Johannes 12 | Noua Traducere Românească

Ungerea lui Isus la Betania

1 Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care Isus îl înviase dintre cei morți. 2 Au pregătit acolo o cină pentru El. Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau la masă* cu El. 3 Maria a luat o litră* de parfum de nard pur, foarte scump, a uns picioarele lui Isus și I‑a șters picioarele cu părul ei. Casa s‑a umplut de mirosul parfumului. 4 Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care urma să‑L trădeze, a zis: 5 – De ce nu s‑a vândut parfumul acesta cu trei sute de denari*, iar banii să fi fost dați săracilor? 6 Spunea însă lucrul acesta nu pentru că‑i păsa de cei săraci, ci pentru că era un hoț și, fiind cel care ținea punga, fura el ce se punea în ea. 7 Atunci Isus a zis: – Las‑o, fiindcă l‑a păstrat pentru* ziua înmormântării Mele. 8 Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna. 9 O mare mulțime de iudei au aflat că El este acolo și au venit, nu numai pentru Isus, ci și ca să‑l vadă pe Lazăr, pe care El îl înviase dintre cei morți. 10 Prin urmare, conducătorii preoților s‑au hotărât să‑l omoare și pe Lazăr, 11 pentru că mulți dintre iudei îi părăseau din cauza lui și credeau în Isus.

Intrarea triumfală în Ierusalim

12 În ziua următoare, mulțimea cea mare care venise la sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalim, 13 a luat ramuri de palmieri și I‑a ieșit în întâmpinare. Ei strigau: „Osana!* Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului,* Împăratul lui Israel!“ 14 Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, așa cum este scris: 15 „Nu te teme, fiică a Sionului! Iată că Împăratul tău vine, călare pe mânzul unei măgărițe.“* 16 Ucenicii Lui n‑au înțeles aceste lucruri la început, dar când Isus a fost proslăvit, și‑au amintit că aceste lucruri erau scrise despre El și că ei le‑au împlinit cu privire la El. 17 Astfel, mulțimea care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr din mormânt și‑l înviase dintre cei morți, mărturisea în continuare. 18 Mulțimile L‑au întâmpinat, pentru că auziseră că făcuse acest semn. 19 Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți că nu câștigați nimic! Iată că lumea se duce după El!“

Isus vorbește despre moartea Sa

20 Erau și niște greci* printre cei care se duseseră la sărbătoare ca să se închine. 21 Aceștia s‑au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileei, și l‑au rugat, zicând: „Domnule, dorim să‑L vedem pe Isus!“ 22 Filip s‑a dus și i‑a spus lui Andrei. Apoi Andrei și Filip s‑au dus și I‑au spus lui Isus. 23 Isus le‑a răspuns, zicând: – A sosit ceasul ca Fiul Omului să fie proslăvit. 24 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod. 25 Cel ce‑și iubește viața, o va pierde, dar cel ce‑și urăște* viața în lumea aceasta, o va păstra pentru viața veșnică. 26 Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă‑Mi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti. 27 Acum, sufletul Meu este tulburat. Și ce‑ar trebui să spun? „Tată, salvează‑Mă din ceasul acesta!?“ Dar tocmai de aceea am venit până în ceasul acesta! 28 Tată, proslăvește‑Ți Numele! Atunci a venit din cer un glas care a zis: – L‑am proslăvit și‑l voi proslăvi din nou. 29 Mulțimea care stătea acolo și care a auzit glasul, a zis că a fost un tunet. Alții ziceau: – I‑a vorbit un înger! 30 Isus a răspuns și a zis: – Nu pentru Mine s‑a auzit glasul acesta, ci pentru voi. 31 Acum are loc judecata acestei lumi; acum va fi alungat conducătorul lumii acesteia. 32 Și când voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toți. 33 Spunea lucrul acesta pentru a arăta cu ce fel de moarte urma să moară. 34 Atunci mulțimea I‑a răspuns: – Noi am auzit din Lege* despre Cristos că rămâne pe veci. Cum spui Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălțat?! Cine este Acest Fiu al Omului? 35 Isus le‑a zis: – Lumina mai este încă puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați cât timp aveți Lumina, pentru ca nu cumva să vă învăluie întunecimea. Cel ce umblă în întunecime nu știe unde se duce. 36 Cât timp aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să deveniți fii ai Luminii. După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat și S‑a ascuns de ei.

