1Now concerning the matters about which you wrote: “It is good for a man not to have sexual relations with a woman.” (1Co 7:8; 1Co 7:26)2But because of the temptation to sexual immorality, each man should have his own wife and each woman her own husband.3The husband should give to his wife her conjugal rights, and likewise the wife to her husband. (Ex 21:10)4For the wife does not have authority over her own body, but the husband does. Likewise the husband does not have authority over his own body, but the wife does.5Do not deprive one another, except perhaps by agreement for a limited time, that you may devote yourselves to prayer; but then come together again, so that Satan may not tempt you because of your lack of self-control. (Ex 19:15; 1Sa 21:4; Ec 3:5; Zec 12:12; 1Th 3:5)6Now as a concession, not a command, I say this.[1] (1Co 7:10; 1Co 7:12; 1Co 7:25; 1Co 7:40; 2Co 8:8)7I wish that all were as I myself am. But each has his own gift from God, one of one kind and one of another. (Mt 19:11; Ac 26:29; Ro 12:6; 1Co 7:8; 1Co 9:5; 1Co 12:4; 1Co 12:11; 1Pe 4:10)8To the unmarried and the widows I say that it is good for them to remain single, as I am. (1Co 7:1; 1Co 7:7; 1Co 7:26)9But if they cannot exercise self-control, they should marry. For it is better to marry than to burn with passion. (1Ti 5:14)10To the married I give this charge (not I, but the Lord): the wife should not separate from her husband (Mal 2:16; Mt 5:32; 1Co 7:6)11(but if she does, she should remain unmarried or else be reconciled to her husband), and the husband should not divorce his wife. (Mr 10:12; 1Co 7:10)12To the rest I say (I, not the Lord) that if any brother has a wife who is an unbeliever, and she consents to live with him, he should not divorce her.13If any woman has a husband who is an unbeliever, and he consents to live with her, she should not divorce him.14For the unbelieving husband is made holy because of his wife, and the unbelieving wife is made holy because of her husband. Otherwise your children would be unclean, but as it is, they are holy. (Ezr 9:2; Mal 2:15)15But if the unbelieving partner separates, let it be so. In such cases the brother or sister is not enslaved. God has called you[2] to peace. (Ro 14:19; Col 3:15)16For how do you know, wife, whether you will save your husband? Or how do you know, husband, whether you will save your wife? (Ro 11:14; 1Pe 3:1)
Live as You Are Called
17Only let each person lead the life[3] that the Lord has assigned to him, and to which God has called him. This is my rule in all the churches. (Ro 12:3; 1Co 4:17; 2Co 8:18; 2Co 11:28)18Was anyone at the time of his call already circumcised? Let him not seek to remove the marks of circumcision. Was anyone at the time of his call uncircumcised? Let him not seek circumcision. (Ac 15:1; Ac 15:5; Ac 15:19; Ac 15:24; Ac 15:28; Ga 5:2)19For neither circumcision counts for anything nor uncircumcision, but keeping the commandments of God. (Ga 3:28; Ga 5:6; Ga 6:15; Col 3:11; 1Jo 2:3)20Each one should remain in the condition in which he was called. (1Co 7:24)21Were you a bondservant[4] when called? Do not be concerned about it. (But if you can gain your freedom, avail yourself of the opportunity.)22For he who was called in the Lord as a bondservant is a freedman of the Lord. Likewise he who was free when called is a bondservant of Christ. (Joh 8:36; 1Co 9:21; Col 3:24; Phm 1:16; 1Pe 2:16)23You were bought with a price; do not become bondservants of men. (Le 25:42; Le 25:55; 1Co 6:20)24So, brothers,[5] in whatever condition each was called, there let him remain with God. (1Co 7:20)
The Unmarried and the Widowed
