from Biblica1Praise the Lord.[1] Give thanks to the Lord, for he is good; his love endures for ever.2Who can proclaim the mighty acts of the Lord or fully declare his praise?3Blessed are those who act justly, who always do what is right.4Remember me, Lord, when you show favour to your people, come to my aid when you save them,5that I may enjoy the prosperity of your chosen ones, that I may share in the joy of your nation and join your inheritance in giving praise.6We have sinned, even as our ancestors did; we have done wrong and acted wickedly.7When our ancestors were in Egypt, they gave no thought to your miracles; they did not remember your many kindnesses, and they rebelled by the sea, the Red Sea.[2]8Yet he saved them for his name’s sake, to make his mighty power known.9He rebuked the Red Sea, and it dried up; he led them through the depths as through a desert.10He saved them from the hand of the foe; from the hand of the enemy he redeemed them.11The waters covered their adversaries; not one of them survived.12Then they believed his promises and sang his praise.13But they soon forgot what he had done and did not wait for his plan to unfold.14In the desert they gave in to their craving; in the wilderness they put God to the test.15So he gave them what they asked for, but sent a wasting disease among them.16In the camp they grew envious of Moses and of Aaron, who was consecrated to the Lord.17The earth opened up and swallowed Dathan; it buried the company of Abiram.18Fire blazed among their followers; a flame consumed the wicked.19At Horeb they made a calf and worshipped an idol cast from metal.20They exchanged their glorious God for an image of a bull, which eats grass.21They forgot the God who saved them, who had done great things in Egypt,22miracles in the land of Ham and awesome deeds by the Red Sea.23So he said he would destroy them – had not Moses, his chosen one, stood in the breach before him to keep his wrath from destroying them.24Then they despised the pleasant land; they did not believe his promise.25They grumbled in their tents and did not obey the Lord.26So he swore to them with uplifted hand that he would make them fall in the wilderness,27make their descendants fall among the nations and scatter them throughout the lands.28They yoked themselves to the Baal of Peor and ate sacrifices offered to lifeless gods;29they aroused the Lord’s anger by their wicked deeds, and a plague broke out among them.30But Phinehas stood up and intervened, and the plague was checked.31This was credited to him as righteousness for endless generations to come.32By the waters of Meribah they angered the Lord, and trouble came to Moses because of them;33for they rebelled against the Spirit of God, and rash words came from Moses’ lips.[3]34They did not destroy the peoples as the Lord had commanded them,35but they mingled with the nations and adopted their customs.36They worshipped their idols, which became a snare to them.37They sacrificed their sons and their daughters to false gods.38They shed innocent blood, the blood of their sons and daughters, whom they sacrificed to the idols of Canaan, and the land was desecrated by their blood.39They defiled themselves by what they did; by their deeds they prostituted themselves.40Therefore the Lord was angry with his people and abhorred his inheritance.41He gave them into the hands of the nations, and their foes ruled over them.42Their enemies oppressed them and subjected them to their power.43Many times he delivered them, but they were bent on rebellion and they wasted away in their sin.44Yet he took note of their distress when he heard their cry;45for their sake he remembered his covenant and out of his great love he relented.46He caused all who held them captive to show them mercy.47Save us, Lord our God, and gather us from the nations, that we may give thanks to your holy name and glory in your praise.48Praise be to the Lord, the God of Israel, from everlasting to everlasting. Let all the people say, ‘Amen!’ Praise the Lord.
