1Ein Lied. Ein Gotteslied von der Familie Korach. Für den Musiker. Auf die MACHALAT-Weise zu singen. Ein MASKIL von Heman, dem Esrachiter.2HERR, du Gott, der mir Rettung bringt, am Tag schreie ich und in der Nacht stelle ich mich vor dich hin!3Mein Gebet soll zu dir dringen, schenke meinem Flehen ein offenes Ohr!4Denn übersatt ist meine Seele von Unheil und mein Leben steht kurz vor dem Totenreich.5Ich werde schon zu denen gezählt, die in die Grube hinabsinken, ich bin wie ein Krieger, dem alle Kraft genommen ist.6Zwischen den Toten liege ich da, unter den Erschlagenen, die im Grab liegen. An sie denkst du ja nicht mehr, ja, sie sind abgeschnitten von deinem Eingreifen.7In die tiefste Grube hast du mich gelegt, in die finstersten Orte, die tiefsten Abgründe.8Auf mir lastet dein Zorn, mit all deinen Wellen drückst du mich nieder. SELAH!9Die Menschen, die mir vertraut sind, hast du mir entfremdet, wie etwas Verabscheuungswürdiges hast du mich für sie werden lassen, ich bin gefangen und kann nicht wieder herauskommen.10Meine Augen sind ganz trübe vor lauter Elend. Tag für Tag rufe ich zu dir, HERR, zu dir strecke ich meine Hände aus.11Tust du denn Wunder für die Toten? Werden die Verstorbenen aufstehen, um dich zu loben? SELAH!12Erzählt man im Grab von deiner Güte und von deiner Treue dort in der Totenwelt?13Werden dort in der Finsternis deine Wundertaten erkannt und deine Gerechtigkeit im Land des Vergessens?14Doch ich, ich schreie zu dir, HERR, um Hilfe, schon am Morgen lasse ich mein Gebet vor dich kommen.15Warum, HERR, weist du mich ab und versteckst deine Gegenwart vor mir?16Elend bin ich, ja, dem Tode nahe schon von Jugend an, deine Schrecken trage ich und bin ganz erstarrt.17Deine Zornesglut ist über mich dahingegangen, dein Schrecken hat mich verstummen lassen.18All dies umflutet mich den ganzen Tag wie Wasser, es strömt zugleich von allen Seiten auf mich ein.19Freunde und Nachbarn hast du mir entfremdet, als einziger Vertrauter ist mir die Dunkelheit geblieben.
O cântare. Un psalm al fiilor lui Korah. Pentru dirijor. De cântat în mahalat leannot. Un maschil al ezrahitului Heman.
1DOAMNE, Dumnezeul izbăvirii mele, zi și noapte strig înaintea Ta.[1] (Ps 32,1)2Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea, pleacă‑Ți urechea la strigătul meu!3Căci mi s‑a săturat sufletul de atâtea necazuri și viața mi‑a ajuns în pragul Locuinței Morților.4Sunt pus în rândul celor ce se coboară în groapă; am ajuns ca omul lipsit de putere.5Sunt abandonat printre morți asemenea celor înjunghiați care au coborât în mormânt, de care nu‑Ți mai aduci aminte niciodată și care sunt îndepărtați din mâna Ta.6M‑ai pus în groapa celor mai de jos locuri, în locuri întunecoase, în adâncuri.7Mânia Ta mă apasă; mă copleșești cu toate talazurile Tale. Selah8I‑ai îndepărtat de la mine pe cei ce mă cunosc, făcându‑mă o urâciune pentru ei. Sunt închis, fără scăpare!9Mi se ostenesc ochii din cauza suferinței. Strig către Tine, DOAMNE, în fiecare zi; îmi întind mâinile spre Tine.10Faci Tu oare minuni pentru cei morți? Oare se ridică umbrele să‑Ți mulțumească? Selah11Oare se istorisește în mormânt despre îndurarea Ta și în Locul Nimicirii[3] despre credincioșia Ta?12Oare sunt cunoscute minunile Tale în întuneric sau dreptatea Ta – în tărâmul uitării?13Eu însă, către Tine, DOAMNE, strig după ajutor și încă din zori Te întâmpină rugăciunea mea.14DOAMNE, de ce mi‑ai lepădat sufletul și Ți‑ai ascuns fața de mine?15Încă din tinerețe am fost asuprit și aproape de moarte; am avut de‑a face cu groaza Ta și am fost deznădăjduit.16Mânia Ta a trecut peste mine; spaimele Tale m‑au sleit.17Toată ziua mă înconjoară ca niște ape, mă împresoară împreună.18I‑ai îndepărtat de la mine pe apropiații mei, pe prietenii mei, pe cei ce mă cunosc; mă aflu în întuneric.[4]