Jesaja 1 | English Standard Version

1 The vision of Isaiah the son of Amoz, which he saw concerning Judah and Jerusalem in the days of Uzziah, Jotham, Ahaz, and Hezekiah, kings of Judah.

The Wickedness of Judah

2 Hear, O heavens, and give ear, O earth; for the Lord has spoken: “Children* have I reared and brought up, but they have rebelled against me. 3 The ox knows its owner, and the donkey its master’s crib, but Israel does not know, my people do not understand.” 4 Ah, sinful nation, a people laden with iniquity, offspring of evildoers, children who deal corruptly! They have forsaken the Lord, they have despised the Holy One of Israel, they are utterly estranged. 5 Why will you still be struck down? Why will you continue to rebel? The whole head is sick, and the whole heart faint. 6 From the sole of the foot even to the head, there is no soundness in it, but bruises and sores and raw wounds; they are not pressed out or bound up or softened with oil. 7 Your country lies desolate; your cities are burned with fire; in your very presence foreigners devour your land; it is desolate, as overthrown by foreigners. 8 And the daughter of Zion is left like a booth in a vineyard, like a lodge in a cucumber field, like a besieged city. 9 If the Lord of hosts had not left us a few survivors, we should have been like Sodom, and become like Gomorrah. 10 Hear the word of the Lord, you rulers of Sodom! Give ear to the teaching* of our God, you people of Gomorrah! 11 “What to me is the multitude of your sacrifices? says the Lord; I have had enough of burnt offerings of rams and the fat of well-fed beasts; I do not delight in the blood of bulls, or of lambs, or of goats. 12 “When you come to appear before me, who has required of you this trampling of my courts? 13 Bring no more vain offerings; incense is an abomination to me. New moon and Sabbath and the calling of convocations— I cannot endure iniquity and solemn assembly. 14 Your new moons and your appointed feasts my soul hates; they have become a burden to me; I am weary of bearing them. 15 When you spread out your hands, I will hide my eyes from you; even though you make many prayers, I will not listen; your hands are full of blood. 16 Wash yourselves; make yourselves clean; remove the evil of your deeds from before my eyes; cease to do evil, 17 learn to do good; seek justice, correct oppression; bring justice to the fatherless, plead the widow’s cause. 18 “Come now, let us reason* together, says the Lord: though your sins are like scarlet, they shall be as white as snow; though they are red like crimson, they shall become like wool. 19 If you are willing and obedient, you shall eat the good of the land; 20 but if you refuse and rebel, you shall be eaten by the sword; for the mouth of the Lord has spoken.”

The Unfaithful City

21 How the faithful city has become a whore,* she who was full of justice! Righteousness lodged in her, but now murderers. 22 Your silver has become dross, your best wine mixed with water. 23 Your princes are rebels and companions of thieves. Everyone loves a bribe and runs after gifts. They do not bring justice to the fatherless, and the widow’s cause does not come to them. 24 Therefore the Lord declares, the Lord of hosts, the Mighty One of Israel: “Ah, I will get relief from my enemies and avenge myself on my foes. 25 I will turn my hand against you and will smelt away your dross as with lye and remove all your alloy. 26 And I will restore your judges as at the first, and your counselors as at the beginning. Afterward you shall be called the city of righteousness, the faithful city.” 27 Zion shall be redeemed by justice, and those in her who repent, by righteousness. 28 But rebels and sinners shall be broken together, and those who forsake the Lord shall be consumed. 29 For they* shall be ashamed of the oaks that you desired; and you shall blush for the gardens that you have chosen. 30 For you shall be like an oak whose leaf withers, and like a garden without water. 31 And the strong shall become tinder, and his work a spark, and both of them shall burn together, with none to quench them.

Noua Traducere Românească

1 Viziunea pe care a avut‑o Isaia, fiul lui Amoț, cu privire la Iuda și la Ierusalim, în timpul lui Uzia, Iotam, Ahaz și Ezechia, regii lui Iuda.

