Judges 21 | English Standard Version

English Standard Version

Wives Provided for the Tribe of Benjamin

1 Now the men of Israel had sworn at Mizpah, “No one of us shall give his daughter in marriage to Benjamin.” (Jud 20:1; Jud 21:18) 2 And the people came to Bethel and sat there till evening before God, and they lifted up their voices and wept bitterly. (Jud 20:18; Jud 20:26; Jud 20:31) 3 And they said, “O Lord, the God of Israel, why has this happened in Israel, that today there should be one tribe lacking in Israel?” 4 And the next day the people rose early and built there an altar and offered burnt offerings and peace offerings. (2Sa 24:25) 5 And the people of Israel said, “Which of all the tribes of Israel did not come up in the assembly to the Lord?” For they had taken a great oath concerning him who did not come up to the Lord to Mizpah, saying, “He shall surely be put to death.” (Jud 5:23) 6 And the people of Israel had compassion for Benjamin their brother and said, “One tribe is cut off from Israel this day. (Jud 21:15) 7 What shall we do for wives for those who are left, since we have sworn by the Lord that we will not give them any of our daughters for wives?” (Jud 21:16) 8 And they said, “What one is there of the tribes of Israel that did not come up to the Lord to Mizpah?” And behold, no one had come to the camp from Jabesh-gilead, to the assembly. (1Sa 11:1; 1Sa 31:11) 9 For when the people were mustered, behold, not one of the inhabitants of Jabesh-gilead was there. (Jud 21:8) 10 So the congregation sent 12,000 of their bravest men there and commanded them, “Go and strike the inhabitants of Jabesh-gilead with the edge of the sword; also the women and the little ones. (Jud 21:5) 11 This is what you shall do: every male and every woman that has lain with a male you shall devote to destruction.” (Nu 31:17) 12 And they found among the inhabitants of Jabesh-gilead 400 young virgins who had not known a man by lying with him, and they brought them to the camp at Shiloh, which is in the land of Canaan. (Jos 18:1) 13 Then the whole congregation sent word to the people of Benjamin who were at the rock of Rimmon and proclaimed peace to them. (De 20:10; Jud 20:47) 14 And Benjamin returned at that time. And they gave them the women whom they had saved alive of the women of Jabesh-gilead, but they were not enough for them. 15 And the people had compassion on Benjamin because the Lord had made a breach in the tribes of Israel. (Jud 21:6) 16 Then the elders of the congregation said, “What shall we do for wives for those who are left, since the women are destroyed out of Benjamin?” (Jud 21:7) 17 And they said, “There must be an inheritance for the survivors of Benjamin, that a tribe not be blotted out from Israel. 18 Yet we cannot give them wives from our daughters.” For the people of Israel had sworn, “Cursed be he who gives a wife to Benjamin.” (Jud 21:1) 19 So they said, “Behold, there is the yearly feast of the Lord at Shiloh, which is north of Bethel, on the east of the highway that goes up from Bethel to Shechem, and south of Lebonah.” (Jud 20:31) 20 And they commanded the people of Benjamin, saying, “Go and lie in ambush in the vineyards 21 and watch. If the daughters of Shiloh come out to dance in the dances, then come out of the vineyards and snatch each man his wife from the daughters of Shiloh, and go to the land of Benjamin. (Ex 15:20; Jud 11:34) 22 And when their fathers or their brothers come to complain to us, we will say to them, ‘Grant them graciously to us, because we did not take for each man of them his wife in battle, neither did you give them to them, else you would now be guilty.’” 23 And the people of Benjamin did so and took their wives, according to their number, from the dancers whom they carried off. Then they went and returned to their inheritance and rebuilt the towns and lived in them. (Jud 20:48) 24 And the people of Israel departed from there at that time, every man to his tribe and family, and they went out from there every man to his inheritance. 25 In those days there was no king in Israel. Everyone did what was right in his own eyes. (Jud 17:6; Jud 18:1; Jud 19:1)

