1The Lord said to Moses, “Depart; go up from here, you and the people whom you have brought up out of the land of Egypt, to the land of which I swore to Abraham, Isaac, and Jacob, saying, ‘To your offspring I will give it.’ (Ge 12:7; Ex 32:7; Ex 32:13)2I will send an angel before you, and I will drive out the Canaanites, the Amorites, the Hittites, the Perizzites, the Hivites, and the Jebusites. (Ex 13:5; Ex 14:19)3Go up to a land flowing with milk and honey; but I will not go up among you, lest I consume you on the way, for you are a stiff-necked people.” (Ex 3:8; Ex 32:9; Ex 32:10; Ex 33:15; Nu 16:21; Nu 16:45)4When the people heard this disastrous word, they mourned, and no one put on his ornaments. (Nu 14:39; Eze 24:17; Eze 24:23; Eze 26:16)5For the Lord had said to Moses, “Say to the people of Israel, ‘You are a stiff-necked people; if for a single moment I should go up among you, I would consume you. So now take off your ornaments, that I may know what to do with you.’” (Ex 32:12; Ex 33:3; Ex 33:4)6Therefore the people of Israel stripped themselves of their ornaments, from Mount Horeb onward.
The Tent of Meeting
7Now Moses used to take the tent and pitch it outside the camp, far off from the camp, and he called it the tent of meeting. And everyone who sought the Lord would go out to the tent of meeting, which was outside the camp. (Ex 29:42; De 4:29; 2Sa 21:1; 1Ch 16:10; Ps 40:16)8Whenever Moses went out to the tent, all the people would rise up, and each would stand at his tent door, and watch Moses until he had gone into the tent. (Nu 16:27)9When Moses entered the tent, the pillar of cloud would descend and stand at the entrance of the tent, and the Lord[1] would speak with Moses. (Ex 13:21)10And when all the people saw the pillar of cloud standing at the entrance of the tent, all the people would rise up and worship, each at his tent door.11Thus the Lord used to speak to Moses face to face, as a man speaks to his friend. When Moses turned again into the camp, his assistant Joshua the son of Nun, a young man, would not depart from the tent. (Ge 32:30; Ex 17:9; Ex 24:13; Ex 32:17; Nu 12:8; De 34:10)
Moses’ Intercession
12Moses said to the Lord, “See, you say to me, ‘Bring up this people,’ but you have not let me know whom you will send with me. Yet you have said, ‘I know you by name, and you have also found favor in my sight.’ (Ex 32:34; Ex 33:17)13Now therefore, if I have found favor in your sight, please show me now your ways, that I may know you in order to find favor in your sight. Consider too that this nation is your people.” (De 9:29; Ps 25:4; Ps 103:7; Joe 2:17)14And he said, “My presence will go with you, and I will give you rest.” (Ex 40:34; De 3:20; Jos 1:5; Jos 21:44; Jos 22:4; Jos 23:1; Ps 95:11; Isa 63:9)15And he said to him, “If your presence will not go with me, do not bring us up from here. (Ex 33:1)16For how shall it be known that I have found favor in your sight, I and your people? Is it not in your going with us, so that we are distinct, I and your people, from every other people on the face of the earth?” (Ex 19:5; Nu 14:14; 1Ki 8:53)17And the Lord said to Moses, “This very thing that you have spoken I will do, for you have found favor in my sight, and I know you by name.” (Ex 33:12)18Moses said, “Please show me your glory.” (Ex 33:20; 1Ti 6:16)19And he said, “I will make all my goodness pass before you and will proclaim before you my name ‘The Lord.’ And I will be gracious to whom I will be gracious, and will show mercy on whom I will show mercy. (Ex 34:5; Ps 31:19; Jer 31:14; Ro 9:15)20But,” he said, “you cannot see my face, for man shall not see me and live.” (Ge 32:30; Ex 24:10; De 5:24; Jud 6:22; Jud 13:22; Isa 6:5; Re 1:17)21And the Lord said, “Behold, there is a place by me where you shall stand on the rock,22and while my glory passes by I will put you in a cleft of the rock, and I will cover you with my hand until I have passed by. (Ps 91:1; Ps 91:4; Isa 2:21)23Then I will take away my hand, and you shall see my back, but my face shall not be seen.” (Ex 33:20; Joh 1:18; 1Ti 6:16; 1Jo 4:12)
