1Then Moses and the people of Israel sang this song to the Lord, saying, “I will sing to the Lord, for he has triumphed gloriously; the horse and his rider[1] he has thrown into the sea. (Ex 15:21; Jud 5:1; 2Sa 22:1; Ps 106:12)2The Lord is my strength and my song, and he has become my salvation; this is my God, and I will praise him, my father’s God, and I will exalt him. (Ex 3:6; Ex 3:15; De 10:21; 2Sa 22:47; Ps 18:1; Ps 18:46; Ps 34:3; Ps 59:17; Ps 99:5; Ps 99:9; Ps 109:1; Ps 118:14; Ps 118:28; Ps 140:7; Ps 145:1; Isa 12:2; Isa 25:1; Hab 3:18)3The Lord is a man of war; the Lord is his name. (Ex 3:15; Ex 6:3; Ps 24:8; Ps 83:18; Isa 42:8; Mal 3:6; Re 19:11)4“Pharaoh’s chariots and his host he cast into the sea, and his chosen officers were sunk in the Red Sea. (Ex 14:7; Ex 14:28)5The floods covered them; they went down into the depths like a stone. (Ex 14:28; Ex 15:10; Ne 9:11)6Your right hand, O Lord, glorious in power, your right hand, O Lord, shatters the enemy. (Ex 15:12; Ps 2:9; Ps 118:15; Isa 51:9; Re 2:27)7In the greatness of your majesty you overthrow your adversaries; you send out your fury; it consumes them like stubble. (De 33:26; Isa 5:24; Isa 47:14; Mal 4:1)8At the blast of your nostrils the waters piled up; the floods stood up in a heap; the deeps congealed in the heart of the sea. (Ex 14:21; Jos 3:16; 2Sa 22:16; Job 4:9; Ps 18:15; Ps 78:13; Hab 3:10; 2Th 2:8)9The enemy said, ‘I will pursue, I will overtake, I will divide the spoil, my desire shall have its fill of them. I will draw my sword; my hand shall destroy them.’ (Ge 49:27; Ex 14:9; Jud 5:30; Isa 53:12; Lu 11:22)10You blew with your wind; the sea covered them; they sank like lead in the mighty waters. (Ex 14:21; Ex 14:28; Ex 15:5; Isa 11:15; Isa 40:24)11“Who is like you, O Lord, among the gods? Who is like you, majestic in holiness, awesome in glorious deeds, doing wonders? (De 3:24; 1Sa 2:2; 2Sa 7:22; 1Ki 8:23; 2Ch 6:14; Ps 77:14; Isa 6:3; Jer 10:6; Re 4:8)12You stretched out your right hand; the earth swallowed them. (Ex 15:6)13“You have led in your steadfast love the people whom you have redeemed; you have guided them by your strength to your holy abode. (Ps 77:15; Ps 77:20; Ps 78:54)14The peoples have heard; they tremble; pangs have seized the inhabitants of Philistia. (Nu 14:14; De 2:25; Jos 2:9; Jos 9:24)15Now are the chiefs of Edom dismayed; trembling seizes the leaders of Moab; all the inhabitants of Canaan have melted away. (Nu 22:3; De 2:4; Jos 2:9; Jos 2:11; Jos 2:24; Jos 5:1)16Terror and dread fall upon them; because of the greatness of your arm, they are still as a stone, till your people, O Lord, pass by, till the people pass by whom you have purchased. (De 2:25; De 11:25; 1Sa 25:37; Ps 74:2; 1Pe 2:9)17You will bring them in and plant them on your own mountain, the place, O Lord, which you have made for your abode, the sanctuary, O Lord, which your hands have established. (Ps 44:2; Ps 78:54; Ps 80:8; Ps 132:13; Jer 32:41)18The Lord will reign forever and ever.” (Ps 10:16; Ps 29:10; Ps 45:6; Ps 146:10; Re 11:15)19For when the horses of Pharaoh with his chariots and his horsemen went into the sea, the Lord brought back the waters of the sea upon them, but the people of Israel walked on dry ground in the midst of the sea. (Ex 14:23; Ex 14:28)20Then Miriam the prophetess, the sister of Aaron, took a tambourine in her hand, and all the women went out after her with tambourines and dancing. (Ex 2:4; Nu 26:59; Jud 4:4; Jud 11:34; 1Sa 18:6; 2Ki 22:14; Ne 6:14; Ps 68:25; Ps 149:3; Ps 150:4; Mic 6:4; Lu 2:36)21And Miriam sang to them: “Sing to the Lord, for he has triumphed gloriously; the horse and his rider he has thrown into the sea.” (Ex 15:1)
Bitter Water Made Sweet
