Hesekiel 31 | Noua Traducere Românească

Căderea Egiptului, comparată cu căderea Asiriei

1 În anul al unsprezecelea, în prima zi a lunii a treia,* Cuvântul DOMNULUI a venit la mine și mi‑a zis: 2 „Fiul omului, spune‑i lui Faraon, regele Egiptului, și mulțimii sale astfel: «Cu cine poți fi asemănat tu, în măreția ta? 3 Iată că, odinioară, Asiria era un cedru în Liban, cu ramuri frumoase și coroana aducătoare de umbră; era înalt în statură, iar vârful îi ajungea printre nori.* 4 Apele îl făcuseră să crească și adâncul îl înălțase; râurile acestuia străbăteau de jur împrejur plantația pe care se afla, și își trimiteau pâraiele la toți copacii câmpiei. 5 De aceea s‑a înălțat în statură mai mult decât toți ceilalți copaci din câmpie. Crengile i‑au crescut și ramurile i s‑au lungit, datorită belșugului de ape care‑l făcuse să dea vlăstare. 6 Printre crengile lui își făceau cuibul toate păsările cerului. Sub coroana lui zămisleau toate vietățile câmpului, iar la umbra lui locuiau toate neamurile cele multe. 7 Era frumos prin măreția lui și prin lungimea ramurilor lui, căci rădăcinile lui erau înfipte în apropierea multor ape. 8 Cedrii din grădina lui Dumnezeu nu‑l întreceau, chiparoșii nu se puteau compara cu crengile lui, iar platanii nu se puteau asemăna cu ramurile lui. Niciun copac din grădina lui Dumnezeu nu se putea compara cu el în frumusețe. 9 L‑am făcut atât de frumos prin mulțimea crengilor lui, încât îl invidiau toți copacii Edenului, care erau în grădina lui Dumnezeu.» 10 De aceea, așa vorbește Stăpânul DOMN: «Pentru că se înălța în statură, pentru că își ridica vârful până la nori și inima i se mândrea cu înălțimea lui, 11 l‑am dat pe mâna prințului neamurilor, care i‑a făcut după răutatea lui. Eu l‑am alungat 12 și astfel cele mai groaznice dintre neamurile străine l‑au tăiat și l‑au părăsit. Crengile i‑au căzut pe munți și prin toate văile, iar ramurile i‑au fost spulberate prin toate albiile țării. Toate popoarele pământului au plecat de la umbra lui și l‑au părăsit. 13 Pe trunchiul lui căzut și‑au făcut cuibul toate păsările cerului, iar între crengile lui s‑au așezat toate vietățile câmpului. 14 Toate acestea, pentru ca niciunul dintre copacii de lângă ape să nu se mai mândrească cu înălțimea lui și să nu‑și mai ridice vârful până la nori și pentru ca niciun copac udat de ape să nu‑și mai înalțe trunchiul spre ei. Căci toți sunt dați morții, în tărâmul cel mai de jos, în mijlocul fiilor omului, la cei ce au coborât în groapă.» 15 Așa vorbește Stăpânul DOMN: «În ziua în care a coborât în Locuința Morților*, am răspândit bocetul. L‑am acoperit cu adâncul și i‑am retras râurile, iar apele cele multe au fost oprite. Am întunecat Libanul pentru el și toți copacii câmpiei au pălit din cauza lui. 16 La vuietul căderii sale am făcut să se cutremure neamurile, când l‑am coborât în Locuința Morților împreună cu cei ce se coboară în groapă. Atunci toți copacii Edenului, ce avea Libanul mai bun și mai ales, toți copaci bine udați, s‑au consolat în tărâmul cel mai de jos. 17 Au coborât și ei împreună cu el în Locuința Morților, la cei răpuși de sabie, ei care erau aliații* lui și locuiau la umbra lui printre neamuri. 18 Așadar, Faraon, cu cine poți fi asemănat tu printre copacii Edenului, în slava și măreția ta? Și totuși vei fi coborât împreună cu copacii Edenului în tărâmul cel mai de jos și vei zăcea printre cei necircumciși, alături de cei răpuși de sabie. Iată ce este Faraon și toată mulțimea lui, zice Stăpânul DOMN.»“