Exodus 33
Noua Traducere Românească
from Biblica1DOMNUL i‑a zis lui Moise: „Pleacă din locul acesta împreună cu poporul pe care l‑ai scos din țara Egiptului și suie‑te spre țara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac și lui Iacov, zicând: «Seminței[1] tale i‑o voi da.» (Ga 3:16)2Voi trimite un Înger înaintea ta și îi voi alunga pe canaaniți, pe amoriți, pe hitiți, pe periziți, pe hiviți și pe iebusiți.3Suie‑te deci spre țara în care curge lapte și miere. Dar Eu nu mă voi sui împreună cu tine, ca să nu te mistui pe drum, căci ești un popor cu ceafa tare[2].“4Când[3] poporul a auzit aceste cuvinte aspre, a bocit și niciun om nu și‑a pus podoabele pe el.5Căci DOMNUL îi zisese lui Moise: „Spune‑le fiilor lui Israel: «Voi sunteți un popor cu ceafa tare. Dacă M‑aș sui în mijlocul tău chiar și numai pentru o clipă, te‑aș mistui. Și acum, dă‑ți jos podoabele de pe tine ca să știu ce voi face cu tine.»“6Așadar, fiii lui Israel și‑au scos podoabele la muntele Horeb.
Cortul Întâlnirii
7Moise luase un cort și îl întinsese în afara taberei, la depărtare. El l‑a numit „cortul întâlnirii“[4]. Oricine‑L căuta pe DOMNUL, ieșea la „cortul întâlnirii“, în afara taberei.8Când Moise ieșea afară la cort, tot poporul se ridica în picioare și fiecare stătea la intrarea cortului său, urmărindu‑l cu privirea pe Moise până când acesta intra în cort.9Când Moise intra în cort, stâlpul de nor cobora și se oprea la intrarea cortului, iar Domnul vorbea cu Moise.10Când vedea stâlpul de nor stând la intrarea în cort, tot poporul se ridica și se pleca cu fața la pământ, fiecare la intrarea cortului său.11DOMNUL vorbea cu Moise față în față, așa cum vorbește un om cu prietenul său. Apoi Moise se întorcea în tabără. Însă tânărul lui slujitor, Iosua, fiul lui Nun, nu părăsea cortul.
Moise și slava Domnului
12Moise I‑a zis DOMNULUI: – Vezi, Tu îmi zici: „Condu poporul acesta!“, dar nu‑mi faci cunoscut pe cine vei trimite cu mine, deși mi‑ai zis: „Te cunosc pe nume și ai găsit bunăvoință înaintea Mea[5]!“13Acum, Te rog, dacă am găsit bunăvoință înaintea Ta, descoperă‑mi căile Tale ca să Te cunosc și să continui să găsesc bunăvoință înaintea Ta. Vezi că neamul acesta este poporul Tău.14El i‑a răspuns: – Însăși Prezența Mea va merge și îți voi da odihnă.15Moise I‑a zis: – Dacă nu va merge Însăși Prezența Ta, nu ne lua de aici!16Cum se va ști atunci că eu și poporul Tău am găsit bunăvoință înaintea Ta? Oare nu când mergi Tu cu noi, astfel încât eu și poporul Tău să fim deosebiți de orice alt popor de pe fața pământului?17DOMNUL i‑a răspuns lui Moise: – Voi face și ceea ce tocmai ai cerut, căci ai găsit bunăvoință înaintea Mea și te cunosc pe nume.18Moise I‑a zis: – Te rog, arată‑mi slava Ta.19El i‑a răspuns: – Voi face să treacă prin fața ta toată bunătatea Mea și voi proclama înaintea ta Numele de „DOMNUL“. Eu Mă voi îndura de cel ce vreau să Mă îndur și voi avea milă de cel ce vreau să am milă.20Apoi a zis: – Fața însă nu Mi‑o poți vedea, căci omul nu poate să Mă vadă și să mai trăiască.21DOMNUL a zis: – Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă.22Când va trece slava Mea, te voi pune într‑o cavernă a stâncii și te voi acoperi cu palma Mea în timp ce voi trece.23Apoi Îmi voi retrage palma și Mă vei vedea din spate. Fața Mea însă nu poate fi văzută.