Sprüche 17 | Neue evangelistische Übersetzung

Neue evangelistische Übersetzung

1 Besser trockenes Brot und Einigkeit / als ein großes Festmahl und Streit. 2 Ein kluger Diener wird Herr über einen missratenen Sohn / und teilt sich mit den Brüdern das Erbe. 3 Im Tiegel wird das Silber geprüft, im Ofen das Gold; / doch Jahwe ist es, der die Herzen prüft. 4 Ein Bösewicht hört auf böses Geschwätz, / ein Lügner schenkt dem Verleumder Gehör. 5 Wer Arme verspottet, verhöhnt deren Schöpfer; / und wer sich über Unglück freut, der bleibt nicht ungestraft. 6 Der Alten Schmuck sind Enkelkinder, / der Kinder Stolz ihre Väter. 7 Zum Dummkopf passt kein glänzender Spruch; / und eine Lüge nicht zum geachteten Mann. 8 Bestechung ist wie ein Zauberstein für den Geber, / wohin er sich wendet, hat er Erfolg. 9 Wer nach Liebe sucht, deckt Vergehen zu, / doch wer die Sache aufrührt, vertreibt den Freund. 10 Eine Rüge trifft einen Verständigen mehr / als hundert Schläge einen Narren. 11 Nur Aufruhr sucht der böse Mensch, / doch ihm wird ein schrecklicher Bote geschickt. 12 Besser einer Bärin begegnen, der die Jungen geraubt sind, / als einem Narren mit seinem Unverstand. 13 Wer Gutes mit Bösem vergilt, / bei dem bleibt das Unheil ein ständiger Gast. 14 Der Anfang eines Streits ist wie ein Wasserdurchbruch. / Hör auf, bevor der Prozess beginnt! 15 Den Schuldigen gerecht zu sprechen und den Gerechten für schuldig zu erklären, / beides verabscheut Jahwe. 16 Was soll das Geld in des Toren Hand? / Kann er Weisheit kaufen ohne Verstand? 17 Ein Freund steht immer zu dir, / ein wahrer Bruder ist er in der Not. 18 Wer mit Handschlag für die Schulden eines anderen bürgt, / vermisst wohl seinen Verstand. 19 Wer Streit liebt, liebt die Sünde; / wer sein Tor zu hoch baut, fordert den Einsturz heraus. 20 Ein hinterhältiger Mensch findet kein Glück; / ins Unheil stürzt, wer sich beim Reden verstellt. 21 Hat jemand einen Dummkopf zum Sohn, dann hat er auch Kummer; / der Vater eines Narren freut sich nicht. 22 Ein frohes Herz tut dem Körper wohl, / ein zerschlagener Geist trocknet ihn aus. 23 Der Gottlose nimmt heimlich Geschenke an, / um die Wege des Rechts zu umgehen. 24 Der Verständige hat die Weisheit vor Augen, / doch für den Dummen liegt sie am Ende der Welt. 25 Ein dummer Sohn macht seinem Vater Verdruss; / – und Kummer seiner Mutter, die ihn geboren hat. 26 Eine Geldstrafe für den Unschuldigen ist nicht gut, / doch Edelleute schlagen zu lassen ist gegen alles Recht. 27 Wer Einsicht hat, spart sich die Worte, / wer sich beherrschen kann, zeigt seinen Verstand. 28 Selbst ein Dummkopf gilt als weise, wenn er schweigt, / als verständig, wenn er seine Lippen schließt.

Noua Traducere Românească

von Biblica

1 Mai bine o coajă de pâine uscată, mâncată în liniște, decât o casă plină de cărnuri^[1], cu ceartă. 2 Un rob înțelept va stăpâni peste un fiu care aduce rușine și va avea parte de moștenire ca unul din frați. 3 Creuzetul este pentru argint, și cuptorul pentru aur, dar Cel Ce testează inimile este DOMNUL. 4 Cel ce face răul ascultă de buzele nelegiuite, și cel mincinos dă atenție limbii răutăcioase. 5 Cine îl batjocorește pe sărac Îl disprețuiește pe Creatorul lui; cine se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit. 6 Coroana bătrânilor sunt nepoții^[2], iar gloria copiilor sunt părinții lor. 7 Cuvintele alese nu se potrivesc celui nebun, cu atât mai puțin buzele mincinoase pentru un nobil. 8 Mita este o piatră prețioasă în ochii stăpânilor ei; oriîncotro se întoarce, ea reușește. 9 Cel ce acoperă o greșeală caută dragostea, dar cel ce o amintește mereu dezbină pe cei mai buni prieteni. 10 O mustrare îl pătrunde mai mult pe cel priceput, decât o sută de lovituri pe cel nesăbuit. 11 Cel rău este înclinat doar spre revoltă; un sol fără milă va fi trimis împotriva lui. 12 Mai bine să întâlnești o ursoaică prădată de puii ei, decât un nesăbuit în nebunia lui. 13 Dacă un om întoarce rău pentru bine, nu se va îndepărta răul de casa lui. 14 Începutul unui conflict este ca eliberarea unor ape; renunță, înainte de a izbucni cearta! 15 Cel ce îndreptățește pe cel rău și cel ce condamnă pe cel drept sunt amândoi o urâciune înaintea DOMNULUI. 16 Ce folos au banii în mâna celui nesăbuit? Ca să cumpere înțelepciunea? Dar n‑are minte… 17 Prietenul iubește oricând, iar fratele s‑a născut să fie alături în necaz. 18 Omul nechibzuit dă garanție și girează pentru semenul său. 19 Cine iubește cearta iubește fărădelegea; cine‑și face poarta înaltă caută distrugerea. 20 Cel cu inima necinstită nu găsește binele, și cel cu limba înșelătoare cade în necaz. 21 Cine naște un nesăbuit va avea întristare, și tatăl unui nebun nu va avea bucurie. 22 O inimă veselă este un bun leac, dar un duh mâhnit usucă oasele. 23 Cel rău acceptă mita pe ascuns, ca să corupă căile judecății. 24 Înțelepciunea este înaintea omului priceput, dar ochii nesăbuitului sunt la capătul pământului. 25 Un fiu nesăbuit aduce întristare tatălui său și amărăciune celei ce l‑a născut. 26 Nu este bine să‑l pedepsești pe cel drept, nici să lovești pe cei nobili din cauza dreptății lor. 27 Cel ce‑și înfrânează cuvintele are cunoștință, și cel cu duhul prețios^[3] este un om priceput. 28 Chiar și un nebun este considerat înțelept dacă tace și priceput dacă‑și ține gura.