1Ein MASKIL von Etan, dem Esrachiter.2Die Güte des HERRN will ich für immer besingen, Generation um Generation soll mein Mund von deiner Treue erzählen!3Ja, ich sage: »Auf ewig aufgerichtet ist deine Güte, unerschütterlich wie die Himmel, so lässt du deine Treue feststehen!«4Mit ihm, den ich erwählt habe, habe ich einen Bund geschlossen; meinem Diener David habe ich geschworen:5Deinen Nachkommen will ich auf ewig Bestand geben, ja, deinen Thron will ich aufrichten von Generation zu Generation. SELAH!6Ja, die Himmel loben deine Wundertaten, HERR, und deine Treue in der Gemeinde derer, die dir geweiht sind.7Denn wer in den Wolken ist mit dir zu vergleichen, HERR? Und wer unter den Göttersöhnen gleicht dem HERRN?8Gewaltig ist Gott in der Ratsversammlung der Heiligen, erhaben und ehrfurchtgebietend ist er über allen, die um ihn herum sind.9HERR, Gott, der die Heere befehligt, wer ist dir gleich? Mächtig bist du, JAH, und deine Treue umgibt dich.10Du herrschst über das tosende Meer, wenn seine Wellen sich aufbäumen, bringst du sie zum Schweigen.11RAHAB hast du durchbohrt und zu Boden getreten, mit deiner großen Kraft hast du deine Feinde in die Flucht geschlagen.12Dein ist ja der Himmel und dein auch die Erde, den Erdkreis und alles, was ihn erfüllt, das hast du gegründet.13Den Norden und den Süden hast du erschaffen, Tabor und Hermon jubeln über deinen Namen.14Du besitzt Kraft und Macht. Stark ist deine Hand, deine Rechte ist erhoben.15Dein Thron gründet sich auf Gerechtigkeit und Recht, Güte und Treue gehen vor dir her.16Glücklich zu preisen ist das Volk, das jubeln kann, HERR, sie leben im Licht deiner Gegenwart!17In deinem Namen jubeln sie den ganzen Tag und durch deine Gerechtigkeit werden sie erhöht.18Denn ihre Ehre und Macht – das bist du, ja, nach deinem Willen sind wir stark.19Denn unser Schild gehört dem HERRN, ja, dem Heiligen Israels gehört unser König.20Einst hast du in einer Vision gesprochen zu deinen Freunden und hast gesagt: »Hilfe bringe ich durch einen jungen Mann, einen Auserwählten erhöhte ich aus dem Volk.21Ich habe David gefunden, meinen Diener, mit meinem heiligen Öl habe ich ihn gesalbt.22So soll meine Hand ihn festhalten, ja, mein Arm soll ihn stärken!23Kein Feind soll ihm schaden können und kein Verbrecher wird ihn bezwingen!24Vor seinen Augen will ich die zerschlagen, die ihn bedrängen, und die niederschlagen, die ihn hassen.25Ja, meine Treue und meine Güte sind bei ihm, und durch meinen Namen erhebt sich seine Macht.26Seine Hand lege ich auf das Meer, ja, seine rechte Hand auf die Ströme.27Er wird zu mir sagen: ›Mein Vater bist du! Mein Gott, der Fels, von dem meine Rettung kommt!‹28Ich wiederum mache ihn zu meinem Erstgeborenen, zum Höchsten über die Könige der Erde.29Auf ewig will ich ihm meine Güte bewahren, ja, mein Bund mit ihm bleibt bestehen.30Seine Nachkommenschaft will ich für immer erhalten, seinen Thron, solange der Himmel besteht.31Doch wenn seine Nachkommen meine Weisung verlassen und ihr Leben nicht mehr nach meinen Geboten führen,32wenn sie meine Ordnungen entweihen und sich nicht an meine Anweisungen halten,33dann strafe ich ihr Vergehen mit dem Stock und ihre Schuld mit Schlägen.34Doch nehme ich meine Güte nicht von ihm fort und lasse nicht ab von meiner Treue zu ihm.35Meinen Bund werde ich nicht entweihen und meine Zusagen werde ich nicht zurücknehmen.36Dieses Eine habe ich geschworen bei meiner Heiligkeit. Könnte ich David gegenüber lügen?37Seine Nachkommen werden auf ewig bleiben, ja, sein Thron wird vor mir sein, solange die Sonne besteht.38Wie der Mond wird er auf ewig bleiben, wie dieser treue Zeuge über den Wolken.