Psalm 106 | New International Version

1 Praise the Lord.* Give thanks to the Lord, for he is good; his love endures for ever. 2 Who can proclaim the mighty acts of the Lord or fully declare his praise? 3 Blessed are those who act justly, who always do what is right. 4 Remember me, Lord, when you show favour to your people, come to my aid when you save them, 5 that I may enjoy the prosperity of your chosen ones, that I may share in the joy of your nation and join your inheritance in giving praise. 6 We have sinned, even as our ancestors did; we have done wrong and acted wickedly. 7 When our ancestors were in Egypt, they gave no thought to your miracles; they did not remember your many kindnesses, and they rebelled by the sea, the Red Sea.* 8 Yet he saved them for his name’s sake, to make his mighty power known. 9 He rebuked the Red Sea, and it dried up; he led them through the depths as through a desert. 10 He saved them from the hand of the foe; from the hand of the enemy he redeemed them. 11 The waters covered their adversaries; not one of them survived. 12 Then they believed his promises and sang his praise. 13 But they soon forgot what he had done and did not wait for his plan to unfold. 14 In the desert they gave in to their craving; in the wilderness they put God to the test. 15 So he gave them what they asked for, but sent a wasting disease among them. 16 In the camp they grew envious of Moses and of Aaron, who was consecrated to the Lord. 17 The earth opened up and swallowed Dathan; it buried the company of Abiram. 18 Fire blazed among their followers; a flame consumed the wicked. 19 At Horeb they made a calf and worshipped an idol cast from metal. 20 They exchanged their glorious God for an image of a bull, which eats grass. 21 They forgot the God who saved them, who had done great things in Egypt, 22 miracles in the land of Ham and awesome deeds by the Red Sea. 23 So he said he would destroy them – had not Moses, his chosen one, stood in the breach before him to keep his wrath from destroying them. 24 Then they despised the pleasant land; they did not believe his promise. 25 They grumbled in their tents and did not obey the Lord. 26 So he swore to them with uplifted hand that he would make them fall in the wilderness, 27 make their descendants fall among the nations and scatter them throughout the lands. 28 They yoked themselves to the Baal of Peor and ate sacrifices offered to lifeless gods; 29 they aroused the Lord’s anger by their wicked deeds, and a plague broke out among them. 30 But Phinehas stood up and intervened, and the plague was checked. 31 This was credited to him as righteousness for endless generations to come. 32 By the waters of Meribah they angered the Lord, and trouble came to Moses because of them; 33 for they rebelled against the Spirit of God, and rash words came from Moses’ lips.* 34 They did not destroy the peoples as the Lord had commanded them, 35 but they mingled with the nations and adopted their customs. 36 They worshipped their idols, which became a snare to them. 37 They sacrificed their sons and their daughters to false gods. 38 They shed innocent blood, the blood of their sons and daughters, whom they sacrificed to the idols of Canaan, and the land was desecrated by their blood. 39 They defiled themselves by what they did; by their deeds they prostituted themselves. 40 Therefore the Lord was angry with his people and abhorred his inheritance. 41 He gave them into the hands of the nations, and their foes ruled over them. 42 Their enemies oppressed them and subjected them to their power. 43 Many times he delivered them, but they were bent on rebellion and they wasted away in their sin. 44 Yet he took note of their distress when he heard their cry; 45 for their sake he remembered his covenant and out of his great love he relented. 46 He caused all who held them captive to show them mercy. 47 Save us, Lord our God, and gather us from the nations, that we may give thanks to your holy name and glory in your praise. 48 Praise be to the Lord, the God of Israel, from everlasting to everlasting. Let all the people say, ‘Amen!’ Praise the Lord.

