1Ein Gotteslied. Ein Lied zur Einweihung des Hauses. Von David.2Ich will dich erheben, HERR, denn du hast mich aus der Tiefe gezogen, sodass meine Feinde sich nicht über mich freuen.3HERR, mein Gott, zu dir habe ich geschrien und du hast mich geheilt.4HERR, du hast meine Seele heraufgeholt aus der Unterwelt, du hast mich am Leben erhalten, sodass ich nicht unter den Todgeweihten bin.5Macht Musik für den HERRN, ihr, seine Freunde, und preist ihn, erinnert daran, dass er heilig ist!6Ja, nur einen Augenblick dauert sein Zorn, doch ein ganzes Leben lang seine Freude an uns. Am Abend kehrt Weinen ein, doch am Morgen Jubel.7Ich aber dachte in meiner Sorglosigkeit: »Ich werde niemals ins Wanken kommen!«8HERR, in deiner Freundlichkeit hattest du mich auf feste Berge gestellt. Doch als du dein Gesicht verstecktest, da erfasste mich Furcht.9Zu dir, HERR, schrie ich, ja, zu meinem Herrn flehte ich um Erbarmen.10Welchen Nutzen hat für dich mein Blut, und dass ich ins Todesgrab hinabsteige? Kann denn der Staub dich noch loben? Wird er von deiner Treue erzählen?11Höre doch, HERR, und schenke mir deine Gnade! HERR, sei du mein Helfer!12Meine Klage hast du in Tanz verwandelt. Mein Trauergewand hast du mir weggenommen und mich mit Freude umkleidet.13So wird mein Inneres dein Lob singen und nicht schweigen. HERR, mein Gott, in Ewigkeit will ich dir danken.
Un psalm al lui David. O cântare pentru consacrarea Casei.
1Te voi înălța, DOAMNE, căci m‑ai ridicat și nu i‑ai lăsat pe dușmanii mei să se bucure de mine.2DOAMNE, Dumnezeul meu, am strigat către Tine după ajutor, și Tu m‑ai vindecat.3DOAMNE, Tu mi‑ai ridicat sufletul din Locuința Morților; m‑ai adus la viață din mijlocul celor ce se coboară în groapă.4Cântați spre lauda DOMNULUI, voi, credincioșii Lui, și aduceți mulțumiri în amintirea sfințeniei Lui.5Căci mânia Lui ține o clipă, dar îndurarea Lui ține o viață. Plânsul vine să înnopteze seara, dar dimineața vine bucuria.6Când îmi mergea bine, ziceam: „Nu mă voi clătina niciodată!“7DOAMNE, prin bunăvoința Ta întărisei muntele meu[1], dar, când Ți‑ai ascuns fața, m‑am îngrozit.8DOAMNE, către Tine am strigat, la Stăpânul am căutat bunăvoință, zicând:9„Ce câștig este de pe urma morții mele, atunci când mă cobor în groapă? Poate să Îți mulțumească țărâna, poate ea să vestească credincioșia Ta?10Ascultă‑mă, DOAMNE, și arată‑Ți bunăvoința față de mine! DOAMNE, fii ajutorul meu!“11Iar Tu mi‑ai prefăcut bocetul în dans, mi‑ai înlăturat sacul de jale și m‑ai încins cu veselie,12pentru ca sufletul[2] meu să cânte spre lauda Ta și să nu tacă. DOAMNE, Dumnezeul meu, veșnic Îți voi mulțumi!