1Mein Sohn, höre meiner Weisheit willig zu / und öffne meiner Einsicht dein Ohr,2dass du Besonnenheit erhältst / und deine Lippen Erkenntnis bewahren.3Denn mit honigsüßen Worten lockt sie dich, die fremde Frau. / Ihre Zunge ist glatter als Öl,4doch zuletzt ist sie bitter wie Wermut,[1] / scharf wie ein zweischneidiges Schwert.5Ihre Füße steigen nieder zum Tod, / ihre Schritte streben dem Totenreich zu.6Damit du den Weg zum Leben nicht siehst, / lenkt sie dich ab, ohne dass du es merkst.7Und nun, ihr Söhne, hört auf mich! / Schlagt meine Warnungen nicht in den Wind!8Geh solch einer Frau aus dem Weg, / komm nicht in die Nähe ihres Hauseingangs!9Sonst überlässt du anderen deine Kraft, / einem Grausamen all deine Jahre.10Sonst leben andere von deinem Vermögen, / Fremde besitzen dann, was du erarbeitet hast.11Und du stöhnst an deinem Ende, / wenn dein Fleisch und dein Leib sich verzehren12und wenn du jammerst: „Warum habe ich nur die Erziehung gehasst? / Weshalb habe ich die Mahnung verachtet?13Hätte ich doch aufgepasst / und auf meine Lehrer gehört!14Fast hätte mich alles Unheil getroffen, / und das vor aller Öffentlichkeit.“15Trink Wasser aus deiner eigenen Zisterne, / Wasser, das aus deinem Brunnen quillt.16Sollen deine Quellen auf die Straße fließen, / deine Bäche auf die Plätze der Stadt?17Dir allein soll sie gehören, / keinem Fremden neben dir.18Deine Quelle sei gesegnet! / Freue dich an der Frau deiner Jugend!19Die liebreizende Gazelle, / das anmutige Reh – ihre Brüste sollen dich immer berauschen, / ihre Liebe bezaubere dich wieder und wieder!20Warum willst du dich mit einer Fremden vergnügen, / warum die Brüste einer Unbekannten umschlingen?21Denn Jahwe hat die Wege des Menschen im Blick, / auf seine Pfade gibt er Acht.22Die eigenen Sünden fangen den Gottlosen ein, / die Stricke seiner Sünde fesseln ihn selbst.23Er wird sterben aus Mangel an Zucht, / seine große Dummheit bringt ihn ins Grab.
1Fiule, fii atent la înțelepciunea mea, pleacă‑ți urechea la priceperea mea,2ca să‑ți păstrezi discernământul, și buzele tale să păstreze cunoștința!3Căci buzele femeii străine picură miere, și cerul gurii ei este mai alunecos decât uleiul,4dar la urmă, ea este amară ca pelinul, ascuțită ca o sabie cu două tăișuri.5Picioarele ei coboară la moarte, și pașii ei conduc spre Locuința Morților.6Ea nu‑și măsoară cărarea vieții; căile ei rătăcesc, dar ea nu știe.7Acum, fiilor, ascultați‑mă și nu vă îndepărtați de cuvintele gurii mele.8Fiule, păstrează‑ți calea departe de ea, nu te apropia de ușa casei ei,9ca să nu‑ți dai cinstea altora, și anii tăi unui om nemilos,10ca nu cumva niște străini să se sature de pe urma tăriei tale, și strădaniile tale să fie pentru casa unui străin,11iar la sfârșitul vieții tale să gemi, când carnea și trupul vor fi pe sfârșite,12și să spui: „Cum am urât eu disciplinarea! Cum a disprețuit inima mea mustrarea13și n‑am ascultat de glasul învățătorilor mei, nici nu mi‑am plecat urechea la cei ce mă îndrumau!14Eram cât pe ce să fiu nenorocit de tot în mijlocul adunării și a comunității.“15Bea apă din fântâna ta și din șuvoaiele puțului tău!16De ce să se reverse izvoarele tale afară, și cursurile tale de apă în piețe?17Lasă‑le să fie doar pentru tine, și nu pentru străinii de lângă tine.18Izvorul tău să fie binecuvântat și bucură‑te de soția tinereții tale –19cerboaică iubită, căprioară plăcută! Sânii ei să te sature tot timpul; fii amețit continuu de dragostea ei.20Și pentru ce, fiule, să fii amețit de o străină și să îmbrățișezi sânul unei necunoscute?21Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI, și El cântărește toate cărările lui.22Cel rău va fi prins de înseși nelegiuirile lui și va fi legat cu funiile păcatului său.23El va muri din lipsă de disciplinare și va rătăci din prea multa lui nebunie.