Psalm 106
Noua Traducere Românească
from Biblica1Lăudați‑L pe DOMNUL![1] Mulțumiți DOMNULUI, căci este bun, căci în veac ține îndurarea[2] Lui!2Cine poate spune toate isprăvile DOMNULUI? Cine poate vesti toată lauda Sa?3Ferice de cei care păzesc ce este drept și care înfăptuiesc dreptatea tot timpul.4Adu‑Ți aminte de mine, DOAMNE, în bunăvoința Ta față de poporul Tău! Apropie‑Te de mine cu mântuirea Ta,5ca să văd bunăstarea aleșilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău și să Te laud împreună cu moștenirea Ta.6Noi am păcătuit ca și părinții noștri, am săvârșit nelegiuire, am făcut rău.7În timp ce erau în Egipt, părinții noștri n‑au luat aminte la minunile Tale; nu și‑au amintit de mulțimea îndurărilor Tale și s‑au răzvrătit când au ajuns la mare, la Marea Roșie[3]. (1Ki 9:26; Jon 2:5)8Totuși, El i‑a izbăvit datorită Numelui Său, ca să‑Și descopere puterea.9A mustrat Marea Roșie și aceasta s‑a uscat; apoi i‑a condus prin adâncuri sterpe ca pustia.10I‑a izbăvit din mâna celui ce‑i ura și i‑a răscumpărat din mâna dușmanului.11Apele i‑au acoperit pe vrăjmașii lor, fără ca vreunul din ei să scape.12Atunci I‑au crezut cuvintele și I‑au cântat laudă.13Dar au uitat curând lucrările Lui; nu I‑au așteptat sfatul.14Li s‑au aprins poftele în pustie și L‑au pus la încercare[4] pe Dumnezeu în pustietate. (Ge 22:1; Ex 15:25; Ex 16:4; Ex 17:2; Ex 17:7; Mt 4:1; Mr 1:13; Lu 4:2)15El le‑a îndeplinit cererea, dar a trimis o boală nimicitoare peste ei.16În tabără au fost geloși pe Moise și pe Aaron, cel sfințit DOMNULUI.17Pământul s‑a deschis, l‑a înghițit pe Datan și a acoperit comunitatea lui Abiram.18Focul le‑a consumat comunitatea; flăcările i‑au mistuit pe cei răi.19La Horeb și‑au făcut un vițel și s‑au închinat chipului turnat.20Au schimbat Slava lor cu asemănarea unui bou care mănâncă iarbă.21L‑au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor, pe Cel Ce făcuse lucruri mari în Egipt,22minuni în țara lui Ham, lucruri de temut la Marea Roșie.23Astfel, El a spus că o să‑i nimicească, însă Moise, alesul Său, a stat în spărtură înaintea Lui, ca să‑I abată mânia de la distrugere.24Apoi au respins țara cea plăcută; ei n‑au crezut în cuvântul Lui.25Au cârtit în corturile lor și nu au ascultat de glasul DOMNULUI.26Atunci, El a jurat cu mâna ridicată[5] că îi va face să cadă în pustie,27că le va face sămânța să cadă printre neamuri și‑i va împrăștia printre alte țări.28S‑au alipit de BAAL-PEOR și au mâncat jertfe închinate morților[6].29L‑au mâniat prin faptele lor, astfel încât o urgie a izbucnit printre ei.30Dar s‑a ridicat Fineas, a făcut judecată și urgia s‑a oprit.31Lucrul acesta i‑a fost considerat dreptate, din generație în generație, pe vecie.32L‑au mâniat la apele Meriba, iar din cauza lor i‑a mers rău lui Moise.33Căci s‑au răzvrătit împotriva Duhului Său, iar Moise a vorbit necugetat cu buzele lui.[7]34Ei nu au nimicit popoarele despre care le spusese DOMNUL,35ci s‑au amestecat cu neamurile și s‑au deprins cu faptele acestora.36Au slujit idolilor lor, iar aceștia au devenit o cursă pentru ei.37Și‑au jertfit fiii și fiicele în cinstea demonilor.38Au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor și al fiicelor lor, jertfindu‑i idolilor Canaanului, și au spurcat țara din cauza sângelui.39S‑au întinat prin faptele lor și s‑au prostituat prin lucrările lor.40Atunci s‑a aprins mânia DOMNULUI împotriva poporului Său și Și‑a urât moștenirea.41I‑a dat pe mâna neamurilor și astfel cei ce îi urau au stăpânit peste ei.42Dușmanii lor i‑au asuprit și au fost umiliți sub mâna lor.43El i‑a scăpat de multe ori, dar ei se răzvrăteau prin planurile lor. S‑au nenorocit prin nelegiuirea lor.44El a privit la strâmtorarea lor când le‑a auzit strigătele.45Pentru ei Și‑a adus aminte de legământul Lui. I s‑a făcut milă de ei datorită mulțimii îndurărilor Sale46și a făcut ca aceștia să capete milă din partea tuturor celor ce‑i luaseră captivi.47DOAMNE, Dumnezeul nostru, izbăvește‑ne! Strânge‑ne dintre neamuri ca să aducem mulțumiri Numelui Tău cel sfânt și să ne fălim aducându‑Ți laudă.48Binecuvântat să fie DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, din veșnicie în veșnicie! Tot poporul să zică: „Amin!“ Lăudați‑L pe DOMNUL!