1Um eins möchten wir euch noch bitten, liebe Brüder und Schwestern. Wir haben euch bereits gelehrt, wie ihr leben sollt, damit Gott Freude an euch hat. Wir wissen auch, dass ihr euch danach richtet. Doch nun bitten wir euch eindringlich im Namen unseres Herrn Jesus: Gebt euch mit dem Erreichten nicht zufrieden, sondern macht noch mehr Fortschritte!2Ihr kennt ja die Anweisungen, die wir euch in seinem Auftrag gegeben haben.3Gott will, dass ihr ganz und gar ihm gehört. Hütet euch deshalb vor einem sexuell unmoralischen Leben.4Jeder von euch soll lernen, seinen Körper unter Kontrolle zu haben, so wie es Gott gefällt und in den Augen der Menschen anständig ist.[1]5Ungezügelte Leidenschaft ist ein Kennzeichen der Menschen, die Gott nicht kennen.6Keiner von euch darf seine Grenzen überschreiten und seinen Mitmenschen mit dessen Ehepartner betrügen. Denn wir haben es euch bereits mit allem Nachdruck gesagt: Wer so etwas tut, wird in Gott einen unbestechlichen Richter finden.7Gott hat uns nicht zu einem ausschweifenden Leben berufen, sondern wir sollen ihn mit unserem Leben ehren.8Wer sich über diese Anweisungen hinwegsetzt, der verachtet nicht Menschen; er verachtet Gott, dessen Heiliger Geist in euch wohnt.9Dass ihr als Christen einander in Liebe begegnen sollt, brauchen wir euch nicht mehr zu sagen. Gott selbst hat euch gezeigt, wie ihr einander lieben sollt.10Ihr beweist diese Liebe ja auch an euren Brüdern und Schwestern in ganz Mazedonien. Trotzdem, gebt euch damit nicht zufrieden; denn eure Liebe kann nie groß genug sein.11Achtet darauf, ein geregeltes Leben zu führen. Kümmert euch um eure eigenen Angelegenheiten und sorgt selbst für euren Lebensunterhalt, so wie wir es euch schon immer aufgetragen haben.12Auf diese Weise lebt ihr nicht auf Kosten anderer, und die Menschen außerhalb der Gemeinde werden euch achten.
Hoffnung über den Tod hinaus
13Und nun, liebe Brüder und Schwestern, möchten wir euch nicht im Unklaren darüber lassen, was mit den Christen ist, die schon gestorben sind. Ihr sollt nicht so trauern müssen wie die Menschen, denen die Hoffnung auf das ewige Leben fehlt.14Wir glauben doch, dass Jesus gestorben und auferstanden ist. Darum haben wir auch die Gewissheit, dass Gott alle, die im Glauben an Jesus Christus gestorben sind, auferwecken wird. Dann werden sie genauso dabei sein, wenn er kommt.15Was wir euch jetzt schreiben, gründet sich auf ein Wort, das der Herr selbst gesagt hat: Wir, die beim Kommen des Herrn noch am Leben sind, werden den Verstorbenen nichts voraushaben.16Auf den Befehl Gottes werden die Stimme des höchsten Engels und der Schall der Posaune ertönen, und Christus, der Herr, wird vom Himmel herabkommen. Als Erste werden die auferstehen, die im Glauben an Christus gestorben sind.17Dann werden wir, die wir zu diesem Zeitpunkt noch leben, mit ihnen zusammen unserem Herrn auf Wolken entgegengeführt, um ihm zu begegnen. So werden wir für immer bei ihm sein.18Tröstet euch also gegenseitig mit dieser Hoffnung.
1În cele din urmă, fraților, fiindcă ați primit învățătură de la noi despre cum trebuie să umblați și să‑I fiți plăcuți lui Dumnezeu, așa cum, de altfel, și faceți[1], vă rugăm și vă îndemnăm în Domnul Isus să sporiți tot mai mult în privința aceasta.2Fiindcă știți ce porunci v‑am dat prin Domnul Isus.3Căci voia lui Dumnezeu este aceasta: sfințirea voastră. Să vă feriți de curvie[2].4Fiecare dintre voi să știe să‑și țină vasul[3] în sfințenie și cinste,5nu în patima poftei ca neamurile, care nu‑L cunosc pe Dumnezeu.6Nimeni să nu‑l nedreptățească pe fratele său și nici să nu profite de el, pentru că Domnul este Cel Ce pedepsește toate acestea, așa cum v‑am spus și v‑am avertizat.7Dumnezeu nu ne‑a chemat la necurăție, ci la sfințenie.8De aceea, cel ce respinge aceste porunci nu respinge un om, ci pe Dumnezeu, Care vă dă Duhul Său cel Sfânt.9Cu privire la dragostea frățească, nu aveți nevoie să vă scriem, pentru că voi înșivă ați fost învățați de Dumnezeu să vă iubiți unii pe alții.10Și, într-adevăr, voi faceți lucrul acesta față de toți frații din întreaga Macedonie. Însă vă îndemnăm, fraților, să sporiți tot mai mult în privința aceasta.11Străduiți‑vă să trăiți liniștiți, să vă vedeți de‑ale voastre și să lucrați cu mâinile voastre, așa cum v‑am poruncit,12ca să umblați cuviincios față de cei din afară și să nu aveți nevoie de nimic.[4]
Venirea Domnului
13Nu vrem să nu știți, fraților, despre cei ce au adormit[5], ca să nu vă întristați precum ceilalți care nu au speranță.14Căci dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu îi va aduce împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El.15Vă spunem prin Cuvântul Domnului că noi, cei vii, care vom fi rămas până la venirea Domnului, nicidecum nu o vom lua înaintea celor ce au adormit.16Căci Domnul Însuși, la o poruncă, la sunetul vocii arhanghelului și la sunetul trâmbiței lui Dumnezeu, Se va coborî din cer și, mai întâi, vor învia cei morți în Cristos.17Apoi noi, cei vii, care vom fi rămas, vom fi smulși împreună cu ei în nori, ca să‑L întâlnim pe Domnul în văzduh. Și astfel vom fi întotdeauna cu Domnul.18Prin urmare, încurajați‑vă unii pe alții cu aceste cuvinte!