Iudeii continuă în necredința lor

37 Dar, cu toate că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, 38 ca să se împlinească cuvântul lui Isaia, profetul, care zice: „Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit? Și brațul Domnului, cui i‑a fost descoperit?“* 39 De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: 40 „Le‑a orbit ochii și le‑a împietrit inima, ca nu cumva să vadă cu ochii, să înțeleagă cu inima, să se întoarcă și să‑i vindec!“* 41 Isaia a spus aceste lucruri pentru că a văzut slava Lui și a vorbit despre El.* 42 Totuși, chiar și dintre conducători, mulți au crezut în El, dar, din cauza fariseilor, nu mărturiseau aceasta*, ca să nu fie excluși din sinagogă. 43 Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu. 44 Isus a strigat, zicând: „Cel ce crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel Ce M‑a trimis pe Mine, 45 iar cel ce Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel Ce M‑a trimis pe Mine. 46 Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întunecime. 47 Iar dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec. Căci Eu n‑am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 48 Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să‑l judece: cuvântul pe care l‑am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă. 49 Căci Eu n‑am vorbit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M‑a trimis, Tatăl Însuși, Mi‑a dat poruncă ce să spun și ce să vorbesc. 50 Și știu că porunca Lui este viață veșnică. Prin urmare, lucrurile pe care Eu le spun, le spun așa cum Mi le‑a zis Tatăl.“

