑i uita pe cei săraci!13De ce‑L disprețuiește cel rău pe Dumnezeu? De ce zice în inima lui: „Tu nu ceri socoteală!“?14Tu însă vezi necazul și întristarea; Te uiți, ca să le iei în mâna Ta! Ție Ți se încredințează cel neajutorat; Tu ești ajutorul orfanului.15Zdrobește deci brațul celui rău și al celui nelegiuit; cere‑le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit!16DOMNUL este Împărat în veci de veci! Neamurile vor pieri din țara Lui!17Tu, DOAMNE, asculți dorința celor sărmani; Tu le întărești inima, plecându‑Ți urechea spre ei,18ca să faci dreptate orfanului și celui asuprit, pentru ca omul, care este din țărână, să nu mai insufle groaza.