22Then Moses made Israel set out from the Red Sea, and they went into the wilderness of Shur. They went three days in the wilderness and found no water. (Ge 16:7; Ge 25:18; 1Sa 15:7)23When they came to Marah, they could not drink the water of Marah because it was bitter; therefore it was named Marah.[2] (Ru 1:20)24And the people grumbled against Moses, saying, “What shall we drink?” (Ex 16:2; Ex 17:3)25And he cried to the Lord, and the Lord showed him a log,[3] and he threw it into the water, and the water became sweet. There the Lord[4] made for them a statute and a rule, and there he tested them, (Ex 14:10; Ex 16:4; Ex 17:4; De 8:2; De 8:16; Jud 2:22; Jud 3:1; Jud 3:4; 2Ki 2:21; 2Ki 4:41; Ps 66:10)26saying, “If you will diligently listen to the voice of the Lord your God, and do that which is right in his eyes, and give ear to his commandments and keep all his statutes, I will put none of the diseases on you that I put on the Egyptians, for I am the Lord, your healer.” (Ex 23:25; Le 26:3; De 7:12; De 28:27; De 28:60; Ps 103:3; Ps 147:3; Ho 6:1)27Then they came to Elim, where there were twelve springs of water and seventy palm trees, and they encamped there by the water. (Nu 33:9)
1Atunci Moise și fiii lui Israel au cântat această cântare DOMNULUI. Ei au zis: „Voi cânta DOMNULUI, căci S‑a înălțat cu multă slavă. I‑a năpustit în mare pe cal și pe călăreț.2DOMNUL[1] este puterea și cântarea mea, El a devenit izbăvirea mea; Acesta este Dumnezeul meu și Îl voi lăuda, este Dumnezeul tatălui meu și Îl voi înălța. (Ex 17:16)3DOMNUL este un războinic; Numele Lui este DOMNUL.4El a aruncat în mare carele lui Faraon și armata lui. Căpeteniile lui alese s‑au înecat în Marea Roșie[2]. (Ex 10:19)5Ape adânci i‑au acoperit; au coborât în adâncuri ca o piatră.6Dreapta Ta, DOAMNE, este măreață în putere, dreapta Ta, DOAMNE, l‑a zdrobit pe dușman.7Cu măreția maiestății Tale i‑ai doborât pe cei ce s‑au ridicat împotriva Ta, Ți‑ai dezlănțuit mânia care i‑a mistuit ca pe o miriște.8La suflarea nărilor Tale apele s‑au adunat, puhoaiele de ape s‑au ridicat ca un zid, adâncurile s‑au închegat în inima mării.9Dușmanul își zicea: «Îi voi urmări, îi voi ajunge. Voi împărți prada; îmi voi împlini dorința cu privire la ei. Îmi voi scoate sabia și mâna mea va pune stăpânire pe ei.»10Însă când Tu ai suflat cu suflarea Ta, marea i‑a acoperit. S‑au afundat ca plumbul în apele mărețe.11Cine este ca Tine dintre dumnezei, DOAMNE? Cine este ca Tine, glorios în sfințenie, de temut în cântări de laudă și înfăptuitor de minuni?12Ți‑ai întins mâna dreaptă, și pământul i‑a înghițit.13Prin îndurarea[3] Ta ai condus poporul pe care l‑ai răscumpărat; prin puterea Ta l‑ai călăuzit spre Locuința Ta cea sfântă[4]. (Jer 7:12)14Popoarele vor auzi și vor tremura; îi va apuca groaza pe locuitorii Filistiei.15Atunci căpeteniile Edomului se vor îngrozi; un cutremur îi va cuprinde pe conducătorii Moabului. Toți locuitorii Canaanului se vor topi de spaimă.16Spaima și groaza vor cădea peste ei. Din cauza măreției brațului Tău, vor amuți ca o piatră, până va trece poporul Tău, DOAMNE, până va trece poporul pe care l‑ai câștigat.[5]17Tu îi vei aduce și‑i vei sădi pe muntele moștenirii Tale, Locul șederii Tale pe care Tu, DOAMNE, l‑ai făcut, Sfântul Lăcaș, Stăpâne, pe care mâinile Tale l‑au întemeiat.18DOMNUL va domni în veci de veci!“19Când caii, carele și călăreții[6] lui Faraon au intrat în mare, DOMNUL a adus înapoi apele mării peste ei. Însă fiii lui Israel au mers pe pământ uscat prin mijlocul mării.20Apoi Miriam, profetesa, sora lui Aaron, a luat o tamburină în mână și toate femeile au ieșit după ea având tamburine și dansând.21Miriam le cânta: „Cântați DOMNULUI, căci S‑a înălțat cu multă slavă. I‑a năpustit în mare pe cal și pe călăreț.“
Apele de la Mara și Elim
22După aceea, Moise l‑a condus pe Israel în călătorie de la Marea Roșie și au ieșit înspre pustia Șur. Ei au mers trei zile prin pustie, fără să găsească apă.23Au ajuns la Mara, dar n‑au putut să bea apă din Mara pentru că era amară. De aceea i s‑a pus numele Mara[7].24Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?“25El a strigat către DOMNUL, și DOMNUL i‑a arătat un copac. Moise a aruncat copacul în apă, și apa s‑a făcut dulce. Acolo i‑a dat DOMNUL hotărâri și porunci și acolo l‑a pus la încercare[8].26El a zis: „Dacă vei asculta cu atenție glasul DOMNULUI, Dumnezeul tău, dacă vei face ce este drept în ochii Lui, dacă vei lua aminte la poruncile Lui și vei păzi toate hotărârile Lui, nu voi aduce peste tine niciuna din bolile pe care le‑am adus peste egipteni. Căci Eu sunt DOMNUL, Care te vindecă.“27Au ajuns la Elim, unde se găseau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de palmieri. Ei și‑au așezat tabăra acolo, lângă ape.