Un neam răzvrătit

2 Ascultați, ceruri! Ia aminte, pământ, pentru că DOMNUL a vorbit: „Am îngrijit copii și i‑am crescut, dar ei s‑au răzvrătit împotriva Mea. 3 Boul își cunoaște stăpânul, iar măgarul știe ieslea stăpânului său, însă Israel nu Mă cunoaște, poporul Meu nu înțelege!“ 4 Vai, neam păcătos, popor încărcat cu nelegiuire, sămânță de răufăcători, copii pervertiți! Ei L‑au părăsit pe DOMNUL, L‑au disprețuit pe Sfântul lui Israel și I‑au întors spatele! 5 Ce folos să mai fiți loviți, de vreme ce stăruiți în apostazie!? Tot capul este bolnav și toată inima suferă! 6 Din tălpi și până‑n creștet, nimic nu este sănătos, doar răni și vânătăi, tăieturi sângerânde*, care nu s‑au uscat și care n‑au fost legate sau alinate cu ulei. 7 Țara voastră este pustie, cetățile voastre sunt arse de foc, câmpurile voastre sunt devorate de străini chiar în fața voastră; țara vă este distrusă deoarece a fost răscolită de străini. 8 Fiica Sionului* este părăsită ca o colibă în vie, ca un adăpost într‑un ogor de castraveți, ca o cetate asediată. 9 Dacă DOMNUL Oștirilor* nu ne‑ar fi lăsat câțiva supraviețuitori, am fi ajuns ca Sodoma și ne‑am fi asemănat cu Gomora. 10 Ascultați Cuvântul DOMNULUI, voi, conducători ai Sodomei! Luați aminte la Legea Dumnezeului nostru, voi, popor al Gomorei! 11 „Ce este pentru Mine mulțimea jertfelor voastre? zice DOMNUL. Sunt sătul de arderile‑de‑tot ale berbecilor și de grăsimea vițeilor îngrășați! Nu‑Mi place deloc sângele taurilor, al mieilor sau al țapilor. 12 Cine v‑a cerut să vă înfățișați înaintea Mea, pângărindu‑Mi curțile? 13 Nu mai aduceți daruri de mâncare fără rost! Tămâia voastră este o urâciune înaintea Mea! Nu pot suferi adunarea de sărbătoare unită cu nelegiuirea: lunile noi, Sabatele și adunările voastre. 14 Sufletul Meu urăște lunile voastre noi și sărbătorile voastre. Ele au devenit o povară pentru Mine; am obosit să le mai port. 15 Când vă veți întinde mâinile, Îmi voi ascunde ochii de voi. Chiar dacă veți face multe rugăciuni, nu le voi asculta. Mâinile vă sunt pline de sânge; 16 spălați‑vă și curățiți‑vă! Îndepărtați faptele voastre rele dinaintea ochilor Mei! Nu mai faceți rău, 17 ci învățați să faceți bine! Căutați dreptatea, scăpați pe cel asuprit!* Faceți dreptate orfanului și vorbiți în apărarea văduvei! 18 Veniți acum să ne judecăm! zice DOMNUL. Deși păcatele voastre sunt precum culoarea stacojie, ele se vor face albe ca zăpada; deși sunt roșii ca purpura, ele se vor face ca lâna. 19 Dacă veți vrea și veți asculta, veți mânca ce are țara mai bun, 20 dar dacă vă veți împotrivi și vă veți răzvrăti, veți fi devorați de sabie“, căci gura DOMNULUI a vorbit.

O cetate necredincioasă

21 Vezi cum orașul credincios a devenit o prostituată! Era plin de judecată; dreptatea locuia în el; dar acum este plin de ucigași! 22 Argintul vostru s‑a făcut zgură, și băutura voastră este amestecată cu apă. 23 Conducătorii voștri sunt răzvrătiți și sunt prieteni cu tâlharii. Toți iubesc mita și aleargă după daruri! Nu‑l apără pe cel orfan, iar cauza văduvei n‑ajunge înaintea lor. 24 De aceea Stăpânul, DOMNUL Oștirilor, Puternicul lui Israel, zice: „Vai, Îmi voi vărsa mânia asupra vrăjmașilor mei, Mă voi răzbuna pe dușmanii Mei! 25 Îmi voi întoarce mâna împotriva ta, voi curăța zgura ta așa cum o curăță leșia și voi îndepărta toate impuritățile tale. 26 Îi voi face pe judecătorii tăi cum erau odinioară, iar pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, ți se va zice: «Cetate a dreptății, orașul credincios!»“ 27 Sionul va fi răscumpărat prin judecată, și cei ai lui care se pocăiesc, prin dreptate. 28 Dar răzvrătiții și păcătoșii vor fi nimiciți împreună și cei ce‑L părăsesc pe DOMNUL vor fi mistuiți. 29 „Într-adevăr, vă va fi rușine de stejarii sacri în care vă găseați desfătarea; veți roși din cauza grădinilor pe care le‑ați ales! 30 Căci veți fi ca un terebint ale cărui frunze se veștejesc, ca o grădină fără apă! 31 Cel puternic va fi ca un câlț, iar lucrarea sa ca o scânteie; el și lucrarea lui vor arde împreună și nimeni nu‑i va stinge!“

Jesaja 1 | English Standard Version Noua Traducere Românească

The Wickedness of Judah

The Unfaithful City

Un neam răzvrătit

O cetate necredincioasă