1Zur Zeit der Weizenernte wollte Simson seine Frau besuchen. Er brachte ihr ein Ziegenböckchen mit und sagte zu ihrem Vater: „Lass mich zu meiner Frau in die Kammer!“ Doch der ließ ihn nicht hinein.2„Das geht nicht!“, sagte er. „Ich habe sie deinem Brautführer gegeben, weil ich dachte, du wolltest nichts mehr mit ihr zu tun haben. Aber sieh doch! Ihre jüngere Schwester ist noch viel schöner als sie. Du kannst sie an ihrer Stelle haben.“3„Das werde ich euch Philistern heimzahlen“, rief Simson, „und ihr seid selbst daran schuld!“4Er zog los, fing 300 Schakale[1], band sie paarweise an den Schwänzen zusammen und steckte eine Fackel in den Knoten.5Dann zündete er die Fackeln an und ließ die Schakale in das stehende Getreide der Philister laufen. So gingen die Garbenhaufen und das reife Getreide auf den Feldern in Flammen auf, ja selbst Weinberge und Olivenhaine.6„Wer hat das getan?“, fragten die Philister. Und bald kam es heraus: „Es war Simson, der Schwiegersohn des Timniters. Das ist die Rache dafür, dass der ihm seine Frau weggenommen und sie dem Brautführer gegeben hat.“ Da zogen die Philister nach Timna und verbrannten die Frau und ihren Vater.7„Wenn ihr das so macht“, sagte Simson darauf, „werde ich erst aufhören, wenn ich mich an euch gerächt habe!“8Er schlug sie derartig zusammen, dass ihnen die Knochen brachen, und zog sich dann in die Felsspalte bei Etam[2] zurück.9Da fielen die Philister in Juda ein und schlugen in der Gegend von Lehi[3] ihr Lager auf.10„Warum seid ihr gegen uns heraufgezogen?“, fragten die Männer von Juda. Sie erwiderten: „Wir wollen Simson gefangen nehmen. Wir haben eine Rechnung mit ihm zu begleichen.“11Da zogen 3000 Judäer[4] zur Felsspalte Etam und sagten zu Simson: „Weißt du denn nicht, dass die Philister über uns herrschen? Warum hast du uns in solche Gefahr gebracht?“ – „Ich habe ihnen nur heimgezahlt, was sie mir angetan haben“, erwiderte Simson.12Da sagten die Männer Judas: „Wir sind hergekommen, um dich zu fesseln und den Philistern auszuliefern.“ – „Schwört mir“, erwiderte Simson, „dass ihr mir aber nichts weiter antut!“13„Nein, wir wollen dich nur fesseln und ausliefern“, sagten sie, „töten wollen wir dich nicht!“ So ließ er sich von ihnen mit zwei neuen Stricken fesseln und aus der Felsspalte herausführen.14Als er so nach Lehi kam, schrien die Philister vor Begeisterung. Da kam der Geist Jahwes über ihn. Er zerriss die Stricke an seinen Armen, als wären es von Feuer versengte Flachsfäden. Die Fesseln fielen von seinen Händen.15Dann fand er einen frischen Eselskinnbacken. Er hob ihn auf und schlug tausend Mann damit nieder.16„Mit einem Eselsknochen – ein Esel, zwei Haufen –“, sagte Simson, „mit dem Kinnbacken eines Esels erschlug ich tausend Mann.“17Danach warf er den Knochen weg. Seitdem heißt der Ort Ramat-Lehi, Kinnbackenhöhe.18Aber Simson war am Verdursten und rief Jahwe an: „Du hast mir, deinem Diener, diesen großen Sieg geschenkt. Lass mich jetzt nicht vor Durst sterben und in die Hand dieser Unbeschnittenen fallen!“19Da ließ Gott in einer Bodensenke bei Lehi einen Spalt entstehen, aus dem Wasser herausquoll. Als Simson davon trank, kehrten seine Lebensgeister zurück und er lebte wieder auf. Die Quelle ist noch heute bei Lehi zu finden. Man nennt sie En-Hakore, Ruferquelle.20Als die Philister das Land beherrschten, war Simson für 20 Jahre Richter in Israel.
