Sprüche 8 | Menge Bibel

1 Horch! Die Weisheit ruft vernehmlich, und die Einsicht läßt ihre Stimme erschallen! 2 Oben auf den Höhen am Wege, da wo die Pfade zusammenlaufen*, hat sie sich aufgestellt; 3 neben den Toren, am Ausgang der Stadt, am Eingang der Pforten ruft sie laut: 4 »An euch, ihr Männer, richte ich meinen Ruf, und meine Stimme ergeht an die Menschenkinder. 5 Gewinnt*, ihr Einfältigen, Einsicht in Klugheit, und ihr Toren, gewinnt Einsicht in Verständigkeit! 6 Hört zu! Denn ich habe Wertvolles zu sagen, und meine Lippen will ich auftun zu (auf-) richtiger Rede; 7 denn mein Mund spricht Wahrheit aus, und Unehrlichkeit ist ein Greuel für meine Lippen. 8 Aufrichtig sind alle Reden meines Mundes: es ist nichts Hinterlistiges und Trügerisches in ihnen; 9 sie sind sämtlich klar für den Verständigen und richtig für die zur Erkenntnis Gelangten. 10 Nehmt Unterweisung lieber an als Silber, und Erkenntnis lieber als auserlesenes Gold! 11 Denn die Weisheit ist besser als Korallen*, und alle Kleinode kommen ihr nicht gleich. 12 Ich, die Weisheit, stehe im Bunde mit der Klugheit und verfüge über Erkenntnis wohldurchdachter Pläne. 13 Die Furcht des HERRN besteht im Haß gegen das Böse; Hoffart, Hochmut und bösen Wandel sowie den Mund* des Truges hasse ich. 14 Mir steht kluger Rat und Überlegung zu Gebot, ich verfüge über Einsicht, und ich besitze Tatkraft. 15 Durch mich üben die Könige ihre Königsmacht aus und erlassen die Machthaber gerechte Verordnungen; 16 durch mich betätigen sich die Herrscher als Herrscher und alle Richter auf Erden als Edle. 17 Ich liebe, die mich lieben, und wer mich eifrig sucht, der findet mich. 18 Reichtum und Ehre sind bei mir zu finden, bleibender Wohlstand und Gerechtigkeit*; 19 was ich einbringe, ist wertvoller als feines, gediegenes Gold, und mein Ertrag kostbarer als auserlesenes Silber. 20 Ich wandle auf dem Pfade der Gerechtigkeit, mitten auf den Bahnen des Rechts, 21 um denen, die mich lieben, bleibenden Besitz zu verschaffen und ihre Schatzkammern zu füllen.« 22 »Der HERR hat mich geschaffen als den Erstling seiner Schöpfertätigkeit, als das früheste seiner Werke in der Urzeit. 23 Von Ewigkeit her bin ich gebildet, von Anbeginn an, vor den Uranfängen der Erde*. 24 Als noch keine Fluten der Tiefe* da waren, bin ich geboren worden, ehe es wasserreiche Quellen gab. 25 Bevor die Berge eingesenkt waren, vor den Hügeln bin ich geboren worden, 26 als er die Erde und die Fluren noch nicht geschaffen hatte und die ersten Schollen des Erdreichs. 27 Als er den Himmel baute, war ich dabei, als er das Himmelsgewölbe feststellte* über der weiten Urflut; 28 als er die Wolken droben befestigte*, als er die Quellen aus den Fluten der Tiefe mit Macht hervorbrechen ließ; 29 als er dem Meer seine Grenze setzte, damit die Wasser seine Schranke nicht überschritten, als er die Grundpfeiler der Erde feststellte: 30 da war ich als Künstlerin* ihm zur Seite und war voller Entzücken* Tag für Tag, indem ich vor seinen Augen allezeit spielte, 31 indem ich auf seiner weiten Erdenwelt mein Spiel trieb und mein Entzücken an den Menschenkindern hatte.« 32 »Nun denn, ihr Söhne, höret auf mich! Denn glückselig sind, die meine Wege einhalten. 33 Höret auf meine Unterweisung, damit ihr weise werdet, und verwerft sie nicht! 34 Wohl dem Menschen, der mir Gehör schenkt, indem er Tag für Tag an meiner Tür wacht und die Pfosten meiner Tore hütet! 35 Denn wer mich findet, der findet das Leben und erlangt Wohlgefallen beim HERRN; 36 wer mich aber verfehlt, der fügt seiner eigenen Seele Schaden zu: alle, die mich hassen, lieben den Tod.«