25Now concerning[6] the betrothed,[7] I have no command from the Lord, but I give my judgment as one who by the Lord’s mercy is trustworthy. (1Co 4:2; 1Co 7:6; 2Co 4:1; 1Ti 1:13; 1Ti 1:16)26I think that in view of the present[8] distress it is good for a person to remain as he is. (1Co 7:1; 1Co 7:8)27Are you bound to a wife? Do not seek to be free. Are you free from a wife? Do not seek a wife.28But if you do marry, you have not sinned, and if a betrothed woman[9] marries, she has not sinned. Yet those who marry will have worldly troubles, and I would spare you that.29This is what I mean, brothers: the appointed time has grown very short. From now on, let those who have wives live as though they had none, (Ro 13:11)30and those who mourn as though they were not mourning, and those who rejoice as though they were not rejoicing, and those who buy as though they had no goods, (2Co 6:10)31and those who deal with the world as though they had no dealings with it. For the present form of this world is passing away. (Ps 39:6; Jas 1:10; 1Pe 1:24; 1Pe 4:7; 1Jo 2:17)32I want you to be free from anxieties. The unmarried man is anxious about the things of the Lord, how to please the Lord. (Mt 6:25; Lu 10:41; 1Ti 5:5)33But the married man is anxious about worldly things, how to please his wife,34and his interests are divided. And the unmarried or betrothed woman is anxious about the things of the Lord, how to be holy in body and spirit. But the married woman is anxious about worldly things, how to please her husband.35I say this for your own benefit, not to lay any restraint upon you, but to promote good order and to secure your undivided devotion to the Lord. (Pr 22:25)36If anyone thinks that he is not behaving properly toward his betrothed,[10] if his[11] passions are strong, and it has to be, let him do as he wishes: let them marry—it is no sin.37But whoever is firmly established in his heart, being under no necessity but having his desire under control, and has determined this in his heart, to keep her as his betrothed, he will do well.38So then he who marries his betrothed does well, and he who refrains from marriage will do even better. (Heb 13:4)39A wife is bound to her husband as long as he lives. But if her husband dies, she is free to be married to whom she wishes, only in the Lord. (Ro 7:2; 2Co 6:14)40Yet in my judgment she is happier if she remains as she is. And I think that I too have the Spirit of God. (Ac 15:28; 1Co 7:6)
1Acum, cu privire la lucrurile pe care le‑ați scris, „este bine pentru un om să nu se atingă de femeie“[1],2totuși, având în vedere cazurile de curvie, fiecare[2] soț s‑o aibă[3] pe propria sa soție, și fiecare soție să‑l aibă pe propriul său soț. (1Co 5:1)3Soțul să‑și împlinească datoria față de soție și, de asemenea, și soția față de soț.4Soția nu este stăpână pe propriul său trup, ci soțul. Tot astfel, soțul nu este stăpân pe propriul său trup, ci soția.5Să nu vă lipsiți unul de altul, decât prin înțelegere, pentru o vreme, pentru a vă dedica postului și rugăciunii, iar apoi să fiți din nou împreună, ca să nu vă ispitească Satan[4] din cauza nestăpânirii voastre. (1Co 5:5)6Însă lucrul acesta îl spun ca pe o îngăduință, nu ca pe o poruncă.7Eu doresc ca toți oamenii să fie așa cum sunt eu, însă fiecare are propriul dar de la Dumnezeu, unii de un fel, alții de alt fel.8Celor necăsătoriți și văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână așa cum sunt eu.9Dar, dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă de dorință.10Celor căsătoriți le poruncesc – nu eu, ci Domnul – ca soția să nu se despartă de soțul ei11(dar dacă s‑a despărțit deja, atunci să rămână necăsătorită sau să se împace cu soțul ei), iar soțul să nu divorțeze de soția lui.12Celorlalți vă