« SELAH!39Doch du hast ihn verworfen und von dir gestoßen. Schwer liegt dein Zorn auf dem, den du gesalbt hast.40Du hast den Bund mit deinem Diener widerrufen und seine Krone entweiht und auf den Boden geworfen.41Eingerissen hast du alle seine Stadtmauern, hast seine Festungen in Trümmer gelegt.42Ausgeplündert haben ihn alle, die auf dem Weg vorbeikamen, er wurde zum Hohn für seine Nachbarvölker.43Die rechte Hand seiner Feinde hast du hoch erhoben, hast Freude bereitet allen seinen Feinden.44Wirklich, du hast seinem Schwert die Spitze abgebrochen, im Krieg gabst du ihm nicht den Sieg.45Seinem Glanz machtest du ein Ende, ja, du hast seinen Thron zu Boden gestoßen.46Du hast die Zeit seiner Jugend verkürzt und ihn mit Schande bedeckt. SELAH!47Wie lange noch, HERR? Willst du dich für immer verborgen halten? Soll dein Zorn brennen wie das Feuer?48Denke doch an mich: Was ist schon mein Leben? Wie zerbrechlich hast du doch alle Menschen erschaffen!49Gibt es auch nur einen jungen Menschen, der den Tod nicht sehen wird und der sein Leben vor dem Totenreich bewahren könnte? SELAH!50Wo sind jetzt die Zeichen deiner Güte, die du früher gezeigt hast, Herr? Hast du sie nicht David in deiner Treue versprochen?51Denke doch daran, welche Schmach deine Diener tragen, Herr! Ja, das, was alle Völker sagen, habe ich mir zu Herzen genommen.52So verhöhnen deine Feinde dich, HERR! Ja, die Spuren deines Gesalbten bedecken sie mit Hohn.53Gepriesen sei der HERR in Ewigkeit! Amen! Ja, Amen!
1Voi cânta mereu îndurările DOMNULUI, din generație în generație voi face cunoscută credincioșia Ta cu gura mea.[1] (Ps 32,1)2Căci zic: „Îndurarea Ta are temelii veșnice și în ceruri Ți‑ai întărit credincioșia!“3„Am încheiat un legământ cu alesul Meu și i‑am jurat robului Meu David, zicând:4«Îți voi întări sămânța[2] pe vecie și voi statornici tronul tău din generație în generație.»“ Selah5Cerurile laudă minunile Tale, DOAMNE, precum și credincioșia Ta în adunarea sfinților.6Căci cine, printre nori, se poate asemăna cu DOMNUL? Este cineva ca DOMNUL printre fiii lui Dumnezeu[3]? (Ps 29,1)7Dumnezeu insuflă groază în marea adunare a sfinților și este de temut pentru cei din preajma Lui.8DOAMNE, Dumnezeu al Oștirilor[4], cine este puternic ca Tine, DOAMNE[5]? Credincioșia Ta Te înconjoară! (Ps 94,7; Ps 94,12)9Tu stăpânești mândria mării; când i se ridică valurile, Tu i le liniștești.10Tu ai zdrobit Rahabul[6] ca pe un om ucis; cu brațul Tău puternic i‑ai împrăștiat pe dușmanii Tăi. (Jes 30,7)11Cerurile sunt ale Tale, așa cum tot al Tău este și pământul; Tu ai întemeiat lumea cu tot ce cuprinde ea!12Tu ai creat nordul și sudul[7]. Taborul și Hermonul strigă de bucurie la auzirea Numelui Tău.13Brațul Tău este tare, mâna Ta este puternică, dreapta