Noua Traducere Românească

Chemarea înțelepciunii

1 Nu strigă înțelepciunea? Nu‑și înalță priceperea glasul? 2 Ea stă pe vârful înălțimilor, de‑a lungul drumului, la răspântia* cărărilor. 3 Strigă tare lângă porți, în fața* cetății, la intrarea ușilor: 4 „Oamenilor, către voi strig și spre fiii omului se îndreaptă glasul meu! 5 O, naivilor, înțelegeți prudența! Nesăbuiților, înțelegeți priceperea! 6 Ascultați, căci am să vă spun lucruri mari, și buzele mele vor rosti ce este drept! 7 Căci cerul gurii mele rostește adevărul, iar răutatea este o urâciune pentru buzele mele. 8 Toate cuvintele gurii mele sunt drepte, nu este nimic sucit sau pervertit în ele. 9 Toate sunt clare pentru cel priceput și drepte pentru cei ce au găsit cunoștința. 10 Primiți îndrumarea mea în loc de argint, și cunoștința mai mult decât aurul ales. 11 Căci înțelepciunea este mai bună decât rubinele și orice ți‑ai dori nu se poate compara cu ea. 12 Eu, înțelepciunea, locuiesc împreună cu prudența; eu găsesc cunoștința și discernământul. 13 Teama de DOMNUL este să urăști răul. Eu urăsc mândria și aroganța, calea rea și gura care spune lucruri pervertite. 14 Al meu este sfatul și înțelepciunea; a mea este priceperea, a mea este puterea. 15 Prin mine domnesc împărații și conducătorii decretează dreptatea. 16 Prin mine domnesc prinții și nobilii, toți judecătorii dreptății. 17 Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută cu ardoare mă vor găsi. 18 Cu mine sunt bogăția și gloria, avuția trainică și dreptatea. 19 Rodul meu este mai bun decât aurul, da, decât aurul pur, și venitul meu decât argintul ales. 20 Eu merg pe calea dreptății, pe mijlocul cărărilor judecății, 21 ca să le dau o moștenire celor ce mă iubesc și să le umplu vistieriile. 22 DOMNUL mă avea la începutul căii* Lui,* înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui. 23 Eu am fost desemnată din veșnicie, de la început, înainte de a fi pământul. 24 Eu am fost născută când nu erau adâncuri, când nu erau izvoare încărcate cu apă. 25 Înainte de așezarea munților, înainte de a fi dealurile, am fost născută eu, 26 când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii. 27 Când a întemeiat El cerurile, eu eram acolo; când a trasat orizontul pe fața adâncului, 28 când a așezat norii sus și a întărit izvoarele adâncului, 29 când a așezat hotar mării, ca apele să nu treacă peste hotărârea* Sa, când a trasat temeliile pământului, 30 eu eram meșterul de lângă El și zi de zi eram în desfătări, jucându‑mă tot timpul în fața Lui, 31 jucându‑mă cu lumea pământului Său și avându‑i ca desfătări pe fiii omului. 32 Acum deci, fiilor, ascultați‑mă! Ferice de cei ce păzesc căile mele! 33 Ascultați îndrumarea și fiți înțelepți; n‑o ignorați! 34 Ferice de omul care mă ascultă, care veghează zilnic la porțile mele, păzind stâlpii ușilor mele. 35 Fiindcă oricine mă găsește pe mine, găsește viața și primește astfel bunăvoința DOMNULUI. 36 Dar cel care dă greș în a mă găsi se rănește singur; toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.“

Sprüche 8 | Menge Bibel Noua Traducere Românească

Chemarea înțelepciunii