1„Preist Jahwe, denn er ist gut! / Ja, seine Güte hört niemals auf!“2So sollen sagen die Erlösten Jahwes. / Er hat sie aus der Gewalt ihrer Bedränger befreit,3aus fremden Ländern wieder heimgebracht, / vom Osten und vom Westen her, / vom Norden und vom Meer.4Sie irrten umher in wegloser Wüste, / eine Stadt als Wohnort fanden sie nicht.5Von Hunger und Durst gequält, / schwand ihr Lebenswille dahin.6Sie schrien zu Jahwe in ihrer Not, / der rettete sie aus aller Bedrängnis.7Er brachte sie auf den richtigen Weg / und führte sie zu einer bewohnbaren Stadt.8Sie sollen Jahwe loben für seine Gnade, / für seine Wunder, die er an Menschen tut.9Denn er hat den Verdurstenden zu trinken gegeben, / den Hungernden gute Nahrung verschafft.10Die in Dunkelheit und Finsternis lebten, / gefesselt in Elend und Eisen,11sie hatten den Worten Gottes getrotzt / und den Rat des Höchsten verachtet.12Nun beugte er durch harte Schläge ihren Trotz, / sie lagen am Boden und niemand half.13Sie schrien zu Jahwe in ihrer Not, / der rettete sie aus ihrer Bedrängnis,14führte sie aus dem tiefen Dunkel heraus / und zerriss ihre Fesseln.15Sie sollen Jahwe loben für seine Gnade, / für seine Wunder, die er an Menschen tut.16Denn er zerbrach die ehernen Tore, / zerschlug die eisernen Riegel.17Die dumm und trotzig aufbegehrten, / brachten durch ihr Sündenleben nur Leid und Elend über sich.18Sie ekelten sich vor jeder Speise, / sie standen direkt vor dem Tod.19Sie schrien zu Jahwe in ihrer Not, / der rettete sie aus ihrer Bedrängnis.20Er schickte sein Wort und heilte sie / und bewahrte sie so vor dem Grab.21Sie sollen Jahwe loben für seine Gnade, / für seine Wunder, die er an Menschen tut.22Sie sollen Dankopfer bringen, / jubelnd erzählen von dem, was er tat.23Die das Meer mit Schiffen befahren, / um in Übersee Handel zu treiben,24sie sahen die Werke Jahwes, / seine Wunder auf hoher See;25wenn er sprach und einen Sturm bestellte, / der die Wellen in die Höhe warf,26sodass sie gen Himmel stiegen und wieder in die Tiefen sanken / und ihre Seele vor Angst verging.27Wie Betrunkene wankten und schwankten sie, / und waren mit ihrer Weisheit am Ende.28Sie schrien zu Jahwe in ihrer Not, / der rettete sie aus ihrer Bedrängnis29und brachte den Sturm zur Stille, / und die Wellen beruhigten sich.30Sie freuten sich, dass es still geworden war / und er sie in den ersehnten Hafen führte.31Sie sollen Jahwe loben für seine Gnade, / für seine Wunder, die er an Menschen tut.32In der Versammlung des Volkes sollen sie ihn rühmen, / ihn loben im Ältestenrat!33Er machte Ströme zur Wüste / und Wasserquellen zu dürrem Land.34Und wegen der Bosheit seiner Bewohner / machte er fruchtbares Land zur salzigen Steppe.35Andererseits machte er Wüste zum Wasserteich, / Wasserquellen sprudelten im trockenen Land.36Dort siedelte er die Hungernden an. / Sie gründeten einen Wohnort,37bestellten die Felder und legten Weinberge an. / Sie brachten reiche Ernten ein.38Er segnete sie und sie vermehrten sich sehr, / auch ihre Viehherden waren groß.39Dann wurden sie geringer an Zahl, / bedrückt durch Unglück und Kummer.40Er goss Verachtung über Vornehme aus, / ließ sie irren in wegloser Wüste.41Er holte die Armen aus dem Elend heraus, / ihre Familien vermehrten sich sehr.42Die Aufrechten sehen es und freuen sich, / und aller Bosheit wird das Maul gestopft.43Wer weise ist, wird sich das merken / und versteht das gnädige Handeln Jahwes.
Noua Traducere Românească
1Mulțumiți DOMNULUI, căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui!2Așa să zică răscumpărații DOMNULUI, cei pe care i‑a răscumpărat din mâna vrăjmașului,3pe care i‑a adunat de pe cuprinsul țărilor: de la răsărit și de la apus, de la nord și de la mare.4Ei rătăceau prin pustie, pe o cale neumblată, fără să găsească o cetate în care să locuiască.5Flămânzi și însetați, li se lihnise sufletul în ei.6Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a scăpat din necazurile lor.7I‑a călăuzit pe o cale dreaptă, ca să meargă spre o cetate unde să locuiască.8Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului!9Căci El a potolit sufletul însetat și a săturat sufletul flămând cu bunătăți.10Celor ce locuiau în întuneric și în umbra morții, legați în chin și în fiare,11pentru că se răzvrătiseră față de mesajele lui Dumnezeu și disprețuiseră sfatul Celui Preaînalt,12El le‑a smerit inima prin necaz; ei se clătinaseră și nu era nimeni să‑i ajute.13Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a izbăvit din necazurile lor.14I‑a scos din întuneric și din umbra morții și le‑a rupt legăturile.15Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului!16Căci El a zdrobit porți de bronz și a tăiat zăvoare de fier.17Ei ajunseseră nebuni* din cauza fărădelegii lor și se nenorociseră din cauza nelegiuirilor lor.18Sufletul lor se dezgustase de orice hrană și ajunseseră la porțile morții.19Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a izbăvit din necazurile lor.20Le‑a trimis Cuvântul Lui, i‑a vindecat și i‑a scăpat din gropile lor.21Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului!22Să aducă jertfe de mulțumire și să povestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie!23Cei ce coborau pe mare cu corăbiile, cei ce făceau negoț pe ape mari,24au văzut ei înșiși lucrările DOMNULUI și minunile Lui din adâncuri.25Când a grăit El, s‑a iscat un vânt năprasnic, care a ridicat talazurile mării.26Se suiau spre ceruri și coborau în adâncuri; sufletul li se înmuiase din cauza nenorocirii.27Se clătinau și se mișcau ca un om beat; toată înțelepciunea lor fusese înghițită.28Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a izbăvit din necazurile lor.29A liniștit furtuna, iar valurile s‑au potolit.30Ei s‑au bucurat că acestea s‑au liniștit, iar El i‑a condus la limanul dorit.31Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului!32Să‑L înalțe în adunarea poporului și să‑L laude în adunarea bătrânilor!33El preface râurile în pustiu, izvoarele de ape în pământ uscat,34și pământul roditor în pământ sterp, din cauza răutății locuitorilor țării.35El preface pustia într‑un iaz, și pământul uscat în izvoare de ape.36Așază acolo pe cei flămânzi, iar ei își întemeiază o cetate în care să locuiască,37își seamănă ogoare, își plantează vii și au recolte bogate.38El îi binecuvântează, astfel încât se înmulțesc foarte mult, iar vitele nu li le împuținează.39Când sunt împuținați și umiliți din cauza asupririi, a necazului și a durerii,40El revarsă dispreț asupra nobililor și‑i face să rătăcească prin pustietate fără drum.41Îi ridică însă pe cei nevoiași din întristare și le înmulțește familiile ca pe o turmă.42Cei drepți văd și se bucură, și orice nedreptate își închide gura.43Cine este înțelept, să păzească aceste lucruri și să ia aminte la marea îndurare a DOMNULUI!
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.