Noua Traducere Românească

1 Lăudați‑L pe DOMNUL!* Mulțumiți DOMNULUI, căci este bun, căci în veac ține îndurarea* Lui! 2 Cine poate spune toate isprăvile DOMNULUI? Cine poate vesti toată lauda Sa? 3 Ferice de cei care păzesc ce este drept și care înfăptuiesc dreptatea tot timpul. 4 Adu‑Ți aminte de mine, DOAMNE, în bunăvoința Ta față de poporul Tău! Apropie‑Te de mine cu mântuirea Ta, 5 ca să văd bunăstarea aleșilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău și să Te laud împreună cu moștenirea Ta. 6 Noi am păcătuit ca și părinții noștri, am săvârșit nelegiuire, am făcut rău. 7 În timp ce erau în Egipt, părinții noștri n‑au luat aminte la minunile Tale; nu și‑au amintit de mulțimea îndurărilor Tale și s‑au răzvrătit când au ajuns la mare, la Marea Roșie*. 8 Totuși, El i‑a izbăvit datorită Numelui Său, ca să‑Și descopere puterea. 9 A mustrat Marea Roșie și aceasta s‑a uscat; apoi i‑a condus prin adâncuri sterpe ca pustia. 10 I‑a izbăvit din mâna celui ce‑i ura și i‑a răscumpărat din mâna dușmanului. 11 Apele i‑au acoperit pe vrăjmașii lor, fără ca vreunul din ei să scape. 12 Atunci I‑au crezut cuvintele și I‑au cântat laudă. 13 Dar au uitat curând lucrările Lui; nu I‑au așteptat sfatul. 14 Li s‑au aprins poftele în pustie și L‑au pus la încercare* pe Dumnezeu în pustietate. 15 El le‑a îndeplinit cererea, dar a trimis o boală nimicitoare peste ei. 16 În tabără au fost geloși pe Moise și pe Aaron, cel sfințit DOMNULUI. 17 Pământul s‑a deschis, l‑a înghițit pe Datan și a acoperit comunitatea lui Abiram. 18 Focul le‑a consumat comunitatea; flăcările i‑au mistuit pe cei răi. 19 La Horeb și‑au făcut un vițel și s‑au închinat chipului turnat. 20 Au schimbat Slava lor cu asemănarea unui bou care mănâncă iarbă. 21 L‑au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor, pe Cel Ce făcuse lucruri mari în Egipt, 22 minuni în țara lui Ham, lucruri de temut la Marea Roșie. 23 Astfel, El a spus că o să‑i nimicească, însă Moise, alesul Său, a stat în spărtură înaintea Lui, ca să‑I abată mânia de la distrugere. 24 Apoi au respins țara cea plăcută; ei n‑au crezut în cuvântul Lui. 25 Au cârtit în corturile lor și nu au ascultat de glasul DOMNULUI. 26 Atunci, El a jurat cu mâna ridicată* că îi va face să cadă în pustie, 27 că le va face sămânța să cadă printre neamuri și‑i va împrăștia printre alte țări. 28 S‑au alipit de BAAL-PEOR și au mâncat jertfe închinate morților*. 29 L‑au mâniat prin faptele lor, astfel încât o urgie a izbucnit printre ei. 30 Dar s‑a ridicat Fineas, a făcut judecată și urgia s‑a oprit. 31 Lucrul acesta i‑a fost considerat dreptate, din generație în generație, pe vecie. 32 L‑au mâniat la apele Meriba, iar din cauza lor i‑a mers rău lui Moise. 33 Căci s‑au răzvrătit împotriva Duhului Său, iar Moise a vorbit necugetat cu buzele lui.* 34 Ei nu au nimicit popoarele despre care le spusese DOMNUL, 35 ci s‑au amestecat cu neamurile și s‑au deprins cu faptele acestora. 36 Au slujit idolilor lor, iar aceștia au devenit o cursă pentru ei. 37 Și‑au jertfit fiii și fiicele în cinstea demonilor. 38 Au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor și al fiicelor lor, jertfindu‑i idolilor Canaanului, și au spurcat țara din cauza sângelui. 39 S‑au întinat prin faptele lor și s‑au prostituat prin lucrările lor. 40 Atunci s‑a aprins mânia DOMNULUI împotriva poporului Său și Și‑a urât moștenirea. 41 I‑a dat pe mâna neamurilor și astfel cei ce îi urau au stăpânit peste ei. 42 Dușmanii lor i‑au asuprit și au fost umiliți sub mâna lor. 43 El i‑a scăpat de multe ori, dar ei se răzvrăteau prin planurile lor. S‑au nenorocit prin nelegiuirea lor. 44 El a privit la strâmtorarea lor când le‑a auzit strigătele. 45 Pentru ei Și‑a adus aminte de legământul Lui. I s‑a făcut milă de ei datorită mulțimii îndurărilor Sale 46 și a făcut ca aceștia să capete milă din partea tuturor celor ce‑i luaseră captivi. 47 DOAMNE, Dumnezeul nostru, izbăvește‑ne! Strânge‑ne dintre neamuri ca să aducem mulțumiri Numelui Tău cel sfânt și să ne fălim aducându‑Ți laudă. 48 Binecuvântat să fie DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, din veșnicie în veșnicie! Tot poporul să zică: „Amin!“ Lăudați‑L pe DOMNUL!

Psalm 106 | New International Version Noua Traducere Românească