Библия, синодално издание

1 Шест дни преди Пасха Иисус дойде във Витания, дето беше умрелият Лазар, когото възкреси от мъртвите. 2 Там Му приготвиха вечеря, и Марта прислужваше, а Лазар беше един от седналите с Него на трапезата. 3 Мария пък, като взе литра нардово чисто, драгоценно миро, помаза нозете Иисусови, и с косата си отри нозете Му; и къщата се напълни с благоухание от мирото. 4 Тогава един от учениците Му, Иуда Симонов Искариот, който щеше да Го предаде, рече: 5 защо да се не продаде това миро за триста динария, и парите да се раздадат на сиромаси? 6 Това каза той, не че се грижеше за сиромасите, а защото беше крадец. (Той държеше ковчежето, и крадеше от онова, каквото там пускаха.) 7 А Иисус рече: остави я; тя е запазила това за деня на погребението Ми. 8 Защото сиромасите всякога имате при себе си, а Мене не всякога. 9 Голямо множество иудеи узнаха, че е там, и дойдоха не само заради Иисуса, но за да видят и Лазаря, когото Той възкреси от мъртвите. 10 А първосвещениците се сговориха да убият и Лазаря, 11 защото поради него мнозина иудеи ги напускаха и вярваха в Иисуса. 12 На другия ден тълпи народ, дошли на празника, като чуха, че Иисус иде в Иерусалим, 13 взеха палмови клончета и излязоха да Го посрещнат, като викаха: осана! Благословен Идещият в име Господне, Царят Израилев. 14 А Иисус, като намери едно осле, възседна го, както е писано: 15 „не бой се, дъще Сионова! Ето, твоят Цар иде, възседнал осле“. 16 Учениците Му изпървом не разбраха това; но, когато се прослави Иисус, тогава си спомниха, че това беше писано за Него, и това Му бяха направили. 17 Множеството, което беше с Него, когато Той извика Лазаря из гроба и го възкреси от мъртвите, свидетелствуваше. 18 Затова Го и посрещна народът, защото бе чул, че Той стори това чудо. 19 А фарисеите казаха помежду си: видите ли, че нищо не помага? Ето, цял свят тръгна подире Му. 20 Между дошлите на поклонение по празника имаше някои елини; 21 те се приближиха до Филипа, който беше от Витсаида Галилейска, и го молеха, думайки: господине, искаме да видим Иисуса. 22 Дохожда Филип и обажда на Андрея; Андрей пък и Филип обаждат на Иисуса. 23 Иисус им отговори и рече: дошъл е часът да се прослави Син Човеческий. 24 Истина, истина ви казвам: ако житното зърно, паднало в земята, не умре, остава си само; ако ли умре, принася много плод. 25 Който обича душата си, ще я изгуби; а който мрази душата си на тоя свят, ще я запази за вечен живот. 26 Който Ми служи, нека Ме последва; и дето съм Аз, там ще бъде и Моят служител. И който служи на Мене, него ще почете Моят Отец. 27 Душата Ми сега се смути, и що да кажа? Отче, избави Ме от тоя час? Но затова и дойдох на тоя час. 28 Отче, прослави името Си! Тогава дойде глас от небето: и прославих, и пак ще прославя. 29 А народът, който стоеше и чу това, казваше: гръмна се; други пък казваха: Ангел Му говори. 30 Иисус отговори и рече: не за Мене беше тоя глас, а за вас. 31 Сега е съд над тоя свят; сега князът на тоя свят ще бъде изпъден вън. 32 И кога Аз бъда издигнат от земята, всички ще привлека към Себе Си. 33 А това говореше, като даваше да се разбере, от каква смърт щеше да умре. 34 Народът Му отговори: ние сме слушали от Закона, че Христос пребъдва вовеки; а как Ти казваш, че трябвало Син Човеческий да бъде издигнат? Кой е Този Син Човеческий? 35 Тогава Иисус им рече: още малко време светлината е с вас; ходете, докле имате светлината, за да ви не обгърне мрак; а който ходи в мрака, не знае къде отива. 36 Докле имате светлината, вярвайте в светлината, за да бъдете синове на светлина. Като каза това, Иисус се оттегли и скри от тях. 37 Ако и да бе направил Той толкова чудеса пред тях, те пак не вярваха в Него, 38 за да се сбъдне казаното от пророк Исаия слово: „Господи, кой повярва на това, що е чул от нас? И кому се откри мишцата Господня?“ 39 Те затова не можаха да вярват, защото Исаия още е рекъл: 40 „Тези люде ослепиха очите си и вкамениха сърцата си, та с очи да не видят и със сърце да не разумеят и да се не обърнат, за да ги изцеря“. 41 Това каза Исаия, когато бе видял славата Му и бе говорил за Него. 42 Обаче и мнозина началници повярваха в Него; но поради фарисеите не изповядваха, за да не бъдат отлъчени от синагогата; 43 защото бяха обикнали повече човешката слава, отколкото Божията слава. 44 А Иисус издигна глас и рече: който вярва в Мене, не в Мене вярва, а в Оногова, Който Ме е пратил; 45 и който вижда Мене, вижда Оногова, Който Ме е пратил. 46 Аз светлина дойдох в света, щото всякой вярващ в Мене да не остане в тъмнината. 47 И ако някой чуе думите Ми, и не повярва, Аз няма да го съдя, защото не дойдох да съдя света, а да спася света. 48 Който отхвърля Мене и не приема думите Ми, има кой да го съди: словото, що казах, то ще го съди в последния ден. 49 Защото Аз от Себе Си не говорих; но Отец, Който Ме прати, Той Ми даде заповед, що да кажа и що да говоря. 50 И зная, че Неговата заповед е живот вечен. И тъй, което Аз говоря, говоря го тъй, както Ми е казал Отец.

Johannes 12 | Noua Traducere Românească Библия, синодално издание

Ungerea lui Isus la Betania

Intrarea triumfală în Ierusalim

Isus vorbește despre moartea Sa

Iudeii continuă în necredința lor