Lutherbibel 2017

Der Pharao wird stürzen

1 Und es begab sich im elften Jahr am ersten Tag des dritten Monats, da geschah des HERRN Wort zu mir: 2 Du Menschenkind, sage zum Pharao, dem König von Ägypten, und zu seinem stolzen Volk: Wem bist du gleich in deiner Herrlichkeit? 3 Siehe, Assur war ein Zedernbaum auf dem Libanon, mit schönen Ästen und dichtem Laub und sehr hoch, sodass sein Wipfel in die Wolken ragte. 4 Wasser ließ ihn groß werden und die Flut der Tiefe in die Höhe wachsen. Ihre Ströme gingen rings um seinen Stamm her, und ihre Wassergräben sandte sie zu allen Bäumen auf dem Felde. 5 Darum ist er höher geworden als alle Bäume auf dem Felde und trieb viele Äste und lange Zweige; denn er hatte Wasser genug, sich auszubreiten. 6 Alle Vögel des Himmels nisteten auf seinen Ästen und alle Tiere des Feldes hatten Junge unter seinen Zweigen, und unter seinem Schatten wohnten alle großen Völker. 7 Er war schön geworden in seiner Größe mit seinen langen Ästen; denn seine Wurzeln hatten viel Wasser. 8 So war ihm kein Zedernbaum gleich in Gottes Garten, und die Zypressen waren seinen Ästen nicht zu vergleichen, und die Platanen waren nichts gegen seine Zweige. Ja, er war so schön wie kein Baum im Garten Gottes. 9 Ich hatte ihn so schön gemacht mit seinen vielen Ästen, dass ihn alle Bäume von Eden im Garten Gottes beneideten. 10 Darum, so spricht Gott der HERR: Weil er so hoch geworden war, dass sein Wipfel bis in die Wolken ragte, und weil sein Herz sich erhob, da er so hoch geworden war, 11 darum gab ich ihn dem Mächtigsten unter den Völkern in die Hände, dass der mit ihm umginge, wie er verdient hat mit seinem gottlosen Tun. So habe ich ihn vertrieben. 12 Fremde hieben ihn um, die Gewalttätigsten unter den Völkern, und ließen ihn liegen. Seine Äste fielen auf die Berge und in alle Täler, und seine Zweige lagen zerbrochen an allen Bächen im Lande, sodass alle Völker auf Erden aus seinem Schatten wegziehen mussten und ihn liegen ließen. 13 Alle Vögel des Himmels saßen auf seinem gefällten Stamm, und alle Tiere des Feldes legten sich auf seine Äste, 14 damit sich fortan kein Baum am Wasser wegen seiner Höhe überhebe und seinen Wipfel bis in die Wolken recke und kein Baum am Wasser sich erhebe über die andern. Denn sie müssen alle unter die Erde und dem Tod übergeben werden zu den Menschen, die in die Grube fahren. 15 So spricht Gott der HERR: An dem Tage, an dem er hinunter ins Totenreich fuhr, da ließ ich die Flut der Tiefe um ihn trauern und hielt ihre Ströme an, dass die großen Wasser nicht fließen konnten. Ich ließ den Libanon um ihn trauern, dass alle Bäume auf dem Felde um seinetwillen verdorrten. 16 Ich erschreckte die Völker, als sie ihn fallen hörten, da ich ihn hinunterstieß ins Totenreich, zu denen, die in die Grube gefahren sind. Damit trösteten sich unter der Erde alle Bäume von Eden, die edelsten und besten vom Libanon, alle, die am Wasser gestanden hatten. 17 Denn sie mussten auch mit ihm hinunter ins Totenreich, zu den mit dem Schwert Erschlagenen, weil sie unter dem Schatten seines Arms gewohnt hatten inmitten der Völker. 18 Wem bist du gleich, Pharao, mit deiner Pracht und Herrlichkeit unter den Bäumen von Eden? Und du musst mit den Bäumen von Eden unter die Erde hinabfahren und unter den Unbeschnittenen liegen, die mit dem Schwert erschlagen sind. So soll es dem Pharao gehen und seinem stolzen Volk, spricht Gott der HERR.

Hesekiel 31 | Noua Traducere Românească Lutherbibel 2017

Căderea Egiptului, comparată cu căderea Asiriei

Der Pharao wird stürzen