1Seht ihr, wie der HERR die Erde leer fegt? Wie er alles zerstört und auf den Kopf stellt? Seht ihr, wie er ihre Bewohner in alle Himmelsrichtungen zerstreut?2Volk und Priester, Knecht und Herr, Magd und Herrin, Käufer und Verkäufer, Gläubiger und Schuldner, solche, die verleihen, und solche, die borgen – alle trifft das gleiche Los.3Denn die Erde wird völlig verwüstet, ausgeplündert liegt sie da. Der HERR selbst hat es angekündigt.4Die Erde vergeht und verdorrt; die ganze Welt zerfällt, auch ihre Machthaber gehen zugrunde.5Die Menschen haben die Erde entweiht, denn sie haben Gottes Gebote und Ordnungen missachtet und so den Bund gebrochen, den er damals für alle Zeiten mit ihnen geschlossen hat.6Darum trifft sein Fluch die Erde und zehrt sie aus. Die Menschen müssen ihre gerechte Strafe tragen. Sie schwinden dahin, nur ein kleiner Rest wird überleben.7Die Weinberge verdorren, und die Trauben hängen zusammengeschrumpft an den Reben. Lachen verkehrt sich in Seufzen,8die fröhliche Musik von Tamburinen und Lauten verstummt, der Lärm der Feiernden bricht plötzlich ab.9Weder Wein noch Gesang kann sie erheitern, jedes berauschende Getränk stößt ihnen bitter auf.10Die Stadt liegt in Trümmern und menschenleer da; die Häuser sind verriegelt, so dass niemand hineinkommt.11Lautes Klagen hallt durch die Gassen, weil es keinen Tropfen Wein mehr gibt. Jede Freude ist vergangen, aller Frohsinn verflogen.12Von der Stadt bleibt nur ein großes Trümmerfeld, alle Tore sind zerstört.13Ja, so wird es den Völkern auf der ganzen Erde ergehen. Es wird aussehen wie am Ende der Ernte, wenn am Ölbaum alle Oliven abgeschlagen wurden und im Weinberg kaum noch Trauben zu finden sind.14Die wenigen Überlebenden aber werden laut jubeln vor Freude. Im Westen besingt man die Größe und Majestät des HERRN,15und auch ihr im Osten: Erweist seinem Namen die Ehre! Lobt den HERRN, den Gott Israels, ihr Bewohner der fernsten Inseln!16Vom Ende der Erde her hört man Gesang: »Preist ihn, denn er allein ist gerecht!« Ich aber schreie: »Hilfe, ich vergehe! Ich bin verloren!« Skrupellose Verbrecher geben den Ton an, überall herrschen Lug und Betrug.17Angst und Schrecken werden euch packen, in Fallgruben und Schlingen werdet ihr geraten, ihr Bewohner der Erde!18Wer dem Schrecken entfliehen will, stürzt in die Grube, und wer sich daraus noch befreien kann, der verfängt sich in der Schlinge. Die Schleusen des Himmels öffnen sich, und die Fundamente der Erde werden erschüttert.19Die ganze Erde zittert und bebt, sie reißt auf und bricht schließlich entzwei.20Sie torkelt wie ein Betrunkener und wankt wie ein alter Schuppen im Sturm. Die unzähligen Sünden der Menschen lasten schwer auf ihr: Sie bricht darunter zusammen und steht nie wieder auf.21In jener Zeit wird der HERR ins Gericht gehen mit den Mächten des Himmels oben und mit den Königen unten auf der Erde.22Sie werden als Gefangene zusammengetrieben und in ein unterirdisches Verlies gestoßen. In diesem finsteren Kerker müssen sie lange Zeit sitzen und auf ihre spätere Verurteilung warten.23Der blasse Mond wird schamrot, und die glühende Sonne erbleicht, denn nun regiert der HERR, der allmächtige Gott, auf dem Berg Zion in Jerusalem. Die Führer des Volkes, die ihn umgeben, werden von seinem herrlichen Glanz überstrahlt.
Noua Traducere Românească
Judecată asupra întregului pământ
1Iată, DOMNUL urmează să golească pământul și să‑l pustiască; îi va răsturna suprafața și‑i va împrăștia locuitorii.2La fel i se va întâmpla preotului, ca și poporului, stăpânului, ca și robului său, stăpânei, ca și roabei ei, celui ce vinde, ca și celui ce cumpără, celui ce împrumută, ca și celui ce ia cu împrumut și celui ce i se datorează, ca și datornicului.3Pământul va fi în întregime pustiit și jefuit, căci DOMNUL a rostit acest cuvânt.4Pământul se usucă, se veștejește; lumea suferă, se veștejește; conducătorii popoarelor pământului suferă și ei.5Pământul este pângărit de locuitorii săi,* căci au încălcat legile, au trecut peste hotărâre și au rupt legământul cel veșnic.6De aceea un blestem devorează pământul, iar locuitorii lui își ispășesc vina. De aceea sunt mistuiți locuitorii pământului și rămân puțini oameni.7Mustul se usucă, iar vița este veștejită; toți cei aveau inima veselă suspină.8Bucuria tamburinelor a încetat, zgomotul celor ce petrec s‑a oprit, bucuria lirei s‑a sfârșit.9Nu se mai bea vin cântând, iar băutura tare este amară pentru cei ce o beau.10Cetatea pustie stă dărâmată; toate casele sunt închise, nimeni nu poate intra.11Pe străzi ei strigă după vin; orice bucurie s‑a dus și veselia a fost izgonită din țară.12Cetatea e lăsată în ruine, iar poarta îi este sfărâmată.13Pe întinderea pământului și în mijlocul popoarelor va fi ca atunci când se scutură măslinul, ca atunci când rămân câțiva ciorchini după culesul viei.14Ei își înalță glasurile, strigă de bucurie și aclamă, dinspre apus, măreția DOMNULUI.15De aceea voi, cei din răsărit, slăviți‑L pe DOMNUL! Cei de pe insulele mării, slăviți Numele DOMNULUI, Dumnezeul lui Israel!16De la marginile pământului auzim cântându‑se: „Slavă Celui Drept!“ Eu însă zic: „Mă ofilesc! Mă ofilesc! Vai de mine! Trădătorii au trădat, trădătorii au comis trădare!“17Groaza, groapa și cursa te așteaptă, locuitor al pământului!18Oricine va fugi la sunet de groază va cădea în groapă și oricine va ieși din groapă va fi prins în cursă. Căci stăvilarele din înălțime sunt deschise și temeliile pământului se cutremură.19Pământul este făcut fărâme, pământul este rupt în bucăți, pământul este zguduit cu putere.20Pământul se clatină ca un om beat, se leagănă ca o colibă. Fărădelegea lui apasă greu asupra lui; el cade, și nu se mai ridică.21În ziua aceea, DOMNUL va pedepsi oștirea de sus, în înălțime, și pe împărații pământului, pe pământ.22Vor fi adunați împreună, ca prizonierii, într‑o groapă. Vor fi închiși într‑o închisoare și, după multe zile, vor fi pedepsiți.23Atunci luna va fi umilită, iar soarele făcut de rușine, pentru că DOMNUL Oștirilor va domni pe muntele Sion și în Ierusalim, înaintea bătrânilor Săi, în slavă.
Diese Website verwendet Cookies, um Ihnen die bestmögliche Nutzererfahrung bieten zu können.