1După un timp, pe vremea seceratului grâului, Samson și‑a vizitat soția, având la el un ied. El a zis: – Vreau să intru în odaia soției mele. Dar tatăl ei nu l‑a lăsat să intre,2ci i‑a zis: – M‑am gândit atunci și mi‑am zis că o urăști foarte mult, așa că am dat‑o prietenului tău[1]. Dar sora ei mai tânără este mai frumoasă decât ea. Te rog, ia‑o în locul ei! (Ri 14,20)3Samson le‑a zis: – De data aceasta voi fi nevinovat față de filisteni când le voi face rău!4Apoi Samson s‑a dus și a prins trei sute de vulpi. A luat niște torțe, a legat vulpile coadă de coadă și a pus câte o torță la mijloc, între două cozi.5A aprins torțele și a dat drumul vulpilor în holdele filistenilor. În acest fel au ars atât căpițele, cât și holdele și livezile de măslini.6Atunci filistenii au întrebat: – Cine a făcut fapta aceasta? Li s‑a răspuns: – Samson, ginerele timnitului, pentru că acesta i‑a luat soția și i‑a dat‑o prietenului său. Filistenii s‑au suit și au ars‑o pe ea și pe tatăl ei.7Samson le‑a zis: „Pentru că ați făcut aceasta, nu mă voi opri până nu mă voi răzbuna pe voi!“8Și i‑a lovit la picioare și la coapse[2]; a fost un mare măcel. Apoi el s‑a coborât și a locuit în grota din Stânca lui Etam.9După aceea, filistenii s‑au suit și și‑au așezat tabăra în Iuda. Ei s‑au răspândit până la Lehi.10Bărbații lui Iuda i‑au întrebat: – De ce v‑ați suit împotriva noastră? Ei le‑au răspuns: – Ne‑am suit ca să‑l legăm pe Samson și să‑i facem așa cum ne‑a făcut și el nouă.11Atunci trei mii de bărbați ai lui Iuda au coborât la grota din Stânca lui Etam și l‑au întrebat pe Samson: – N‑ai știut că filistenii stăpânesc peste noi? De ce ne‑ai făcut una ca asta? El le‑a răspuns: – După cum mi‑au făcut ei mie, așa le‑am făcut și eu.12Ei i‑au zis: – Am coborât să te legăm și să te dăm în mâinile filistenilor. Samson le‑a zis: – Jurați‑mi că nu‑mi veți lua viața.13Ei i‑au răspuns, zicând: – Doar te vom lega și te vom da în mâinile lor, dar cu siguranță, nu te vom omorî. L‑au legat cu două funii noi și l‑au scos din stâncă.14Când a ajuns la Lehi, filistenii i‑au ieșit înainte strigând. Atunci Duhul DOMNULUI a venit peste el și funiile pe care le avea la brațe s‑au făcut ca pânza arsă în foc, iar legăturile i‑au căzut de la mâini.15A găsit o falcă de măgar, care nu era uscată încă, a luat‑o în mână și a ucis cu ea o mie de oameni.16Apoi Samson a zis: „Cu o falcă de măgar, o grămadă, două grămezi[3]; cu o falcă de măgar am ucis o mie de oameni!“17După ce a terminat de vorbit, a aruncat falca din mână. Locul acela a fost numit Ramat-Lehi[4].18Fiindu‑i foarte sete, L‑a chemat pe DOMNUL și I‑a zis: „Tu ai dat prin mâna robului tău această mare victorie, iar acum să mor de sete și să cad în mâinile celor necircumciși?“19Dumnezeu a despicat groapa[5] din Lehi și din ea a ieșit apă. El a băut și duhul lui și‑a revenit și s‑a înviorat. De aceea au pus acelui izvor numele En‑Hakkore[6]; el se află în Lehi și astăzi.20Samson a judecat[7] Israelul timp de douăzeci de ani, în zilele filistenilor.