spun eu, nu Domnul: dacă un frate are o soție necredincioasă și ea încuviințează să rămână cu el, să nu divorțeze de ea,13iar dacă o femeie are soțul necredincios și el încuviințează să rămână cu ea, să nu divorțeze de soțul ei.14Căci soțul necredincios este sfințit[5] prin soția lui, iar soția necredincioasă este sfințită prin fratele; altfel, copiii voștri ar fi necurați, dar acum sunt sfinți.15Însă, dacă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de situații, fratele sau sora nu sunt legați. Dumnezeu v‑a chemat la pace.16Căci ce știi tu, soție, dacă‑ți vei mântui soțul? Sau ce știi tu, soțule, dacă‑ți vei mântui soția?17Fiecare să umble așa cum i‑a încredințat Domnul, așa cum l‑a chemat Dumnezeu. Așa dau îndrumări în toate bisericile.18Era cineva circumcis atunci când a fost chemat? Să nu devină necircumcis! Era cineva necircumcis când a fost chemat? Să nu se circumcidă!19Circumcizia nu este nimic și necircumcizia nu este nimic, ci ascultarea de poruncile lui Dumnezeu este importantă.20Fiecare să rămână în chemarea la care a fost chemat.21Erai sclav când ai fost chemat? Nu te neliniști! Însă, dacă poți să ajungi liber, folosește acea ocazie!22Căci sclavul chemat în Domnul este omul liber al Domnului. Tot astfel, cel care era liber când a fost chemat este sclavul lui Cristos.23Voi ați fost cumpărați cu un preț; nu deveniți sclavi ai oamenilor!24Fiecare, fraților, să rămână lângă Dumnezeu așa cum era când a fost chemat!
Cei necăsătoriți, cei căsătoriți și văduvele
25Cu privire la fecioare, n‑am nicio poruncă de la Domnul, dar îmi spun părerea, ca unul care, prin mila Domnului, este vrednic de încredere.26Eu cred că, din cauza necazului din prezent, este bine pentru om să rămână așa cum este.27Ești legat de o soție? Nu căuta despărțirea! Nu ești legat de o soție? Nu căuta soție!28Însă, dacă te căsătorești, nu păcătuiești. Iar dacă o fecioară se căsătorește, nu păcătuiește. Însă aceștia vor avea necazuri pământești, iar eu încerc să vă feresc de ele.29Fraților, ceea ce vreau să spun este că vremea s‑a scurtat. De acum, cei ce au soții să fie ca și cum n‑ar avea soții;30cei ce plâng, ca și cum n‑ar plânge; cei ce se bucură, ca și cum nu s‑ar bucura; cei ce cumpără, ca și cum n‑ar deține;31iar cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s‑ar folosi de ea pe deplin, căci chipul acestei lumi trece.32Eu doresc să fiți fără griji. Cel necăsătorit este preocupat de lucrurile Domnului, de cum anume să‑I placă Domnului.33Dar cel căsătorit este preocupat de lucrurile lumii, de cum anume să‑i placă soției,34astfel că el este împărțit. Femeia necăsătorită și fecioara sunt preocupate de lucrurile Domnului, ca să fie sfinte atât în trup, cât și în duh. Dar cea căsătorită este preocupată de lucrurile lumii, de cum să‑i placă soțului.35Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să arunc asupra voastră un laț, ci pentru ceea ce este frumos și ca să stați la dispoziția Domnului fără grijă.36Însă dacă cineva crede că se poartă rușinos față de fecioara lui[6], dacă ea a trecut de floarea vârstei[7], iar el simte că este dator să procedeze astfel, să facă ceea ce dorește – nu păcătuiește; căsătorească‑se!37Dar cine rămâne ferm în inima lui și nu este nevoit, ci are control asupra propriei voințe și a hotărât în inima lui să‑și păstreze fecioara, bine face.38Așadar, cel ce‑și căsătorește fecioara bine face, iar cel ce n‑o căsătorește mai bine face.39O femeie este legată de soțul ei atât timp cât trăiește acesta, dar, dacă soțul ei adoarme[8], ea este liberă să se căsătorească cu cine dorește, numai în Domnul.40Însă, după părerea mea, ar fi mult mai fericită dacă ar rămâne așa cum este. Și cred că și eu am Duhul lui Dumnezeu.