Noua Traducere Românească

from Biblica

Israeliții salvează seminția lui Beniamin

1 Bărbații lui Israel juraseră la Mițpa, zicând: „Niciunul din noi să nu‑și dea fata de soție celor din Beniamin!“ 2 Poporul s‑a dus la Betel și a rămas acolo, în prezența lui Dumnezeu, până seara. Și‑au ridicat glasul, s‑au jelit 3 și au zis: „DOAMNE, Dumnezeul lui Israel, de ce s‑a întâmplat așa ceva în Israel? Să lipsească astăzi o seminție întreagă din Israel?“ 4 A doua zi poporul s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a zidit acolo un altar și a adus arderi‑de‑tot și jertfe de pace^[1]. (Jud 20:26) 5 Apoi fiii lui Israel au zis: „Care dintre semințiile lui Israel nu s‑a suit la adunare, înaintea DOMNULUI?“ Făcuseră un jurământ ferm ca oricine nu se va sui înaintea DOMNULUI, la Mițpa, să fie pedepsit cu moartea. 6 Fiilor lui Israel le părea rău de fratele lor Beniamin și ziceau: „Astăzi a fost nimicită o seminție din Israel! 7 Ce să facem pentru aceia care au rămas fără soții, fiindcă am jurat pe DOMNUL că nu le vom da de soții pe fetele noastre?“ 8 Apoi au zis: „Este vreuna dintre semințiile lui Israel care nu s‑a suit înaintea DOMNULUI, la Mițpa?“ Și iată că niciun bărbat din Iabeșul Ghiladului nu venise la adunare. 9 Au numărat poporul și iată că acolo nu era niciun bărbat dintre locuitorii Iabeșului Ghiladului. 10 Atunci comunitatea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de războinici și le‑a poruncit, zicând: „Duceți‑vă și treceți prin ascuțișul sabiei pe locuitorii din Iabeșul Ghiladului, cu tot cu femei și copii! 11 Iată ce să faceți: să dați spre nimicire^[2] orice bărbat și orice femeie care a cunoscut împreunarea cu un bărbat!“ (Jud 1:17) 12 Au găsit printre locuitorii din Iabeșul Ghiladului patru sute de fete fecioare și le‑au adus în tabără la Șilo, în țara Canaan. 13 Toată comunitatea a trimis mesageri ca să le vorbească fiilor lui Beniamin care se aflau la Stânca lui Rimon și să le vestească pacea. 14 În acea vreme, cei din Beniamin s‑au întors și li s‑au dat de soții dintre acelea care au fost lăsate în viață – dintre femeile din Iabeșul Ghiladului. Totuși, nu erau destule pentru ei. 15 Poporului îi părea rău de Beniamin, căci DOMNUL făcuse o ruptură în semințiile lui Israel. 16 Atunci bătrânii comunității au zis: „Cum să facem rost de soții pentru cei rămași, căci femeile au fost nimicite din Beniamin?“ 17 Apoi au zis: „Să fie o moștenire pentru supraviețuitorii lui Beniamin, ca să nu fie ștearsă o seminție din Israel! 18 Dar noi nu putem să le dăm de soții pe fiicele noastre, căci toți fiii lui Israel au jurat, zicând: «Blestemat este cel ce va da vreo femeie lui Beniamin!»“ 19 După aceea au zis: „Iată că în fiecare an este o sărbătoare a DOMNULUI la Șilo, la nord de Betel, în partea de răsărit a drumului care duce de la Betel la Șehem și la sud de Lebona!“ 20 Apoi le‑au poruncit fiilor lui Beniamin, zicând: „Duceți‑vă și stați la pândă în vii! 21 Urmăriți ce se întâmplă și când le veți vedea pe fetele din Șilo că vor ieși să danseze, să ieșiți din vii și să vă răpiți fiecare câte o soție dintre fetele din Șilo. Apoi să vă duceți în teritoriul lui Beniamin. 22 Dacă părinții sau frații lor vor veni să se plângă la noi, le vom spune: «Arătați bunăvoință față de noi și dați‑ni‑le nouă, căci în luptă n‑am reușit să luăm pradă câte o femeie pentru fiecare om. Dacă ni le dați acum, nu veți fi vinovați de încălcarea jurământului!»“ 23 Fiii lui Beniamin au făcut întocmai: și‑au luat soții după numărul lor dintre dansatoarele pe care le‑au răpit. Apoi au plecat și s‑au întors la moștenirea lor; au zidit din nou cetăți și au locuit în ele. 24 Tot atunci, fiii lui Israel au plecat de acolo, fiecare la seminția și la clanul lui. Și astfel, fiecare om s‑a dus la proprietatea lui. 25 În zilele acelea nu era rege în Israel și fiecare făcea ce era drept în ochii săi.