Ta este înălțată.14Dreptatea și judecata sunt temelia tronului Tău; îndurarea și credincioșia merg înaintea Ta.15Ferice de poporul care cunoaște strigătul de bucurie! DOAMNE, ei vor umbla în lumina feței Tale!16Ei se vor bucura de Numele Tău toată ziua și se vor lăuda cu dreptatea Ta.17Căci măreția tăriei lor ești Tu și prin bunăvoința Ta ne înalți cornul[8]. (Ps 18,2)18Căci scutul nostru este al DOMNULUI, și împăratul nostru este al Sfântului lui Israel!19Atunci ai vorbit printr‑o vedenie și le‑ai zis credincioșilor Tăi: „I‑am dat ajutor unui viteaz, am ridicat din popor pe unul ales.20L‑am găsit pe robul Meu David și l‑am uns cu untdelemnul Meu cel sfânt.21Mâna Mea îl va sprijini; da, brațul Meu îl va întări.22Dușmanul nu‑i va pretinde și nelegiuitul nu‑l va înjosi.23Îi voi zdrobi pe vrăjmașii lui dinaintea lui și‑i voi lovi pe cei ce‑l urăsc.24Credincioșia și îndurarea Mea îl vor însoți; cornul îi va fi înălțat prin Numele Meu.25Voi da în mâna lui marea și în dreapta lui râurile.26El Îmi va zice: «Tatăl meu, Dumnezeul meu, Stânca izbăvirii mele!»27Eu îl voi face întâi născut, cel mai înălțat dintre regii pământului.28Îi voi păstra îndurarea Mea pe vecie, iar legământul Meu cu el va fi trainic.29Îi voi întări sămânța[9] pe veci și voi întări tronul lui cât vor dăinui cerurile. (Ps 89,4)30Dacă fiii lui vor părăsi Legea Mea și nu vor umbla după judecățile Mele,31dacă vor desconsidera hotărârile Mele și nu vor păzi poruncile Mele,32atunci le voi pedepsi fărădelegea cu toiagul, iar nelegiuirea cu lovituri.33Nu‑Mi voi îndepărta însă îndurarea de la el și nu‑Mi voi trăda credincioșia.34Nu‑Mi voi desconsidera legământul și nu voi schimba ce Mi‑a ieșit de pe buze.35Odată ce am jurat pe sfințenia Mea, nu‑l voi minți pe David!36Veșnică‑i va fi sămânța[10], iar tronul lui va dăinui cât va fi soarele înaintea Mea; (Ps 89,4)37va fi întărit pe veci precum luna, martorul cel credincios de printre nori.“ Selah38Dar Tu l‑ai respins, l‑ai îndepărtat, Te‑ai mâniat pe unsul Tău.39Ai desconsiderat legământul cu robul Tău, i‑ai întinat coroana în țărână,40i‑ai dărâmat toate zidurile, i‑ai prefăcut fortificațiile în ruine,41l‑au jefuit toți trecătorii și a ajuns de disprețul vecinilor.42Ai înălțat dreapta vrăjmașilor lui și i‑ai înveselit pe toți dușmanii lui.43De asemenea, ai făcut ca tăișul sabiei lui să dea înapoi și nu l‑ai sprijinit în luptă.44I‑ai pus capăt strălucirii, iar tronul i l‑ai azvârlit la pământ.45I‑ai scurtat zilele tinereții sale și l‑ai acoperit cu rușine. Selah46DOAMNE, până când? Vei sta ascuns pentru totdeauna? Până când va mai arde mânia Ta ca un foc?47Adu‑mi aminte ce este lungimea vieții! Pentru ce deșertăciune i‑ai creat pe toți fiii omului?48Este oare vreun om care să poată trăi și să nu vadă moartea sau care să‑și scape sufletul din mâna Locuinței Morților? Selah49Stăpâne, unde sunt îndurările Tale de la început, pe care, în credincioșia Ta, i le‑ai jurat lui David?50Stăpâne, adu‑Ți aminte de disprețul împotriva robilor Tăi, pe care îl port în piept din partea multor popoare,51disprețul cu care m‑au disprețuit dușmanii Tăi, DOAMNE, cu care au disprețuit pașii unsului Tău!52Binecuvântat să fie DOMNUL în veci! Amin! Amin!